14 August 22

Diavolul, tatăl minciunii, după cum îl numește însuși Mântuitorul Hristos, este specialistul numărul unu în fățărnicie și manipulare

Diavolul,  tatăl minciunii, după cum îl numește însuși Mântuitorul Hristos, este specialistul numărul unu în fățărnicie și manipulare în aceste vremuri de început al durerilor pe care le trăim.

Predică la Duminica a cincea de după Rusalii-Vindecarea celor doi demonizați din ținutul Gadarei

Iubiți prieteni, în Dreptmăritoarea noastră Biserică,  în a cincea duminică  de după Rusalii, se aude în urechile inimii fiecărui credincios o Sfântă  Pericopă Evanghelică prin care ni se relatează despre un tablou al  groazei, reprezentat de cei doi demonizați care l-au întâmpinat pe Iisus în ținutul gadarenilor, dar și despre icoana vindecării pe care Lumina lui Hristos a zugrăvit-o prin izgonirea întunericului și tămăduirea celor doi aflați până atunci în posesiune  demonică.
Poate  vă întrebați, înainte de toate, cine este diavolul, ce urmărește el, cum a acționat în istorie și cum acționează astăzi. Trebuie să spunem din  capul locului că lucifer era un înger de vază care Îl vedea pe Dumnezeu, dar care, fiind cuprins de orgoliu nemăsurat, vanitate dusă la paroxism, mândrie  și slavă deșartă își făcea planul de a pune scaunul său lângă sau chiar  mai presus decât Dumnezeu. Ca patron al invidiei pe care o răspândește cu generozitate și în lumea de astăzi, ca inventator de ură și de răutate, pe care le-a brevetat înregistrându-le pe numele său, lucifer nu putea să suporte planul măreț A Celui mai Mare Filocalic care este Dumnezeu, adică planul de creare a omului. Numai că, Dumnezeu n-a tranzacționat niciodată iubirea pentru om și de aceea lucifer împreună cu cei care îl slujeau, au fost alungați din preajma lui Dumnezeu, pentru că prin atitudinea lor, și-au creat  iadul întunecat  al adâncului,  în care se vor sălășlui veșnic după judecata de apoi,  după cea de A Doua Venire, de această  dată,  ca Judecător a Mântuitorului Hristos. Așadar, Dumnezeu a curățat Cerul pentru că  din pricina mândriei,  s-a prăbușit o treime  din îngeri, prăbușirea fiind oprită când Arhanghelul Mihail a zis „să stăm bine, să stăm cu  frică, să luăm aminte”. Mântuitorul Hristos spune că  l-a văzut pe satana căzând din cer precum un fulger adică într-o prăbușire totală, fiind alungat din sălașul Luminii pentru că  noaptea nu poate conviețui  cu răsăritul de soare al frumuseții și dreptății. Această cădere abisală  a diavolului  înseamnă că Dumnezeu și-a exercitat în mod plenar atributul iubirii față de om și că această dragoste este infinită. Demonii ,însă, au făcut după cădere ceea ce li s-a trasat în manualul de instrucțiuni semnat  de lucifer, ghidându-se după principiul „dezbină și cucerește”, având ca unic scop propagarea dușmăniei între oameni, cultivarea  ateismului și necredinței  și îndemnarea oamenilor la neascultare față de Creatorul lor. Dealungul istoriei, dictatorii și tiranii care s-au hrănit cu hrana murdară oferită de demoni, au ucis preoți, au demolat biserici, au distrus clasa intelectuală,  au inferiorizat  și stigmatizat cinstea, au anulat drepturi  și libertăți fundamentale, au disprețuit munca și au necinstit omul onest și credincios. Acești slujitori luciferici,  brute dezumanizate, au rămas în istorie ca niște personaje crude,  cinice,  fără remușcări și fără Dumnezeu. Ne întrebăm, însă, dacă diavolul  nu cumva și-a intensificat activitatea  și prezența în societatea noastră contemporană, dacă nu cumva  s-a specializat mai bine, devenind chiar savant, doctor docent  în fraudă, minciună, manipulare, mistificare, propagarea întunericului și a promiscuității morale.  În lumea de astăzi, diavolul acționează folosind personaje influente pentru vremurile de acum, cu portretul psihologic asemănător cu  cel al lui Iuda sau al lui Pilat, iar fățărnicia este arma demonică folosită pentru a se crea coaliții ale răului orientate împotriva binelui sau alianțe ale  întunericului care să  se lupte cu lumina. Am spus-o de mai multe ori, că acolo unde diavolul a reușit să înființeze formațiuni politice și în timp reușește  mai peste tot, structuri în care lucifer este   președinte, Pilat  prim-vicepreședinte, iar Iuda secretar general, ocupându-se cu organizarea dezastrului, în multe dintre  locurile unde s-au înființat astfel de grupări spuneam, acestea au atât majoritate parlamentară, puterea prezidențială  și guvernamentală cât  și o foarte mare parte din administrația locală. Într-o Europă și o lume în care sodomizarea devine politică  globală, este clar  că acțiunea celui rău prin cei care îl slujesc, este una nemijlocită  și extrem de violentă. Aplicarea de politici  prin care, de exemplu, se implementează păcatul cumplit al uciderii pruncilor,  al avortului sau legalizarea eutanasiei nu înseamnă nimic altceva decât arătarea celei mai puternice și agresive atitudini care vine de la cel viclean. Totodată, plasarea în sfera  firescului (deși anormalitatea este evidentă),  a devianțelor sexuale sau legiferarea căsătoriilor între persoane de același sex, ori introducerea în școli a unei așa-zise educații sexuale obligatorii prin care se urmărește  pervertirea portretului  sufletesc și a caracterului copiilor, toate acestea reprezintă alte metode și mijloace prin care demonii vor să domine programul de viețuire al omului. Agenda priorităților demonice nu se oprește aici pentru că, în mintea unora care se cred lideri politici, încă se mai sălășluiesc convingeri de tipul demolării unei biserici ori a disoluției familiei și multe altele. Legiunile  de demoni din zilele noastre  atacă Biserica lui Hristos, vrând să provoace permanent  dezbinare, pătrund în familii, dorind  să le distrugă, aduc tulburare  peste tot. Diavolul, pe lângă structurile politice pe care le generează, și-a creat și continuă  să își creeze într-o societate umană din ce în ce mai necredincioasă și restul infrastructurii de care are nevoie pentru a conduce această lume după interesul său major, și anume acela ca omul să  nu se mântuiască. Lucifer deține o vastă așa-numită societate civilă care nu susține drepturi fundamentale, cum ar fi  manifestarea credinței (am văzut ce s-a întâmplat prin interzicerea prezenței credincioșilor la slujbele bisericii) ,dar fabrică, inventează și susține  așa-zise drepturi artificiale prin care se promovează păcatul ca politică națională,  europeană și internațională. Este sigur faptul că  politica celui rău are susținerea imperiilor mediatice pe care acesta le deține și a celor care studiind la școlile manipulării pe care demonii le-au creat, acordă astăzi un sprijin consistent tuturor  deciziilor distructive pentru om. Lucrarea celui rău de exemplu este lesne de observat într-un personaj care își spune filosof și susține de pe depoziția pseudo-înțelepciunii și a minciunii că bărbatul se poate  crede femeie sau invers. Totodată, lucifer acționează prin viclenia sa și prin discursul unui psiholog, medic sau al altora, care susține avortul, uciderea pruncilor sau libertinajul, care duce la distrugerea familiei. În același timp, acționează și prin  politrucul care prin demersurile sale aduce în viața oamenilor sărăcia, generând  prin reaua-voință și incompetența sa facturi astronomice, care trebuie plătite  de către oamenii a căror pauperizare este dorită de către demoni pentru a-i aduce la deznădejde. Așadar, și conducătorii lumii de azi, care provoacă sărăcia populației, fac parte din anturajul fidel al celui rău. Evident că diavolul are plăcerea de a fi identificat și cu știința sau cu teologia. De exemplu, când în numele medicinei vrei să îi obligi pe oameni la tratamente medicale sau să le condiționezi circulația de așa-numitele certificate verzi nu se poate  spune decât că urmezi sfaturile venite de la cel care își propune îndepărtarea omului de Dumnezeu. Totodată, un  teolog, un preot sau un preot călugăr care și-ar dori, pe baza orgoliului,  a vanității, a slavei deșarte creșteri pe scară ierarhică pică din nefericire sub influența acțiunii demolatoare a celui rău. Oricum diavolului îi place foarte mult să facă și pe  teologul de serviciu,  iar acest aspect se regăsește de exemplu într-unul care vorbește frumos despre Cuvântul lui Dumnezeu, care îți poate  propovădui binele chiar cu grație universitară, care se crede veșnic nedreptățit, dar care face rău celor din jur de la statutul micimii la care se află însă cu toate acestea își dorește mărire, funcții și demnități. Mă rog Bunului Dumnezeu cel puțin cu aceiași putere cu care mă rog pentru mine să ferească Biserica Sa de  ascensiunea unor astfel de personaje fățarnice și extrem de periculoase.
Să spunem doar câteva lucruri  despre minunea înfăptuită de către Mântuitorul Hristos  în ținutul gadarenilor, unde i-a eliberat de sub imperiul demonic pe doi îndrăciți. Sfântul Evanghelist Matei ne spune că a trecut Iisus dincolo, în ținutul gadarenilor, deci a traversat marea Galileii și coborând din corabie a fost  întâmpinat de către doi demonizați foarte cumpliți, care nu aveau haine pe ei; care locuiau in morminte și care adesea, fiind legați cu lanțuri și obezi,  rupeau lanțurile, deci nu li se putea proteja siguranța lor și nici a celor din jur. Observăm, iubiți prieteni, că, după cum ni se spune,  Mântuitorul Hristos a trecut dincolo, adică din Galileia  în cetatea  Gadarei, care făcea parte dintr-un grup de zece cetăți locuite în special de către greci, ținut numit  Decapole, iar Sfinții Părinți spun  că prin expresia  „trecut dincolo”  se arată că Domnul Hristos sparge toate barierele care îl blochează pe om,  care îl încremenesc  sau care îl țin în  neputință. Domnul este întâmpinat de cei doi demonizați în numele cărora  vorbesc legiunile de demoni care îi luaseră sub  o nemiloasă stăpânire. Diavolii, care îi substituie pe cei doi îndrăciți, vorbesc în numele acestora și se adresează lui Iisus spunându-i că știu că acesta este Fiul lui Dumnezeu, dar îl întreabă de ce a venit să îi chinuiască înainte de vreme. Spunând „ce ai cu noi Iisuse, Fiul lui Dumnezeu,  pentru ce ai venit să ne chinuiești înainte de vreme”, demonii mărturisesc  Dumnezeirea lui Hristos, lucru pe care mulți oameni refuză, în ciuda evidenței, să îl spună. Prin urmare, trebuie să constatăm că demonii și răutatea  lor au primit o lovitură  năucitoare dată de către lumina izvorâtă din dragostea și bunătatea lui Dumnezeu. Iată cum cel rău se înspăimântă când ia contact cu Bunătatea Celui  Bun. Atât timp cât au putut să acționeze în voie, diavolii i-au luat pe cei doi demonizați într-o posesiune  completă, făcând din ei niște exponenți ai violenței, ai cruzimii,  ai lipsei de grijă față  de propria persoană și orientându-i către iad și pieire. La Venirea Fiului  lui Dumnezeu, care a ajuns neinvitat în ținutul gadarenilor, dar precum cel mai iscusit doctor s-a dus către cei bolnavi, demonii s-au înspăimântat, intrând în starea de asediu dată de neputința întunericului de a rezista în fața luminii.  Diavolii au totuși de făcut o cerere către Iisus pentru că, știind că vor fi izgoniți din oameni, au solicitat să  li se îngăduie să intre într-o mare turmă de porci  cam la două mii după Sfântul Evanghelist Marcu, porci  care pășteau  în apropiere. Ni se înfățișează astfel faptul  că demonii nu  pot face nicio  mișcare dacă Dumnezeu nu le îngăduie, la fel cum nici în viața noastră care  avem în noi chipul Sfintei Treimi, demonii nu pot să producă răul dacă  nu le-am îngădui noi prin libera noastră  alegere.  Așa că, nu trebuie să manifestăm  lașitatea de a încerca să  credem că ne disculpăm înaintea lui Dumnezeu dacă doar  dăm  vina pe diavol în condițiile în care noi i-am creat acestuia terenul fertil de manifestare a răutății sale în viața noastră. Părintele Arsenie Papacioc spunea că  după Învierea lui Hristos diavolului nu i-a rămas decât vârful cozii și că, dacă noi am fi credincioși, el n-ar avea  nicio putere asupra  omului. De aceea, în loc de obsesii de tipul am farmece făcute,  dacă s-a mișcat perdeaua din  pricina curentului;  sau fața  de masă din pricina  neatenției;  sau alte obsesii de tipul  mă doare capul la comandă fiind  deochiat sau deochiată,  în loc de astfel de  obsesii spuneam, ar fi bine ca oamenii să înmulțească rugăciunea, postul și împlinirea poruncilor lui  Dumnezeu și nimic negativ nu se va sălășlui  în viața lor. Nimeni nu contestă nici vrăjitoria și nici  deochiul împotriva cărora există rugăciuni, dar omul  care crede și se roagă este păzit de Dumnezeu astfel încât să  nu i se întâmple nimic rău. În legătură cu lașitatea asumării  răspunderii propriilor acte și fapte și a plasării vinovăției în altă parte, doresc  să vă amintesc foarte pe scurt acea istorioară adevărată în care ni se  spune cum un călugăr încerca în Postul Mare să își coacă un ou la lumina lumânării, iar când a fost surprins de către starețul mănăstirii i-a zis „diavolul m-a pus”. Atunci s-a auzit în chilie glasul demonului care a replicat „mie nici prin cap nu  mi-a trecut așa ceva”. Așa că de multe ori, imaginația  în rău, lenevirea,  indiferența,  pasivitatea și răutatea  oamenilor toate ca urmare  a liberei alegeri a acestora sunt izvor de inspirație chiar și pentru cel rău. Spunea cineva pe bună dreptate că diavolul, de exemplu, a învățat de la  torționarii din temnițele comuniste cum să chinuiască omul.   
Revenind  la Sfânta Pericopă Evanghelică rânduită a se citi la Sfânta Liturghie în duminica  a cincea de după Rusalii, trebuie  să precizăm faptul că Hristos  le-a îngăduit numeroșilor demoni să intre în turma de porci, iar după această invazie ale cărei trăsături au fost agresivitatea și violența, porcii s-au aruncat în mare și s-au înnecat. De aici vedem că demonul are toleranță zero față de tot ceea ce reușește să copleșească și duce la moarte, la pieire,  la distrugere,  la dezintegrare. De aceea  de-a lungul timpului mulți oameni au ajuns  să  săvârșească păcatul capital și de neiertat al sinuciderii la care i-a împins vrășmașul Mântuirii noastre. Demonul este căpetenia răului, a întunericului, dușmanu luminii și a lui Hristos cu care se luptă pentru bunul cel mai de preț pe care Dumnezeu  i l-a dat omului, și anume sufletul. Ogorul bătăliei este reprezentat de către mintea,  inima și trupul omului. Avantajul celui care  vrea să se mântuiască este că știe dinainte cine este învingătorul. Biruitorul este Hristos dar pentru a lua în nimb de lumină sufletul nostru atunci când vom pleca  de aici are nevoie și de colaborările noastre  ca oameni în sensul de a Îl iubi pe Iisus mai mult decât pe oricine și orice. Adeseori s-a observat la Taina Sfântului Maslu, la citirea molitfelor și a rugăciunilor de dezlegare, cum diavolul dorește să înspăimânte cu violența și agresivitatea  sa exercitate din plin asupra celor posedați. În ultima perioadă însă, acest artizan al răutății meșteșugește mijloace mult mai sofisticate  prin care să îl piardă  pe om. Orice persoană care pomenește numele celui rău;  care urăște;  care nu se spovedește cum trebuie;  care se împărtășește cu nevrednicie;  care duce o viață supusă destrăbălării și desfrânărilor de tot felul;  care îi împinge pe alții la păcat îi crează diavolului cale bătătorită către sufletul său. De aceea, pentru a reuși să se ferească de atacurile demonice,  omul trebuie să își folosească toată înțelepciunea,  priceperea,  dragostea și smerenia pentru a se apropia de Hristos și să-și folosească toată mânia doar împotriva îngerilor căzuți din pricina neascultării și a mândriei pentru eternitate. Iubiți prieteni, Mântuitorul  Hristos a îngăduit ca demonii să intre în porci și porcii să se arunce în mare pentru a le arăta oamenilor că atașamentul față de bogăție și de dimensiunea materială vine de la cel rău. În afară de aceasta, trebuie să precizăm faptul că legea  lui Moise  socotește porcul drept animal necurat, ceea ce poporul evreu ține și astăzi ca practică și de aceea se arată că prin intrarea în porci diavolii se sălășluiesc în necurăție. După episodul înnecării turmei de porci,  porcarii au mers în cetate, iar locuitorii cetății venind și constatând paguba produsă, pentru că dimensiunea materială  era idolul căruia îi slujeau,  i-au cerut lui Hristos să  plece de la ei. Mântuitorul respectând  libera alegere  a omului,  urcând în corabie a revenit în Capernaum,  cetatea sa de reședință,  unde îl așteptau mulți bolnavi  pentru a-i unge  cu balsamul tămăduirii.  Asemenea  gadarenilor care i-au cerut lui Iisus să plece de la ei  pentru că erau supuși avuțiilor trecătoare și oamenii zilelor noastre Îl alungă cel puțin în egală măsură precum cei din Gadara pe Logosul Întrupat din viața lor. Mesia, însă, spune atât  de sugestiv în Apocalipsa „iată eu stau la ușă și bat și cu cel ce îmi va deschide voi cina și el va cina cu mine”. Așa cum îi stă bine Creatorului,  Dumnezeu este apogeul delicateții și al politeții ș bate discret la ușa sufletului nostru pentru a-i răspunde cererii de prietenie veșnică învăluită în iubirea  fără de sfârșit pe care ne-o adresează în permanență.
Să îl rugăm tot pe El să zdrobească  folosind Lumina Sa meterezele de indiferență și nepăsare și cetatea de ură și lenevire pe care am construit-o folosind ca material îndărătnicia în jurul sufletului nostru. Lumea de azi Îl exclude pe Hristos din programele de televiziune,  din cărți,  din educația copiilor și cam de peste tot. Dumnezeu ,însă, având unul  dintre atribute-înțelepciunea  absolută  nu îi dă lumii replica pe care o merită pentru că  Domnul „nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu”. Scumpi și iubiți credincioși, în apropiere de final, este imperios necesar să ne oprim puțin asupra unui aspect foarte important pe care îl regăsim  în Sfânta Evanghelie rămasă de la Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, pericopă evanghelică rânduită să se citească în Sfânta Biserică  Ortodoxă în duminica  a 23-a de după Rusalii. Aici ni se spune, vorbindu-se despre unul dintre cei doi demonizați vindecați, că acesta după ce a primit de la  Dumnezeu pacea și liniștea  a voit să urce  în corabie alături de Învățătorul Veșniciei și să devină ucenic al lui Iisus. Mântuitorul însă nu l-a luat  cu El, hotărând să-l facă un misionar statornic în cetatea sa zicându-i „du-te la ai tăi și spune-le  cât bine ți-a făcut  ție Dumnezeu”. Cu alte cuvinte, rămâi acasă pentru ca  toți cei care te  vedeau până la momentul vindecării,  având locuința  în morminte,  rupând lanțurile cu care erai legat, fiind  foarte violent cu oamenii și având toate manifestările  date de răutatea diavolească,  să te vadă acum  sănătos,  întreg la minte,  echilibrat ca urmare a operei de lumină și a Proniei   Dumnezeiești. Aceasta ne arată faptul că și noi trebuie să știm să spunem cu cât bine ne-a împodobit Dumnezeu  viața. Omul trebuie să învețe să îi mulțumească lui Dumnezeu pentru sănătate,  pentru un răsărit, dar și pentru un apus de soare care este premisa noului răsărit,  pentru o lună plină, pentru înălțimea munților,  pentru imensitatea mării,  pentru verdele câmpiilor, pentru  zâmbetul cald și copilăresc și inocența pruncilor  și poate,  mai presus decât orice, pentru o  biserică pictată atât  în suflet-biserica vie numită inimă ,cât și în lăcașul propriu-zis al lui Hristos, unde omul merge la El  acasă.
În concluzie, trebuie să reținem că duminica  a cincea de după Rusalii ne  oferă cea mai profundă posibilitate  de reflecție asupra felului în care Domnul  Hristos a transformat un tablou al groazei, reprezentat de suferința a doi demonizați într-o icoană a unei vindecări  minunate. Totodată, trebuie să  conștientizăm cât de violent, agresiv,  dar și sofisticat  în funcție de interes știe să  lucreze diavolul atunci când omul îi permite acest lucru. Cert este însă că pentru omul cu credință în Dumnezeu  și cu rugăciune puternică diavolul este foarte  ușor de biruit.  Așadar, să Îl rugăm pe Mântuitorul Hristos să trezească și în noi lumina, plinătatea,  liniștea și dreapta  socoteală de care au avut parte cei doi foști demonizați după vindecare.  

Protos. Dr. Sofian Costea (foto) / captură foto: Lumina Cuvântului
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe