16 Iunie 21

Erotismul reclamelor

Din culisele advertising-ului
   „Ce vindem aici? Vindem tentație, dorință… instincte animalice… desfrâu, păcat. Vrem să arătăm omul aşa cum este el de fapt. Un sălbatic. El are nevoie de foc. Are nevoie de mâncare. Vânează şi adună. Ce primeşte? Primeşte un hot dog. Suntem păgâni. Ne plac ritualurile. Când echipa noastră marchează, urlăm. Ce vrem? Vrem un hot dog. Să vedem rezultatele statisticii pentru pre-adolescenți. Copiii, mici îngeraşi. Nu sunt. Sunt nişte monştri. Le dăm sandwich cu ton, ei nu vor sandwich cu ton. Ei vor hot dog! Noi avem nevoie de femei. Avem mame… le vrem fetele. Să punem întrebarea bătrânilor: «Ce vrea de fapt o femeie?». Ştiți? Eu ştiu. Ea vrea un hot dog. Suntem cu sânge cald. Avem nevoie de sex. Avem nevoie de o mâncare plină de păcat, periculoasă! Ce este? Este un hot dog!” 
   Rândurile de mai sus nu fac parte dintr-o nuvelă scrisă de un obsedat sexual. Nu. Ele ne prezintă modul în care gândesc mulți dintre cei ce lucrează în industria reclamelor. Deşi nu au fost înregistrate la vreuna din şedințele unei firme de publicitate, ele surprind obiectiv o anumită mentalitate – aceea de a-i convinge pe consumatori să cumpere produse numai pentru că reclama le stârneşte poftele sexuale. „Avem nevoie de o mâncare plină de păcat, periculoasă!” - spune în Sweet November personajul interpretat de Keanu Reeves. Şi reuşeşte să facă o reclamă la hot-dog care pur şi simplu atrage publicul cu puterea unui magnet. Totuşi, în timp ce în film Marele Boss refuză o reclamă atât de necinstită, de obscenă, în jurul nostru vedem destule reclame care ne stârnesc patimile…

Ciocolată cu dragoste 
   „…o ciocolată românească avea curajul să ispitească femeile într-o călătorie spre a-şi descoperi propria senzualitate, a-şi dezmierda toate cele şase simțuri, aproape până la hedonism. (…) În toamna anului trecut, televizoarele surprindeau un cuplu atipic de amanți – ea albă, el negru – într-o scenă aprinsă în dormitor; totul însă numai pentru a descoperi în final că femeia nu voia decât ciocolata care îi acoperea în întregime partenerul. La început, unele femei au fost şocate, dar de-a dreptul cucerite de modul în care le «vorbea» Kandia. Altele, însă, refuzau să accepte un astfel de produs, le era ruşine să cumpere ciocolata, «ce ar spune vânzătoarea despre mine?», mărturiseau ele. După aproape un an în care Kandia le-a dezvăluit poveşti şi le-a surprins cu ispititorul gust catifelat, în care clădirile au prins buze de ciocolată, aceleaşi ființe, care şi-au reprimat inițial plăcerile Kandia, iată ce povesteau: «Pentru noi, femeile, ciocolata reprezintă o ispită căreia nu-i poți rezista; o plăcere intensă, aproape un păcat, dar şi o prietenă intimă, care îți împărtăşeşte şi îți degustă chiar şi cele mai tulburătoare şi mai incitante secrete…»” (Andreea Hirică, „Erotismul gustului”)
   Citind despre reclama la Kandia, ne dăm seama că secvențele cu reclama la hot-dog făcută de Keanu Reeves sunt foarte aproape de realitate. Creatorii de reclame nu se gândesc decât să convingă publicul să cumpere un anumit produs. Dacă vânzările cresc, ei şi-au făcut datoria, le-a crescut level-ul, le-au sporit încasările… Nu-i interesează faptul că pentru a-şi atinge scopul au făcut lumea un pic mai pătimaşă, mai animalică, mai murdară… 
   Nu e greu de înțeles de ce patima desfrâului este ingredient de bază în atâtea reclame. Vrei să îți cumperi maşină, frigider, calculator, haine? „Ei” ştiu că le vei cumpăra mai uşor dacă le vor stropi cu câteva picături de erotism. 

Hedonism pe metru pătrat… 
   Reclamele în care un anumit produs este învelit în reclame erotico-sentimentale sunt agasante. Ce este acest hedonism de care încearcă să ne apropie reclamele la ciocolată sau alte produse? Pentru cine nu ştie, este „concepția etică potrivit căreia scopul vieții este plăcerea; cultul plăcerii”42. Scopul vieții,  plăcerea? Înseamnă că ne întoarcem la păgânism. Da, şi asta urmăresc cei care concep reclamele. Pentru că ei ştiu că, atâta vreme cât suntem creştini, nu ne vom lăsa acaparați de pofte, nu vom cumpăra un frigider sau un telefon mobil numai pentru că pe afiş apare o fată ispititoare…
   Ei au nevoie de clienți precum femeia care spunea că „pentru noi, femeile, ciocolata reprezintă o ispită căreia nu-i poți rezista; o plăcere intensă, aproape un păcat…”. Eu o contrazic pe acea femeie, pentru că am vorbit cu mai multe fete şi femei şi mi-au spus că această părere li se pare ridicolă. Nu îmi dau seama câte persoane pot fi fascinate de ciocolată atât de tare; oricum, profilul lor duhovnicesc nu este greu de conturat…
   Revin însă la idee: tocmai de astfel de clienți au nevoie producătorii de reclame. Şi pentru că oamenii care au repere spirituale nu pot fi păcăliți uşor prin advertising, se doreşte tocmai îndepărtarea lor de aceste repere. 

Priceperea de a spune „Nu” 
   Asistăm la un proces de spălare a creierelor la nivel de mase…
   Şi, ce putem face? Cineva propunea boicotarea tuturor produselor ale căror reclame ne îndeamnă să fim robi poftelor. E şi asta o soluție, numai că vedem că din ce în ce mai multe reclame au conotații sexuale. (Ciudat, am văzut la televizor, la ore de maximă audiență, reclame cu scene mai vulgare decât cele din filmele nerecomandate minorilor43. Oare o secvență murdăreşte mintea unui copil numai dacă face parte dintr-un film, nu şi dacă e din vreo reclamă?) Numai că nu are rost să renunțăm să cumpărăm un frigider sau o mobilă de calitate numai pentru că reclamele lor ne-au agasat (asta, evident, în cazul în care cumpărăm produsul respectiv fără să fim „înduplecați” de reclamă). 

Tamponul „făcător de minuni”
   Una dintre cele mai penibile reclame pe care le-am văzut la televizor a fost una despre tamponul X, „tamponul care face minuni”… Ezitam dacă să scriu sau nu un articolaş pe marginea acestei reclame, până ce am citit un text – „Despre minunea de a fi femeie şi reclamele la tampoane” – pus pe un site de o reprezentantă a sexului feminin: 
   „Urăsc reclamele la tampoane, mă fac să ies din cameră de nervi. (…) În societatea asta care se vrea modernă, e trendy să ne despuiem de «inhibiții» şi să împărtăşim grupului până şi senzația pe care o avem în timpul masturbării. Fizice sau mentale. E o minciună!” 
   Îi mulțumesc autoarei acestui articol pentru că mi-a ridicat mingea la fileu. E mai firesc să protesteze fetele şi femeile față de asaltul la care ne supun reclamele la tampoanele „miraculoase”. Dacă ar protesta bărbații, ar putea fi catalogați drept ciudați, întrucât se bagă unde nu le fierbe oala. Ei bine, iată că eu nu voi face altceva decât voi atrage atenția asupra faptului că unele reclame la tampoane se străduiesc să le dea femeilor lecții de viață. 
   „Foloseşti tamponul nostru, nu vei mai avea probleme. Toate necazurile dispar. Zâmbetul de satisfacție se întipăreşte pe fața ta. Stresul a dispărut. Eşti o femeie fericită…” 
   Ar fi culmea să apară într-o zi tamponul antidot la sinucidere. „Foloseşte produsele noastre şi deznădejdea te va părăsi. De ce să te sinucizi? Cu noi, viața poate fi fermecătoare…” Ei, dar bănuiesc că nu vor fi chiar atât de stupizi creatorii de reclame la produse de igienă intimă… Aşa că e mai bine să vorbim despre situația existentă. 
   Cred că dacă aş fi fată sau femeie m-aş simți jignită să privesc aceste reclame care te inițiază în lumea de vis a tampoanelor. Nu atât de jignită încât să mă întorc în timp şi să folosesc vata, dar, oricum, atât de jignită, încât să nu folosesc produsele unei firme care mă consideră animal. Pentru că, dacă producătorii produsului respectiv îşi imaginează că, dacă voi folosi produsul lor, zâmbetul – măcar în forma unui rânjet tâmpit dar permanent – mi se va instala pe față, înseamnă că eu sunt pur şi simplu un animal care reacționează instantaneu la stimulul exterior. 
   Nu le-am întrebat pe fete dacă se simt atât de entuziasmate de folosirea tampoanelor precum par tipele care se expun în reclame, dar sunt sigur că răspunsul ar fi negativ.
   Şi, care e soluția? Să fie boicotate toate produsele în ale căror reclame suntem tratați ca nişte ființe fără personalitate, ca nişte cobai? În cazul de față, să revină fetele la folosirea „vatei” tradiționale? Nu, aceasta nu pare a fi soluția ideală. 
   Important este ca, dacă folosim anumite produse, să nu ne lăsăm furați şi de filosofia lor. Adică dacă ne cumpărăm pastă de dinți, să nu ne aşteptăm să ne pice în brațe toate frumusețile cu care intrăm în lift, dacă ne cumpărăm maşină „puternică”, să nu ne aşteptăm să dăm de fata visurilor noastre etc. 
   Şi acum întreb: ce minuni ar putea face un tampon?... 

Holy War 
   Indiferent dacă noi cumpărăm sau nu produse ale căror reclame sunt vătămătoare pentru mințile noastre, trebuie să conştientizăm totuşi faptul că aceste reclame fac parte din viața noastră. Şi pentru asta nu e nevoie să deschidem televizorul. Este de ajuns să mergem pe stradă, la serviciu, la facultate, la cumpărături, şi le vom întâlni. 
   Nu putem considera că am devenit imuni la reclame… Tânărul care spune că nu e afectat de ceea ce vede, că poate privi fără să se smintească un afiş cu o femeie superbă căreia bustiera abia îi acoperă sânii, ori e desăvârşit, ori e înşelat. Bine, marea majoritate a reclamelor cu substrat sexual nu ne spun direct ceea ce încerca Keanu Reeves să ne convingă – în Sweet November – , şi anume: „Avem nevoie de sex…”. Însă ele exercită asupra minților noastre o presiune de care poate nu ne dăm seama. Presiune care, deşi nu este mare, durează ani de zile. De fapt, durează până murim. Nu cred că se va renunța vreodată la reclame cu substrat sexual. După cum merg lucrurile, după câțiva ani vom vedea oameni cu totul dezbrăcați făcând reclame la ceasuri de mână sau la lentile de contact…
   Ei bine, această presiune îşi arată colții în momentele în care în viața noastră apare supărarea, plictiseala, deznădejdea. Şi atunci suntem mai dispuşi să ne cumpărăm „ciocolată cu dragoste” şi să facem dragoste cu prietena noastră, fără să aşteptăm să ne căsătorim. Suntem mai dispuşi să discutăm la telefoanele „aducătoare de dragoste”, şi apoi să facem dragoste. Suntem mai dispuşi să renunțăm la valorile creştine şi să devenim hedonişti. De ce? Pentru că multe din săgețile cu care ne-a rănit industria advertising-ului erau otrăvite cu erotism…
   Să fim conştienți deci de faptul că trebuie să rezistăm acestor atacuri pătimaşe. Să fim conştienți deci că ne aflăm într-un război cu adevărat sfânt, într-un război a cărui miză este mântuirea sufletelor noastre. Să ne luptăm deci cu ispitele, oricât de dese şi de puternice ar fi. Oricât de greu ar fi războiul, întotdeauna Dumnezeu ne stă aproape pentru a birui. Deci, la luptă… 

Extras din: Danion Vasile - Tinerii şi sexualitatea - PĂCATE NOI, PĂCATE VECHI - EDITURA EGUMENIT EDITURA EGUMENIȚA / foto: weinvent.ro
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe