19 Aprilie 21

Harul preoţiei!

     În Pireu, cu destui ani în urmă,  un preot a fost caterisit şi pentru că avea o dublă pregătire,  a lucrat după aceea ca profesor.
    Desigur, a cerut transferul şi a plecat în altă parte. De sărbători venea la Pireu ca să-i vadă pe ai săi şi pe prieteni.  O doamnă l-a recunoscut şi i-a zis alteia:
   - Îl cunoşti? A fost preot şi "l-au tuns", l-au caterisit. Cealaltă,  când a auzit, fiind şi slabă de minte,  când fostul preot a trecut pe lângă ea, "i-a pus coarne" şi s-a strâmbat în spatele lui. N-a trecut un an şi femeia a murit şi au îmormântat-o în Cimitirul Învierii. S-au încheiat trei ani, după care au deshumat-o şi au găsit-o putrezită, în afară de mâini, care erau întregi, de parcă atunci erau puse în mormânt,  şi negre ca şi cum ar fi fost vopsite, cu unghiile mari, cumplite la vedere. Au chemat pe preotul cimitirului, care i-a făcut slujbe şi i-a citit rugăciunile  de iertare de trei ori, dar nu s-a întâmplat nimic. 
    Au mai aşteptat, dar tot nu s-a întâmplat nimic! Atunci l-au înştiinţat pe mitropolitul Hrisostom, care a venit imediat,  şi-a pus epitrahilul şi omoforul şi a citit rugăciunea arhierească de iertare,  dar tot nu s-a întâmplat nimic.  Printre rudele şi cunoscuţii care se aflau la deshumare era şi doamna aceea care-i arătase moartei pe preotul caterisit. Era vecina ei şi rudă mai îndepărtată. Aceasta se gândea:
    - Ceva păcate trebuie să fi făcut cu mâinile, dacă acestea n-au putrezit. Şi şi-a adus aminte de acea întâmplare, a priceput care este cauza şi a povestit mitropolitului. Acesta a dispus să-l găsească imediat pe acel preot caterisit. Pentru că aceasta se întâmpla în perioada vacaţei şcolare, l-au găsit în Pireu. În după-amiaza acelei zile, el a mers cu mitropolitul la cimitir. Între timp separaseră oasele moartei, iar mâinile se puseseră într-un colţ. Mitropolitul l-a pus în temă pe fostul preot şi i-a zis:
   - Vino să vezi, fiule, harul preoţiei nu te-a părăsit, ci a rămas lipit de tine. Iart-o, spune "Dumnezeu s-o ierte", atinge-ţi mâinile de mâinile ei şi minunea se va întâmpla.  Când preotul a rostit acele cuvinte şi i-a atins mâinile, ele s-au făcut ţărână. 
   Fiecare preot slujitor este asemenea unui cărbune, care, dacă este sfinţit şi aprins, va arde, iar dacă este stins, va murdări. Cine a apucat un cărbune şi nu s-a murdărit sau nu s-a ars?
 
Extras din: Explicarea dumnezeiestii liturghii, Autor: Pr. Stefanos Anagnostopoulos, Editura: Bizantina via Iulian Mazilu / sursă foto: biblia.citateortodoxe.ro
Taguri: Harul, preoţiei!
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe