22 Septembrie 21

Ivan Patzaichin a decedat astăzi la 71 de ani. „Am trăit între oameni credincioşi toată viaţa”, spunea Ivan Patzaichin.

Patzaichin s-a născut în satul Mila 23, comuna Crișan, jud. Tulcea, România, ca fiu al lui Vicol și Alexandra. S-a născut în ziua în care în satul său se sărbătorea Hramul Bisericii din Mila 23, iar părinții săi au decis să-i dea numele de Ivan, sfântul zilei respective.
Așa a început legenda.
<Am avut o educaţie specifică de a merge la biserică, de a crede, de a mă ruga. De mic am avut parte de ele. Credinţa este educaţie. Şi am învăţat aici să am respect faţă de cei din jurul meu, pentru că împreună se făceau toate. Aici am învăţat să am speranţe de mai bine, de mai frumos.
Când te rogi şi vrei să te ajute Dumnezeu e cel mai frumos. Trebuie să ai credinţă şi speranţă. Dar când te rogi trebuie să fie de-adevăratelea. Real. Când crezi în ceva trebuie să ai puterea de a te ruga, de a cere. Chiar şi o prietenie. O prietenie nu se poate baza decât pe respect şi, din fericire, nu ştiu prin ce minune, am avut această diferenţiere şi am reuşit să-mi aleg prietenii întotdeauna pe suflet. Am prieteni din copilărie cu care mă văd şi acum. E mare lucru, dar foarte greu de realizat
Nu poţi schimba ceva decât dacă le oferi oamenilor exemplul tău. E foarte greu să-i spui unui om «Schimbă-te!», sau «Fă aşa cum spun eu!». Prin puterea exemplului, prin comportamentul individual, se pot realiza lucruri frumoase” afirmă Ivan.
Când lupţi să câştigi o medalie pentru ţara ta o faci pentru că o iubeşti din toate puterile. Nu există onoare mai mare pentru un sportiv decât aceea de a-şi reprezenta ţara. Iar când imnul ei răsună, sentimentul ce te coplşeşte este cu neputinţă de descris.
„România e pământul meu, ţara mea, locul meu. Chiar dacă sunt de altă etnie, mândria mea este că sunt român. Trebuie să ai în tine respectul faţă de ce e mai frumos, faţă de oameni, faţă de cei care au încredere în tine.
Revolta faţă de conducători e una, dar iubirea faţă de ţară este altceva. Nu trebuie confundate lucrurile între ele. Nu că sunt eu patriot, dar e ca şi cum vorbeşti de părinţi, de casă, de locul unde te-ai născut. Mi se pare normal pentru un om, oriunde trăieşte, să fie demn cetăţean al ţării respective. Aşa gândesc. Sunt un român.
Nu aş schimba nimic pentru că suntem un popor muncitor, inventiv, credincios. Nu aş schimba nimic la noi. Avem nevoie de puţin ajutor, dar noi înşine trebuie să ni-l dăm. Să începem să ne ajutăm unii pe alţii ca să putem realiza multe împreună. Dacă nu vom fi împreună va fi greu.
Fiecare ne naştem cu un rost pe această lume, important este să-l decriptăm la timp şi să fim prezenţi la întâlnirile cu destinul.>
Fragmente dintr-un interviu acordat de Ivan Patzaichin site-ului Jurnal Spiritual.
Ivan Patzaichin a decedat astăzi la 71 de ani. În urma lui rămân cele 4 medalii de aur și 3 de argint la cele 5 ediții ale Jocurilor Olimpice la care a participat plus 11 medalii la Campionatele Mondiale.
Mai presus de realizările sportive, România a pierdut un OM, rămânând alături de mulți cetățeni.

Text: Jurnalistul Paul Gabriel Andrei, Facebook
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe