27 Februarie 21

„Deși majoritatea românilor sunt botezați în Biserica Ortodoxă, totusi numărul celor care vin la slujbe este foarte mic.”

– Parinte Calistrat, nu este greu sa observam ca, desi majoritatea românilor sunt botezati în Biserica Ortodoxa, totusi numarul celor care vin la slujbe, duminica sau în sarbatori, este foarte mic. Desi ne bucuram ca s-a înmultit nu marul tinerilor care vin la biserica, totusi procentul celor care intra în sfintele locasuri doar la Pasti si la Craciun este foarte mare. Nici cu adultii situatia nu este mai buna. S-au facut niste calcule aproximative: daca toate bisericile din Bucuresti ar fi pline, în ele nu ar încapea nici macar a zecea parte din locuitorii Capitalei. Faptul ca multe biserici din Bucuresti sunt pline nu înseamna deci ca oamenii s-au apropiat brusc de Dumnezeu. Libertatea religioasa de dupa ’89 a dat nu numai prilejul apropierii de Biserica, ci si prilejul intrarii într-o multitudine de gru pari sectante. Multi au preferat sa se implice în miscari religioase pseudocrestine sau chiar orientale. Si mai multi însa au preferat sa aiba o credinta personala, caldicica, ce nu are nevoie de slujbele bisericesti si care le permite sa traiasca o viata patimasa. Care credeti ca sunt principalele motive care îi tin pe oameni departe de Biserica?
– Biserica este într-un mare colaps spiritual. În pri mul rând, a avut loc marea ruptura de la revolutie, când s-au deteriorat putin principiile de formare a pastorilor în biserica. S-a intervenit usor, prin dife ri te metode (si nu vreau sa le amintesc); oricum, acestea sunt neprincipiale, nespirituale si duc la principiul lui Simon Magul, al lui Anania si Safira, al bubosului Ghezi, care au fost urâti de Dumnezeu. Este clar ca harisma Duhului Sfânt lucreaza în pastori pe masura chemarii pe care au avut-o.
La ora actuala, în Biserica, principalul lucru trebuie sa fie deosebita atentie a episcopilor fata de preotii din episcopie; ei trebuie cu adevarat sa fie condu catorii nostri spirituali, implicati ca adevarati tati în Biserica, sa stie exact si sa ia aminte la cauzele pentru care sufera Biserica. Unde întâlnesc un preot be tiv, sa-l elimine, unde întâlnesc un preot desfrânat, sa-l elimine, unde întâlnesc un preot care-si bate joc de eparhia sau de parohia lui, sa-l elimine, când un preot nu-si face datoria sau nu este la dispozitia cre din ciosilor, nu le deserveste cerintele morale si spirituale, sa-l elimine.
Adica sa nu vii sa stai cu jalba în protap la episcopie si la secretariatele episcopiei si sa nu treci peste acea bolnava nomenclatura de douazeci de birouri, iar episcopul sa afle abia dupa 5-6 ani ce se întâmpla în parohia respectiva, ascultând el cu urechea o vorba de ici sau o vorba de colo, iar subalternii lui sa mear ga pe principiul: “Pâna la Dumnezeu, te manânca sfintii“.
Proverbul acesta are ecouri serioase în astfel de birouri...
Sfintii n-au mâncat oameni niciodata. Ei i-au ajutat pe oameni sa ajunga la Dumnezeu. Asa si subalternii sau cei care sunt pusi în subordinea episcopului locului trebuie neconditionat sa-i aduca la cu nos tin ta orice lucru nedenaturat, asa cum este, sa-l pre zinte asa cum a fost expus, nu cu partiniri, în care tot vinovatul e cel care vine si reclama. Pentru ca pe acest fond si la acest parametru s-a ajuns la un laicat bolnav.
Nu pastorii s-au stricat, pastorii erau deja stricati, s-a stricat laicatul de tot. Si atunci preotul spune: “Preasfintite, mie sa-mi faci salariu, ca nu mai am din ce trai în parohie!“ Pai, când ai ajuns sa ceri salariu Preasfintitului ca nu mai ai din ce sa traiesti în parohie atunci tu esti omul mort care trebuie schimbat de acolo, pentru ca adevaratul preot ortodox nu va muri de foame niciodata în parohia lui. Orice om are de sfintit tarâta unui animal, de împartasit un bolnav, de botezat un copil, de cununat o fata, de înmormântat un defunct, de facut o sfintire, o aghiasma, o sfestanie, un Maslu, si tu daca ai fi un preot activ si adeva rat, ai trai cu adevarat din laptele Scripturii si din lâna oilor pe care le pastoresti, fara sa ai nevoie sa te închini statului ca sa-ti dea el nu stiu ce salariu de prin cipiu de trei sau patru milioane, ca ai nu stiu ce diploma sau nu stiu ce capacitate luata, cu nu stiu ce nota.
Tu trebuie sa fii adevaratul pastor de suflete care sa reînvie parohia respectiva. Biserica sufera de un colaps intelectual prin faptul ca, în cei cincizeci de ani de comunism s-au promovat multe valori negati ve, care si astazi sunt bine înradacinate. Detin bani, putere si relatii, detin functii clare si categorice, de ne clintit, în sate si parohii care la ora actuala înca au filii si ar trebui sa aiba biserici.
Episcopul ar trebui sa studieze la modul categoric fiecare parohie în parte si s-o analizeze cu credinciosii, sa vada daca preotul este pe cerinta credinciosilor. Episcopul trebuie sa stie daca vrednicia îl mai poate lasa pe preot în parohia respectiva; sa nu conteze examenul de capacitate preoteasca, data prin trei întrebari din Dogmatica.
 
Extras din: Danion Vasile - Mângâiere si mustrare - Ne vorbeste Parintele Calistrat de la Bârnova - Bucuresti, 2003 / Sursă foto: Facebook.com
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe