14 August 22

Doua moduri gresite de apropiere de viata spirituala

    Dar, cineva ar putea zice, ce au toate acestea de a face cu noi, care incercam sa ducem, pe cât ne sta in putinta, o viata crestina ortodoxa sobra? Multe are, intr-adevar, de a face cu noi. Trebuie sa intelegem ca lumea din jurul nostru, anormala cum este, este locul unde ne incepem viata crestina. Indiferent de ce facem cu viata noastra, indiferent de adevaratul continut crestin pe care i-l dam, totusi inca are ceva din amprenta generatiei eu in ea si trebuie sa fim destul de smeriti pentru a vedea acest lucru.
 
    De aici trebuie sa incepem. Exista doua moduri gresite de a te apropia de viata din jurul nostru, cai pe care multi pasesc de obicei azi, gândind ca, intr-un fel, aceste lucruri ar trebui sa le faca un crestin ortodox.
 
    Un mod de apropiere - cel mai obisnuit - este pur si simplu de a merge in pasul vremii: sa te adaptezi la muzica rock, la gusturile si curentele moderne si la intregul ritm al vietii moderne. De cele mai multe ori parintii de moda veche vor avea foarte putin contact cu aceasta viata si vor continua sa-si duca viata mai mult sau mai putin separat, dar se vor bucura sa-si vada copiii urmând ultima moda si vor crede ca acest lucru este lipsit de primejdii.
 
    Aceasta cale este un dezastru total pentru viata crestina; este moartea sufletului. Unii inca mai pot duce o viata respectabila in afara lumii, fara sa lupte impotriva spiritului vremii, dar sunt morti sau pe moarte; si cel mai trist lucru dintre toate - copiii le vor plati pretul cu numeroase boli si tulburari psihice si spirituale care sunt din ce in ce mai frecvente. Una dintre membrii conducatori sectei sinucigase, care a sfârsit atât de tragic in Jonestown cu patru ani in urma, era fiica cea mica a unui preot ortodox grec; grupuri sataniste de rock precum Kiss - Kids in Satan's Service - sunt alcatuite din tineri rusi fosti ortodocsi; cea mai mare parte a comunitatii templului satanic din San Francisco, conform unui recent studiu sociologic, este format din tineri ortodocsi. Acestea sunt doar câteva cazuri zguduitoare; majoritatea tinerilor ortodocsi nu merg chiar atât de departe - ci doar se integreaza lumii anti-crestine din jurul lor si inceteaza sa mai fi exemple de traire crestina pentru cei din jurul lor. Este rau asa. Crestinul trebuie sa fie diferit de lume, cu atât mai mult diferit de lumea ciudata si anormala de astazi si acesta trebuie sa fie unul din lucrurile de baza pe care trebuie sa le stie, ca parte a educatiei crestine.  
 
    Alta apropiere gresita si la extrema opusa este aceea care ar putea fi numita falsa spiritualitate. O data cu accesul relativ usor datorat traducerilor cartilor ortodoxe despre viata duhovniceasca si a raspândirii vocabularului ortodox despre lupta duhovniceasca, se poate observa o crestere a celor care vorbesc despre isihasm, despre rugaciunea inimii, despre viata ascetica, despre stari inalte de rugaciune si de teologia inalta a unor Sfinti Parinti precum: Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Grigorie Sinaitul. Este foarte bine sa fii constient de adevarata inaltime a vietii spirituale ortodoxe si sa ai evlavie la marii sfinti care s-au impartasit de ea; dar daca nu vom cugeta intr-un mod foarte realist si foarte smerit la cât de departe suntem cu totii astazi de viata isihasta si cât de putin pregatiti suntem pentru a o urma, interesul nostru fata de ea nu va fi decât o alta expresie a egoismului nostru, a universului nostru de artificial. The me-generation goes hesychast! ("Generatia-eu se apuca de isihasm") - aceasta incearca sa faca unii; dar in realitate ei numai adauga un nou joc numit isihasm la atractiile Disneyland-ului.
 
    Exista carti cu acest subiect care sunt foarte cunoscute. Chiar romano-catolicii sunt foarte prinsi de acest curent, sub influenta ortodoxa, ei insisi influentând pe alti ortodocsi la rândul lor; de exemplu: preotul iezuit George Maloney, care scrie tot felul de carti pe acest subiect si traduce din Sfântul Macarie cel Mare si din Sfântul Simeon Noul Teolog si incearca sa-i faca pe oameni sa devina isihasti in viata de zi cu zi. Ei au tot felul de influente, de obicei carismatice; se presupune ca oamenii ar fi inspirati si isi insusesc toate tipurile de disciplina ascetica pe care le dau Sfintii Parinti, care depaseau cu mult nivelul la care ne aflam noi acum.
 
    Acesta este un lucru foarte neserios. Mai este si o doamna, Chaterine de Hueck Doherty (care de fapt s-a nascut in Rusia si a devenit romano-catolica), care scrie carti despre viata pustniceasca si despre linistire si toate aceste lucruri incearca sa le promoveze precum o reclama pentru o noua bomboana. Este, bineinteles, ceva lipsit de seriozitate si este un semn foarte tragic al vremurilor noastre. Aceste lucruri inalte sunt folosite de oameni care nu le inteleg. Pentru unii oameni poate fi doar un obicei sau un mod de a-si pierde vremea, dar pentru altii, care o iau in serios, poate fi o mare tragedie.
 
   Ei cred despre sine ca duc o viata foarte inalta, când, in realitate, nu si-au rezolvat nici macar problemele interioare. Vreau sa subliniez ca ambele cai trebuie evitate - atât lumescul cât si supra-duhovnicia - dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa avem o perspectiva realista asupra cerintelor legitime ale lumii sau ca ar trebui sa incetam a mai urma sfaturile marilor Parinti isihasti ori a mai folosi rugaciunea inimii in functie de situatie si dupa puterea noastra. Sa fie insa la nivelul nostru. Ideea, absolut necesara pentru supravietuirea noastra ca ortodocsi azitazi, este ca trebuie sa intelegem conditia noastra de crestini ortodocsi in ziua de azi; trebuie sa intelegem profund vremurile in care traim, cât de putin cunoastem si traim de fapt Ortodoxia, cât de departe suntem nu numai de sfintii din vremurile de demult, ci chiar de crestinii obisnuiti de acum o suta de ani sau chiar de cei din generatia trecuta si cât de mult trebuie sa ne smerim pentru a supravietui ca si crestini ortodocsi astazi.
 
Extras din: Parintele Serafim Rose - Despre conceptia de viata ortodoxa
Conferinta tinuta de ieromonahul Serafim Rose in anul 1982 in manastirea intemeiata de el la Platina
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe