27 Mai 22

„Doi ani am auzit doar că vom muri. De la virus. Acum aud iar că vom muri. De la război. Nu mai pot”

„M-am dus, azi, până la un engros în zonă. M-au sunat de la Metropola Tv, să intru în direct, prin telefon, la 12 și un sfert, așa că am luat-o printre blocuri, să fie liniște. M-am așezat pe o bancă, apoi am văzut că nu departe e o școală, dar am zis că nu o fi chiar atunci pauză, să vină un cârd de copii țipând. Cum am început, a venit un grup de 5 adolescente și s-au așezat pe cealaltă bancă. Una dintre ele plângea, celelalte încercau să o aline. Plângea încet, cu mâinile pe genunchi. I-am urmărit, vorbind la telefon, o lacrimă, de când s-a desprins de bărbie până a picurat pe mână. Am terminat intervenția și nu știam ce să fac. Până la urmă, m-am apropiat și le-am întrebat dacă le pot fi de folos. Una dintre ele s-a ridicat și mi-a făcut loc lângă fata care plângea. Am luat-o de mână, s-a uitat la mine și a spus: „Nu mai pot! Nu mai merg acasă”. Ce să o întreb? Cum să o întreb? „Doi ani am auzit doar că vom muri. De la virus. Acum aud iar că vom muri. De la război. Nu mai pot”. A ridicat din umeri și a șoptit: „De doi ani nu am râs, nu am cântat, nu am dansat. Doar am așteptat să murim”. Am luat-o în brațe și abia atunci a început să plângă în hohote. Și asta le-a contaminat pe toate. De-odată, de la un geam a început, cu putere, o melodie: „Vrei să pleci, dar nu mă, nu mă iei/ Nu mă, nu mă iei...Chipul tău și dragostea din tei/ Mi-amintesc de ochii tăi”.
Toate și-au aruncat privirile către geam. „Vreți să dansăm?”, le-am întrebat. Au țâșnit și au început să țopăie. Eu, cu fata în brațe, ne-am legănat pe loc.
Am mai stat cu ele aproape o oră. După ce am plecat, am ajuns într-o zonă pustie, plină de arbuști cu flori. Am stat acolo, pe un dâmb, și am urmărit petalele mișcate ușor de o adiere de vânt. Niciuna nu cădea.” - a scris Cora Muntean pe un site social.

Vă dați seama ce dramă trăiesc unii oameni, copii, bătrâni, adolescenți din cauza războiului propagandistic (doar dintr-o singură parte) dus de mass-media națională? Drama acestor oameni este alimentată de minim doi ani, de minim doi ani suntem intoxicați de către propaganda „știrilor din surse oficiale” care au creat un iad emoțional pentru un procentaj destul de mare din populație. O altă dramă socială este faptul că mulți oameni încă își iau „informațiile” după care se ghidează de multe ori în viață, crez și conștiință de la televiziune, poate cel mai malefic virus din ultimii 30 de ani!

Foto ilustrativ: pixabay.com
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe