21 Aprilie 21

„FURĂ O CARTE! TE AJUTĂ POPA!”

Proiectul ”FURĂ O CARTE! TE AJUTĂ POPA!” merge mai departe, într-un tempo ascendent, pe alocuri înfricoșător. După întreruperea determinată de pandemie fusesem tentat să abandonez povestea, că poveștile seamănă cu oamenii; oricât de frumoase sunt, toate au un sfârșit. Dar într-o zi geroasă și inundată de o lumină sticloasă, opalescentă, o notăriță mi s-a uitat în ochi și mi-a zis ”și proiectul ăla, cu fură o carte, când îl reluați?” Mi-am dat seama atunci, a mia oară, că ideile sunt ca semințele. Le arunci în lume și unele înving timpurile buruienoase, prind rădăcini în sufletele și mințile oamenilor și lasă urme. Și că valurile pe care le faci în viață sunt alea pe care le numără Dumnezeu, la capătul celălalt al vieții.

Așa că am luat-o de la capăt, ”FURĂ O CARTE! TE AJUTĂ POPA!” redivivus, și când îmi deschid căsuța de spam, să leșin, nu alta. Aproape 100 de cereri de hoți cu pofte intelectuale! Și-mi zic ”hait, va trebui să vinzi bocancii de munte să cumperi cărți, în ce te-ai băgat iar, iar?” Și știți ce? Bocancii sunt încă ai mei: pentru fiecare hoț mi-a apărut un cineva dispus să se lase jefuit de-o carte, de-o ciocolată, într-o paritate zăpăcitoare, ca aia de ieri, de Bunavestire, când am cuminecat două femei, Maria și Verginia. Sunt chestii de neînțeles. Nu-mi mai bat capul, fie toate cu rostul lor, fie! Rămâne munca și timpul; corespondența, răscolitul editurilor, comenzile, recepția, împachetarea, expediția (abandonarea cărților), și nu-i deloc puțin. Dar nu mă plâng. Am învățat din asta puzderie, puzderie. Am cunoscut tineri pe care-i intuiam; acum mi i-am făcut prieteni. Cum sună ”părinte, am strâns bani de volumul 1 și l-am cumpărat, dar al doilea nu-l mai pot achiziționa decât dacă intru în banii de cămin pe luna asta, ajutați-mă!” Ori ”eu vreau cărți de povești pentru cei trei copii ai mei. O mamă din Vaslui”. Sau ”am bani, pot să-mi cumpăr orice carte, dar vreau să vă fur una, mi-a plăcut povestea, scrieți-mi ceva pe pagina de gardă! În schimb vă ofer alte două cărți de furat, pe mai departe, altor doi!” O doamnă cu nume nordic îmi cere ”dați cărțile, dar vă rog să notați pe prima pagină ”ÎNDRĂZNEȘTE SĂ VISEZI!” Ori ”vreau o carte, alegeți-mi-o!” Și te-apuci să te uiți pe profilul tânărului, să încerci să-i surprinzi pădurile, lacurile și pajiștile din suflet și să-i cumperi ceva după chipul și asemănarea lui...

Vă mulțumesc.

Părintele Crin-Triandafil Theodorescu, Facebook
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe