16 Ianuarie 21

„Diavolul spune un adevăr”

   Era un monah care căzuse în multă nepurtare de grijă. Atât de mult se lenevise, încât până şi canonul său şi-l părăsise şi s-a întors în lume. S-a dus în locul său natal, acolo unde demonizaţii aleargă pentru a primi tămăduire de la Sfântul Gherasim. Pe când mergea să se închine şi el Sfântului,  de vreme ce tot se afla acolo, pe drum l-a întâmpinat o demonizată care i-a spus:
    Dacă ai şti ce ţii în mână! Ah, dacă ai şti, sărmane om, ce ţii în mână! Dacă ai şti cât mă arde această metanie a ta, iar tu o ţii din obişnunţă, aşa de formă!
    Monahul a încremenit. De la Dumnezeu a fost ca să-i vorbească acea demonizată. Atunci şi-a vinit în fire. Liminat fiind de Dumnezeu,  a spus întru sine: "Ia te uită, cât de nepriceput sunt! Ţin în mână cea mai puternică armă şi nu pot să lovesc nici un diavol!"
    Şi în acea clipă s-a întors căindu-se spre mănăstirea sa, unde a pus început bun. Atât de mult a sporit în lucrarea Rugăciunii şi în petrecerea monahală, încât s-a făcut pildă multora. Pe acest stareţ l-am apucat şi eu. Nu auzeai nimic din gura lui, decât "Doamne Iisuse  Hristoase,  miluieşte-mă!" Neîncetat se ruga. Îi spuneai ceva, iar el îţi răspundea cu două trei cuvinte, după care limba lui se întorcea la Rugăciune.  Atât de mult se obişnuise cu ea, încât îl schimbase cu totul. Şi gândiţi-vă că vrednicia rugăciunii şi a metanierului i-a decoperit-o diavolul - de - sigur, fără a vrea-, potrivit judecăţilor Celui Preaînalt.
 
(Arhimandrit Efrem Filotheitul) - sursă: Iulian Mazilu
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe