24 Octombrie 20

Fecioarele neintelepte de astazi ...

Întrebare: Cum să înţeleg pilda fecioarelor neînţelepte? De unde să ştiu dacă eu sunt fecioară înţeleaptă sau nu?

Răspuns: În primul rând, e bine că îţi pui o astfel de întrebare. Feciorii şi fecioarele care se consideră ca făcând parte în mod automat din ceata „înţelepţilor” au mari şanse să fie în tabăra cealaltă… Hai să citim cu atenţie pilda pe care a rostit-o Mântuitorul:
    Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care, luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte. Căci cele fără de minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn. Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, o dată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui! Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit candelele lor. Şi cele fără de minte au zis către cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi. Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis. Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi. Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului (Matei 25, 1-13).
 

    Ce observăm? Toate cele zece fecioare ieşiseră în întâmpinarea mirelui, dar numai cinci se pregătiseră cum se cuvine… Când îşi dau seama celelalte de greşeala lor? Tocmai când vine mirele. Dar este prea târziu, şi – plecând în altă parte, în loc să meargă spre mirele mult-aşteptat – nu mai intră la nuntă…
    Sensul pildei este mult mai larg, pilda se referă la creştinii care nu duc o viaţă duhovnicească reală, fiind creştini numai cu numele, şi pe care ceasul morţii îi prinde nepregătiţi să intre la Ospăţul ceresc… Putem să ne dăm seama că viaţa fiecăruia dintre noi ar trebui să fie o aşteptare a Mirelui, a Domnului nostru Iisus Hristos, cu care ne vom întâlni după ce vom părăsi această viaţă. Şi unii vom avea candelele sufletelor pline de virtuţi, iar alţii, goale…
    Voi încerca să tâlcuiesc pilda aceasta făcând referire însă numai la cei care şi-au păstrat fecioria trupească. Şi spun că din zece fecioare nu ştiu dacă cinci sunt înţelepte… Cum sunt fecioarele înţelepte? (Şi răspunsul este valabil şi pentru feciorii înţelepţi…) Sunt fete care încearcă să trăiască în toate după voia lui Dumnezeu. În centrul vieţii lor stă Dumnezeu. Fie că vor să se mărite, fie că vor să se călugărească, principala lor rugăciune este să nu facă în viaţă voia lor, ci voia dumnezeiască. Duc lupta cea bună cu patimile, dar fără ca prin aceasta să se lase biruite de mândrie şi să se considere superioare celorlalte fete.
    Cum sunt fecioarele neînţelepte? Sunt de mai multe tipuri: fete cu sufletele pline de mândrie, cărora le place să îi defăimeze pe cei care nu duc viaţă curată, altele care se consideră sporite în viaţa creştină şi trăiesc un fel de yoga creştină, transformând rugăciunea lui Iisus într-un sport pe care îl practică pe ascuns, fără ştirea duhovnicului pe care îl consideră neiscusit (duhovnic care însă ar putea să le arate foarte simplu ce răni au pe suflete…). Altele sunt fecioare doar cu trupul, mintea lor fiind plină de toate perversiunile, iar altele şi-au păstrat doar fecioria fizică, dar în rest nu s-au sfiit să facă anumite păcate (… etc).
    Fecioarele neînţelepte ar putea cădea pradă desfrâului foarte uşor, pentru că mândria şi desfrâul sunt rude apropiate. Uneori, ele fug pentru o vreme în mănăstire, considerând că acolo vor fi ferite de patimile trupeşti. Dar nu rezistă la viaţa de ascultare de acolo, şi se întorc în lume, unde au parte de căderi mari…
    Cred că una din trăsăturile cele mai evidente ale fecioarelor neînţelepte (ca şi ale feciorilor neînţelepţi – am spus doar că au aceleaşi trăsături), este făţărnicia. Încearcă să fie cât mai senine la chip, să zâmbească tot timpul, să discute numai lucruri duhovniceşti, să pară cât mai sfinte (chiar şi la spovedanie, în loc să îi descopere duhovnicului problemele lor, încearcă să se laude cu recordurile lor duhovniceşti nemaiauzite şi nemaipomenite, de parcă viaţa creştină s-ar număra numai în mătănii şi în cărţi duhovniceşti citite…).
    Practică o credinţă ostentativă, şi se aşteaptă ca toţi să se mire de evlavia lor. Iar când ceilalţi nu par impresionaţi, se consolează că sfinţenia lor nu are clopoţei, şi ceilalţi sunt incapabili să o înţeleagă…
    Am auzit mai multe cazuri în care duhovnicii au încercat să le ajute pe astfel de fete să ducă o viaţă fără crispări, o viaţă senină, dar orice tentativă a duhovnicului de a le micşora rânduiala pe care şi-o stabiliseră de capul lor a fost respinsă cu duritate.
    Cam asta e trăsătura specifică fecioarelor neînţelepte: se chinuie ca pe dinafară să pară cât mai credincioase, dar sufletele lor sunt pustii. Nu Îl cunosc pe Dumnezeu, nu Îl iubesc pe Dumnezeu, şi nici nu simt harul, dragostea şi pacea lui Dumnezeu. Sunt suflete pustii, cadavre vii, roase de plictiseală, de deznădejde, de mândrie şi de alte patimi…
    Fii sinceră cu tine: dacă vrei să pari mai evlavioasă decât eşti, eşti fecioară neînţeleaptă. Dacă eşti fecioară numai la trup, iar sufletul îţi e ros de patimi – şi macină secvenţele erotice din filmele pe care le vezi pe ascuns, eşti fecioară neînţeleaptă. 
*
    Aş face o completare, adresată celor care şi-au pierdut fecioria trupească, dar mai apoi – prin pocăinţă – au recâştigat-o pe cea sufletească. Am cunoscut şi tineri şi tinere care, după ce vreme de ani de zile (sau uneori doar numai după câteva luni) au stat departe de păcat, şi au regretat căderile de care au avut parte, mai apoi devin foarte mândri de faptul că s-au ridicat, şi încep să îi judece, să îi bârfească pe foştii lor prieteni, pe colegii lor şi pe toţi ceilalţi care trăiesc departe de Dumnezeu. Care este cauza: ei nu au reuşit încă să lepede modul pătimaş de a gândi, şi atunci încearcă să păstreze şi în viaţa creştină unele patimi, cum sunt clevetirea şi judecata.
    Ei duc o luptă greşită şi, întrucât nu simt harul lui Dumnezeu călăuzindu-le vieţile, consideră că toată agoniseala lor creştină ţine de fapt de manifestări exterioare. Adică, întrucât nu au înţeles viaţa creştină, rezumă totul la haine închise la culoare, privire în pământ, o voce bleagă (dar nu smerită), şi îi judecă pe cei care nu se încadrează în aceste tipare.
Ţine minte: fecioria adevărată înseamnă dragoste de Dumnezeu, linişte sufletească, iubire de aproapele, ascultare şi smerenie. Pentru că, fără untdelemnul acestora, candela nu poate arde. Şi, când vine Mântuitorul, nu putem ieşi în întâmpinarea Lui…
 
Danion Vasile - Tinerii şi sexualitatea - ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI
Carte tipărită cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Serafim, Mitropolitul Germaniei şi al Europei Centrale
Editura Lucman, 2006 / Foto: Biblia.citateortodoxe.ro
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe