27 Octombrie 20

„Iubitor de ceartă este cel care se iubeşte pe sine şi exprimă această iubire prin dorinţa de a fi întotdeauna învingător”

   Iubitor de ceartă este cel care se iubeşte pe sine şi exprimă această iubire prin dorinţa de a fi întotdeauna învingător, prin dorinţa de a fi cel dintâi, de a fi recunoscut de ceilalţi, de a fi o persoană cinstită de ceilalţi!

   Nu suportă să rămână în urmă. De vreme ce iubeşte victoria şi nu slujirea, nici smerenia, în mod obligatoriu cade în ceartă, în sfadă, în dezbinare, în neorânduire.

   De aceea avva Isaia spune: Nu fi niciodată prieten al biruinţei, preferă locul cel din urmă şi nereuşita, preferă smerenia. Dacă pentru a te îndreptăţi spui chiar şi un „nu”, sau „Ce ai zis?”, atunci tot răul va locui în tine.
   Dumnezeu locuieşte lângă tine, dar cel rău va locui în tine, vei deveni subjugatul demonilor, te vei împotrivi, vei tăgădui, vei grăi împotrivă, te vei împotrivi celorlalţi. Numai unul înhăţat de demon refuză și grăieşte împotrivă fratelui său.

   Când cade peste tine un trăsnet, nu-ţi dai seama ce se petrece. Dacă nu te arde, îţi pierzi minţile. Şi dacă nu-ţi pierzi minţile, nu mai poţi să te controlezi. Exact aşa se întâmplă cu cel lovit de demon. De aceea, ajunge la starea nebunească sau împotriva raţiunii de a fi în opoziţie cu propriul său trup, cu propriul său mădular, cu aproapele adică."
 
Arhim. Emilianos Simonopetritul
Talcuiri la Filocalia 1, pag 270
Foto credit: pixabay.com
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe