27 Iunie 22

DE RUSALII, LA POGORÂREA DUHULUI SFÂNT

O fotografie preluată de la Vasile Chindriş. Păcat că nu ştim cine a făcut-o pentru că e genială.
Nimic senzaţional. Ce poate fi mai obişnuit: o femeie mai trecută dar nu bătrână îngenuncheată pe laviţa ce înconjoară o biserică tot ca ea, veche dar încă în putere.
Dar, vorba unui cântec ce a făcut valuri, ele sunt două dar parcă-s una: pereţii de lemn ai bisericii şi laibărul de lână al femeii au aceeaşi culoare până la a le confunda, a le topi pe amândouă în fumul de tămâie al aceleiaşi rugăciuni.
D-apoi opincile! Pe nici o altă încălţăminte n-a iubit-o pământul ca pe opincă. Toate celelalte îl calcă cu aroganţă, îl agresează, îl rănesc. Singură opinca îl mângâie, îi arată cu fiecare pas cât de drag îi e.
Şi în toată atmosfera foarte reţinută, de reculegere, o explozie: portocaliul zadiei ce ocroteşte pântecele femeii, izvorul unui întreg popor. De acolo venim toţi, mai buni, mai aşa şi aşa, mai puternici, mai nevoiaşi, cum putem, dar toţi. Mama noastră a tuturor, că o recunoaştem că nu, femeia şi biserica, una.

Sursă: Miron Scorobete.
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe