11 August 20

#Erdogandictatorul a decis să calce în picioare istoria acestui loc sfânt

   Astăzi, în măreața Catedrală Sfânta Sofia, simbol al măreției Constantinopolului creștin de odinioară, s-au rostit din nou rugăciunile imamilor și nu cele ale creștinilor, după ce, acum câteva zile, #Erdogandictatorul a decis să calce în picioare istoria acestui loc sfânt, asemenea celor care odinioară, în numele unui dumnezeu creat după chipul lor crud, au ucis preoți, au violat pe cele ce slujeau aici și au pângărit locul în ropotul cailor lor. Ei care până atunci se rugau în corturi, iată-i acum batjocorind splendoarea Bizanțului.

   Asta în timp ce Occidentul își închide Catedralele și bisericile și, dacă nu le vinde pe post de restaurante și hoteluri, le transformă în muzee prăfuite. Faptul că întreaga lume occidentală creștină a tăcut la această declarație de război, venită din partea musulmanilor, la adresa creștinătății întregi arată decadența unor oameni care prea multă vreme au trăit departe de Dumnezeu.

   Însă, nici măcar asta nu ar trebui să ne mire. Să nu uităm care este adevăratul motiv al căderii orașului sfânt de odinioară și cine sunt cei care cu secole în urmă au contribuit la aceasta. Să nu uităm cum, cu zâmbetul pe buze, cei care acum își vând catedralele, acum câteva secole bune, o prădau pe aceasta. Ei, care se numesc astăzi creștini și promovează o falsă toleranță, pentru care cad astăzi ca muștele leșinate, cei care ar fi în stare să intre râzând într-o biserică ortodoxă. O Biserică prea îngrețoșată poate de păcatul apostaziei lor.
Motivul pentru care astăzi musulmanii au transformat Catedrala Sfânta Sofia în moschee este același ca cel al căderii ei de acum câteva secole. Apostazia, lăcomia și individualismul occidentului al cărui miraj încă fură inimile multora dintre cei care au crescut cu inima neadăpată de rodul euharistic al unei Liturghii în care este invocat Duhul Sfânt și adevărul statornicit prin învățătura Scripturii și a Sfinților Părinți.
Căderea de astăzi a Constantinopolului este aceeași ca și căderea Constantinopolului de atunci. Nădejdea într-o Biserică în care Duhul Sfânt nu mai este rugat să prefigureze și să transforme nimic. Nu-i de mirare că Dumnezeu a preferat să se retragă smerit din catedralele acelora, asemenea lui Hristos la părăsirea ținutului gadarenilor de altădată. Însă, iată, acum un nou semn care odinioară ar fi ridicat pe adevărații creștini la jertfă, dar care astăzi trece nebăgat în seamă de oștenii acelei Biserici, care acum aproape un mileniu porneau cu vase de război spre Constantinopol. Astăzi, când măreața Catedrală a devenit săracă după ce a fost deja prădată atât din apus, cât și din răsărit, vreme de secole, nu mai prezintă interes în a fi salvată. Dacă atunci, la porunca conducătorului unei Biserici sărăcită de Duh, porneau vase goale spre a se întoarce pline, iată, că astăzi, când nu mai este nimic de prădat, toți își expun părerile de rău însă nimeni nu mai începe vreo cruciadă. Și nu se cere o cruciadă armată. O cruciadă a sângelui. Ci o cruciadă a Duhului și a rugăciunii capabile să zdrobească orice capiște idolească. Pentru că tot cel ce nu aduce slujbă lui Dumnezeu Celui întreit în Persoane și unic în Ființa Sa cea dumnezeiască este un slujitor la idoli. Tot cel ce știrbește din dogma Preasfintei Treimi nu se poate numi slujitor al adevărului. Fie că o știe, fie că nu. Cel ce crede că el nu slujește lui Dumnezeu, îi slujește de fapt lui Mamona, acel dumnezeu al minciunii, al coruptibilității și al egoismului.
Încă o dată, astăzi omenirea a căzut testul credincioșiei sale. Cei care au pretenția de a se numi Noua Romă, de asemenea l-au vândut pe Hristos celor care nu-L cunosc. Sfânta Sofia, Catedrala Înțelepciunii ne-a dezgolit fețele multora astăzi. Rusia cea "credincioasă", dar înțesată de atei a tăcut mâlc. Occidentul asemenea. Românii, cei cărora le lipsesc conducătorii purtători de cruce, de asemenea nu au avut vreun cuvânt de spus. Mulți nici nu au habar de importanța acestei Catedrale, mai ales cei care se îngrețoșează la auzul cuvântului Catedrală. Pentru ei un singur lucru. De câtă jertfelnicie va fi fost oare nevoie din partea creștinilor conduși de Justinian pentru edificarea acestei bijuterii, de neegalat în timpul ei!? Câți au cârtit oare, de au ales să-și dea viața lângă Împăratul lor sub zidurile orașului Sfânt în veacul al XV-lea?

P.s: De acum înainte, să mai poftim vacanțe în Turcia și telenovele turcești...
 
Părintele Daniel Şovăială
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe