27 Mai 22

Discuția dintre Sfântul Antonie cel mare și un diavol

Sfântul Antonie a fost chemat de episcopul său să vină din pustie spre oraș. Trecând el pe lângă o cetate înconjurată de zid și având el puterea de a vedea duhurile necurate, datorită vieții lui dumnezeiești, l-a văzut pe diavol în chip de demon. Acesta dormea pe zidul cetății, la poartă, și sforăia.
Atunci îl întreabă: Ce faci, necuratule?
Iar el îi răspunde: Păzesc cetatea.
Și cum păzesti cetatea, că tu dormi!
Nici o grijă, toți sunt ai mei; dimineața mă mai uit așa să văd dacă vreunul vrea să facă ceva, am eu grijă de restul, toți sunt ai mei, fac numai ce vreau eu.
Atunci s-a întristat sfântul. Mergând mai departe, a trecut printr-o strâmtoare și deasupra unei peșteri a văzut o mulțime de demoni care făceau gălăgie, cu strigăte înfiorătoare.
Și atunci a întrebat: Ce faceți, spurcaților?
Și ei au răspuns: De ani de zile ne luptăm cu nemernicul acesta de călugar să-l ispitim de la rugăciune, și n-am putut, n-am reușit; și am adus atâtea întărituri și mai aducem, că poate îl ispitim vreodată.
Și atunci a văzut sfântul cât de mare este puterea rugăciunii; diavolul nu te poate ispiti decât numai dacă vrei tu.

Sursă: Părintele Teodor Ciurariu
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe