05 Martie 21

Despre „botezul criminal” și agenda publică

   Spun din capul locului că moartea oricărui copil este o tragedie, și că pentru familia micuțului de la Suceava numic nu poate înlocui pierderea acestui prunc. Nu avem încă toate datele despre ce s-a întâmplat acolo, și din ce știm pare că o serie de împrejurări nefericite a condus la această tragedie. Înțeleg că era vorba despre un copil născut prematur; care a fost alăptat în timpul botezului; și scufundat imediat în apă pentru un timp foarte scurt și cu nasul și gura acoperite, însă cu fața în sus (așa cum NU se procedează de obicei). Familia copilului pare a considera că vinovat este preotul, care știa că micuțul fusese alăptat. O anchetă este în acest moment în desfășurare și va stabili ce s-a întâmplat. 
   Personal, nu îmi este clar de ce a fost intubat micuțul la spital, dacă el își revenise și putea să respire singur, cum au arătat unele știri din seara tragediei. Mai ales când extrem de puțini pacienți supraviețuiesc în România intubării și ventilării mecanice. Poate că ar trebui să aflăm mai multe informații și despre această componentă a tragediei din ziua respectivă; sau poate că intrăm deja prea mult pe terenul speculațiilor. Oricum ar sta lucrurile, greșeala, dacă există, pare a fi una individuală. Astfel de accidente sunt extrem de rare, iar în acest caz este clar că vorbim despre o eroare umană. Pe baza căreia nu poate fi atacat sau desființat un ritual vechi de 1500 de ani; sau nu poate fi incriminată Biserica in corpore. Așa cum nu atacăm medicina dacă un chirurg greșește. Și nu cerem desființarea spitalelor pentru un caz (rarisim) de malpraxis. 
   Am citit însă legat de acest caz niște comentarii aberante, vecine cu delirul. Biserica a fost acuzată, in corpore, că este „troglodită”, „criminală” și „nazistă”. Unii au cerut chiar desființarea tainei și a ritulalului Botezului, alții cer, nici mai mult, nici mai puțin, linșarea unor preoți sau spânzurarea lor în piețele publice. O dezlănțuire cu totul disproporționată și grotescă de ură împotriva Bisericii, și transformarea acestui incident de la Suceava în cea mai importantă problemă de pe agenda publică a României. Asta în timp ce 10 oameni au murit arși în incendiul de la spitalul Matei Balș, acesta fiind al șaselea incendiu (dacă am numărat eu bine) din spitalele românești, în doar trei luni. 
   Culmea este că mulți dintre cei care strigă acum împotriva Bisericii sunt aceiași care susțineau, explicit sau tacit, acum doi ani, legalizarea avortului până în ultima zi a sarcinii la New York și în alte state americane. Ironia amară face că voribm în acest caz despre moartea unui copil născut prematur, la șapte luni. Conform oripiliaților de serviciu contra Bisericii, dacă acest copil ar fi fost ucis în mod legal, la șapte luni, într-o clinică de avort, nu ar fi fost nici o problemă. Nu vorbeam despre o crimă sau despre o tragedie. Aș putea să descriu în detaliu mecanismele oribile prin care sunt uciși copiii la șapte luni sau la nouă luni. Mă mulțumesc să spun că ei sunt trași afară din burta mamei cu un forceps, în timp ce li se zdrobește capul și li se aspiră creierul printr-un furtun, ca să faciliteze ieșirea din uter. Unii copii supraviețuiesc acestei operații monstruoase, caz în care sunt lăsați să moară în afara uterului. Acești copii nu primesc nici un fel de ajutor medical. Agonia unor astfel de micuți poate dura și până la 12 ore. Vorbește, cineva, vreodată despre asta? Se oripilează vreodată vreunul dintre orpilații de serviciu de aceste practici care amintesc cu adevărat de ororile nazismului? 
   La fel, preferăm să ne uităm în altă parte și să nu recunoaștem că tragedia de la Matei Balș, la fel ca tragedia din noiembrie 2020 de la ATI Piatra Neamț ține de incompetența autorităților actuale. Nu vorbim despre răspunderea unor politicieni care sunt deja de un an și jumătate la guvernare. Nu vorbim despre cine ar trebui să își asume răspunderea morală, politică și chiar penală în cazul acestor tragedii. Se întreabă cineva dacă nu există și niște interese materiale de apărat acolo? Sau niște conflicte de interese pe față în Ministerul Sănătății? Nu despre asta (sau și despre asta) ar trebui să vorbească jurnaliștii și influencerii; și oare de ce nu suflă mulți dintre ei nici un cuvânt pe temă? Sigur, pare mult mai comod să schimbăm subiectul, să amplificăm la paroxism incidentul de la Suceava și să trecem la atac împotriva calului de bătaie de serviciu, reprezentat de Biserică și de creștinii asumați. 
   Să nu se înțeleagă că iau apărarea, fără rezerve, a preotului de la Suceava. Dacă ancheta va arăta că preotul a greșit, omul va fi tras la răspundere. Trebuie asumat ceea ce este de asumat. Am toată compasiunea pentru familia micuțului și sunt conștient că trece prin niște momente extrem de dificile. Însă nu pot să nu am un strop de empatie și pentru acel preot, văzând cum a fost transformat de mass-media într-o fiară umană, într-un monstru fără de chip. Și în special pentru creștinii asumați, care sunt iarăși demonizați, nazificați și transformați în țapii ispășitori pentru orice merge rău în țară. Se întreabă cineva, vreo secundă, oare cum percep acești oameni realitatea? Cum văd lucrurile unii din frații noștri, din părinții noștri, din cetățenii României, din cei care trăiesc zi de zi alături de noi? 
   Nu pot avea însă nici un strop de înțelegere pentru cei care deformează iarăși și iarăși, tendențios, agenda publică, pentru a băga gunoiul mare cât casa (poporului) sub covor. Mie unuia această campanie mediatică disproporționată și tendențioasă despre „botezul criminal” îmi pare a fi o formă de disperare. Oare nu denotă această campanie disperarea de a mușamaliza răspunderea morală a unei părți din clasa politică și a vinovaților pentru ceea ce este o adevărată tragedie națională: cea a spitalelor românești? Casa de vindecare a devenit casa morții, locul care ar trebui să fie cel mai sigur de pe pământ a devenit locul în care oamenii ard de vii. Asta este ceea ce nu vor unii „influenceri”, jurnaliști și politicieni să vedem. Și asta este ceea ce ar trebui strigat de pe toate acoperișurile. 
   În imagine: un desen postat de Jim Carrey pe Twitter care descrie procedura avortului în ultimul trimestru de sarcină; „beneficiarul” procedurii era guvernatorul Statului Alabama, Kay Ivey, care semnase o lege prin care avortul era interzis în statul respectiv, cu excepția situațiilor când este pusă în pericol viața mamei.
 
SURSĂ: Jurnalistul Cătălin Sturza, Facebook
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe