27 Mai 22

Familia ortodoxă are inimă de mironosiţă

Familia ortodoxă are inimă de mironosiţă

Hristos a Înviat!

Cea de-a treia duminică de dupa Paşti reprezintă ziua închinată cinstirii femeilor mironosiţe şi, în general a mamelor, soţiilor, a femeilor credincioase care ştiu să fie colaboratoarele lui Dumnezeu.
Femeile mironosiţe (purtătoare de miruri) s-au remarcat prin purtare de grijă, empatie şi mărinimie, toate acestea aflate sub sceptrul dragostei lui Hristos.
Deşi Domnul a fost abandonat, din pricina fricii, de ucenicii Săi, în cele mai grele momente ale Sfintelor Pătimiri, Maica Sa şi femeile purtatoare de miruri au privit cu mare durere toate cele prin care a trecut Iisus, ca să răscumpere pacatele fiecaruia dintre noi.
Dupa ce femeia păcătosă a pregătit trupul Domnului pentru îngropare, vărsând un vas plin cu mir de nard curat peste capul Său, după punerea în mormânt a lui Iisus, în ziua cea dintâi a săptămânii, adică Duminica, dis de dimineaţă Maria-Magdalena, Maria -mama lui Iacov, Salomeea, după ce au cumpărat miruri, au alergat la mormânt să împlinească în totalitate ritualul îngropării, dorind să ungă trupul Mântuitorului.
Deşi se întrebau cine le va prăvăli piatra de la uşa mormântului, au văzut că aceasta era răsturnată şi, intrând în mormânt au primit de la înger minunata veste, dătătoare de veşnicie fericită, şi anume aceea că Hristos a Înviat!
Iată cum, curajul primeşte drept recompensă bucuria care naşte bucurie!
Trăsăturile femeii creştine sunt: smerenia, delicateţea, rafinamentul, bucuria, surâsul dătător de lumina veseliei.
În biserica ortodoxă, femeia credincioasă este bunica mereu pregătită să Îl aducă pe Hristos în mintea şi în inima nepoţilor, este mama care naşte câti copii îi dă Dumnezeu, care cheamă familia la rugăciune şi care merge cu copiii la biserică, pentru a fi împărtăşiţi, pentru ca Iisus să se sălăşluiască în inima lor.
Soţia fidelă, dedicată cauzei mântuirii, sora grijulie cu fraţii ei, preoteasa care duce jumătate din preoţie şi călugăriţa care se roagă pentru o lume întreagă, toate acestea o au ca prototip pe Maica Domnului, care este culmea smereniei şi apogeul iubirii.
Educatoarea, învăţătoarea, doctoriţa cu concepţie creştină şi toate celelalte femei credincioase şi jertfelnice se aduc pe sine ofrandă frumos mirositoare înaintea lui Dumnezeu, exercitându-şi atributul preoţiei universale, fiindcă, deşi o femeie nu deţine preoţia slujitoare, în conformitate cu principiile scripturistice şi canonice este preot acasă, la locul de muncă, în relaţiile sociale, prin felul ei de a fi, prin comportament şi prin educaţie.
Femeia credincioasă nu va accepta nici măcar să-i treacă prin gând posibilitatea de a înfăptui păcatul cumplit al uciderii, al avortului şi, totodată va respinge cu fermitate orice fel de educaţie deviantă pentru copiii săi, preţuind Zidirea, aşa cum a fost lăsată de Dumnezeu.
Cea care îşi respectă statutul de Cunună a Creaţiei (statut specific fiecărui om) se va opune  fără echivoc, secularismului care doreşte să schimbe principiile scripturistice şi canonice şi să refacă, într-o concepţie îmbolnăvită de păcat, legile Creaţiei, pentru că actualele tendinţe, prin care se doreşte să se socotească, de exemplu, prin aşa-numita ideologie de gen că un bărbat se poate crede femeie sau invers, au în vedere îndepărtarea omului de Dumnezeu şi constituie blasfemii, acte care sfidează opera Celui mai mare filocalic, care este Dumnezeu.
Am întălnit, şi am o mare bucurie să mărturisesc aceasta, foarte mulţi preoţi cu inimă de mironosiţă şi foarte multe familii ortodoxe, purtătoare de miruri care emană mirosul dragostei, al generozitătii şi al milostivirii.
Am deosebita satisfacţie de a aminti doar câteva dintre aceste familii ortodoxe extinse, unde m-am simţit Acasă la Hristos, în Tinda Raiului  si în locul împlinirilor. Familia ortodoxă de la Mănăstirea Partoş, născută din dragostea de mamă a vrednicului de pomenire părinte Stareţ Varlaam m-a primit cu mare bucurie, prima data anul trecut, cu ocazia Hramului Mănăstirii, apoi la Bobotează şi acum o săptămână, creând-mi convingerea că, oricând am prieteni dispuşi să mă primescă, arătând o maximă ospitalitate. Fiii duhovniceşti ai Stareţului Varlaam au învăţat bine lecţia dărniciei, iar dorinţa de a face bine este hrănită şi întreţinută pe mai departe pe modelul oferit de către Mitropolitul locului, de pârintele exarh Simeon Stana, actualul Stareţ al Mănăstirii. Arhimandritul este învăluitor, generos, îl pune pe celălalt pe primul loc şi ştie să exploateze darul ospitalităţii, oferit de către Dumnezeu. Cunoscându-l pe părintele Teofil Părăian, părintele care vedea cu ochii inimii, stareţului Simeon îi este foarte uşor să ajute, aproape din instinct, un nevăzător cu ochii trupeşti, dar care tânjeşte după Lumina cea de dincolo de lumină. Ocrotiţi de Sfântul Iosif, membrii familiei de la Partoş sunt bucuroşi de oaspeţi, iar eu îl rog pe Bunul Dumnezeu să le păstreze smerenia, pentru că, ştiind că lui Hristos Îi place sinceritatea eu nu retractez nimic din cele spuse, fiindcă am vorbit din inimă.
Ce să mai spun despre familia ortodoxă, ocrotită de către Sfântul Nicolae la biserica având acest Hram din localitatea constănţeană Năvodari? Aici părinţii slujitori, cât şi întreaga comunitate mă tratează ca pe cel mai bun prieten şi îmi transmit o mare bucurie, ori de câte ori ne întâlnim.
Sunt conştient că nu pot să vorbesc cuprinzător despre toate familiile ortodoxe extinse, pe care le-am întâlnit, dar trebuie să mai menţionez că, de exemplu, la Capela tinerilor din staţiunea Mamaia, la biserica Sfânta Ecaterina din Constanţa, la biserica Înălţarea Domnului din Fântânele, la biserica Sfântul Nicolae din Nisipari, la biserica Izvorul Tămaduirii din Constanţa, ori la mănăstiri precum Dervent sau Strunga, în toate aceste locuri, dar şi oriunde am fost invitat, am simţit că întineresc şi că Hristos este Temelia prieteniei noastre.
Evident că este o enumerare limitată şi îmi cer iertare tuturor celor pe care nu i-am menţionat în mod expres, dar pe care  îi port în rugăciuni.
Pentru că finalul trebuie să încununeze ceea ce s-a scris, îi mulţumesc din toată inima Arhiereului cu inimă purtătoare de miruri, Înaltpresfinţitul părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, care m-a hirotonit, îmi este naş de călugărie şi care mi-a coordonat Lucrarea de Licenţă şi Teza de Doctorat. Lexicul meu, în planul cugetului şi al inimii este prea sărac pentru a-i putea mulţumi ierarhului nostru, care m-a făcut să mă simt ca acasă în obştea şi în familia Catedralei din oraşul nostru.
În concluzie, trebuie să ştim că femeile mironosiţe ne învaţă ce înseamnă curajul, demnitatea, mila, dragostea, purtarea de grijă şi că toţi slujitorii şi credincioşii trebuie să poarte în inima lor mirurile Ortodoxiei.
Fie ca Învierea lui Hristos să ne dăruiască aceste miruri, care ne scaldă în dulceaţa lor!

Hristos a Înviat!
Protos.Dr. Sofian Costea
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe