Acum 2000 de ani o tânără fecioară cuprindea în inima ei întreaga dumnezeire, vestind lumii întregi mântuirea. Prin Nașterea Domnului, fiecare dintre noi pășim în călătoria bucuriei și a întoarcerii acasă, către Dumnezeu!
Câți dintre noi mai primim astăzi cum se cuvine vestea Nașterii Domnului?
Dincolo de rafturile pline, de mesele bogate, de goana după cadouri, rămân colindele sfinte ale îngerilor cântate Pruncului în veșnicie.
Câți dintre noi mai vedem cum Dumnezeu Fiul vine pe pământ pentru a lua păcate noastre? Câți mai vedem drumul anevoios pe care îl parcurge? Câți dintre noi îi înțelegem durerea, însetarea, frigul sau pătimirea?
Atunci ca și acum indiferența, răutatea și batjocura umană ratează semnificația sacră a Praznicului Nașterii Domnului.
Într-o astfel de lume, bucuria și dragostea însăși a coborât pe pământ pentru a ridica sufletele triste, singure și părăsite către El.
Nu a făcut acestea din înaltulul cerului, distant și rece, prin promisiuni deșarte ci prin iubire desăvârșită, dând astfel sens viețuirii noastre.
Prin sărbătoarea Nașterii Domnului în viața noastră reintră bucuria adevărată, calea spre casă, regăsirea sensului pe care fiecare îl caută.
Nașterea Domnului să ne trezească cugetele și să ne deschidă inimile spre veșnicie!
Sărbători binecuvântate!
