30 Noiembrie 20

De ce se moare în România de Covid-19? (Cătălin Sturza)

   Ni se spune zilele astea că „am ajuns ca în Italia” și că în România „medicii trebuie să aleagă cine trăiește și cine moare”. 

   Pe baza datelor furnizate de OMS pentru perioada 1 septembrie – 14 octombrie, România arată astfel: 

   Locul 3 la numărul efectiv de decese (1957), după Spania (3769) și Franța (2212). În condițiile în care cele două țări au populație de 2-3 ori mai mare și raportează fiecare de peste 5 ori mai multe cazuri. Locul 2 la fatalitate / indicele CFR, adică decese raportate la numărul de cazuri confirmate. În România, rata este de 2,7%. Ne depășesc doar bulgarii cu 3,2%, în condițiile în care bulgarii raporează mult mai puține cazuri. Media UE în aceeași perioadă este de 0,7%. Și locul întâi la mortalitate, adică decese raportate la milionul de locuitori. Românii au 101, Spania este pe locul al doilea cu 80, iar media UE este de 29.

   În acest timp în Marea Britanie, desi numărul de cazuri este dublu față de primăvară, decesele sunt de 10 ori mai puține, iar indicele CFR este de 20 de ori mai mic. Situația era asemănătoare la începutul toamnei și în Italia, Germania, Belgia, Olanda și Danemarca. În Suedia, în multe zile numărul deceselor este aproape de zero. În condițiile în care suedezii chiar nu par disciplinați și multe știri arată că nu prea respectă măsurile de distanțare social. 

Ce se întâmplă așadar în România? 

   Prof. dr. István Benedek, doctoral care a făcut primul transplant de măduvă din România, a murit la începutul lunii septembrie de coronavirus. Familia medicului aduce acuzații grave: ”Nu i-au acordat tratamentul vital, pentru că lipsea semnătura unui director”. Medicul în vârstă de 71 de ani a fost lăsat să aștepte într-o baracă în frig timp de patru ore până când a fost internat. Familia mai arată că medicii din spital “nu i-au acordat tratamentul vital, pentru că lipsea o semnătură a unui director de spital.”

Doctorul care a făcut primul transplant de măduvă în România a murit de COVID, iar familia face acuzații grave. ”Nu i-au acordat tratamentul vital, pentru că lipsea semnătura unui director”

Intubarea ca malpraxis medical

   O altă problemă este practica intubării agresive. Încă din primăvară The Time scria că ventilatoarele nu sunt soluția pentru pacienții de coronavirus. „Cred că tratăm boala greșită, și mă tem că acest tratament prost aplicat va conduce la un rău foarte mare, vor avea de suferit extrem de mulți oameni.” 

Why Ventilators May Not Be Working as Well for COVID-19 Patients as Doctors Hoped

   Un semnal de alarăm îl trăgea și Reuters: „La început aplicam foarte repede măsura intubării, însă pacienții au început să aibă probleme respiratorii din ce în ce mai mari. De-a lungul timpului am învățat să nu mai facem asta.” 

Special Report: As virus advances, doctors rethink rush to ventilate

   ABC News arăta că ventilatoarele pot produce leziuni pulmonare și cresc foarte mult riscul de infecții nosocomiale. După primele câteva luni, medicii din Statele Unite au învățat să evite intubarea, atunci când este posibil. 

What ICU doctors have learned about COVID-19 — and how they're prepared for a 2nd wave

   „Să pui pe cineva la un ventilator este aproape o condamnare la moarte”, citim într-un articol de pe Wisconsin Public Radio. 

'Almost A Death Sentence': How Wisconsin Doctors, Peers Are Rethinking Ventilators For Coronavirus

   Așadar, vorbim despre o practică foarte agresivă, cu risc crescut de infectare, care în plus reprezintă o adevărată tortură pentru pacient. Și care ar reprezenta o condamnare aproape sigură la moarte. O practică tot mai mult evitată, în spitalele occidentale. Cred că putem spune că folosirea ei pentru tratarea formelor grave de coronavirus este o formă de malpraxis medical. 

Infecțiile intraspitalicești asociate pandemiei

   În ceea ce privește infecțiile nosocomiale, un articol din Libertatea arată că „autoritățile nu au raportat nici un caz de infecție nosocomială la decesele de Covid-19”, iar această statistică „este în fapt imposibilă”. 

Se minte mai rău ca la Colectiv. Spitalele COVID au raportat zero infecţii nosocomiale pe hârtie, în cea mai mare criză de sănătate din România

   Printre principalele focare de coronavirus din România sunt spitalele. Un alt articol din luna septembrie, tot din Libertatea, arată că „autorităţile din România nu spun câţi morţi COVID-19 au luat infecţia din spital, deși recunosc 44 de focare de coronavirus în unităţi medicale, doar în ultima săptămână.” „La şapte luni de la primul caz de COVID-19 în România, Institutul Naţional de Sănătate Publică (INSP) nu are o centralizare a infecţiilor intraspitaliceşti asociate pandemiei, fie că vorbim despre oameni care s-au infectat cu noul coronavirus în spital, fie despre infecţii cu alte virusuri sau bacterii rezistente la pacienţi internaţi pentru COVID”, arată articolul. 

Autorităţile din România nu spun câţi morţi COVID-19 au luat infecţia din spital, deși recunosc 44 de focare de coronavirus în unităţi medicale, doar în ultima săptămână

   România Curată scrie că „majoritatea focarelor sunt în centre rezidențiale pentru copii sau vârstnici (49 de focare cu 1200 de cazuri confirmate doar în ultimele două săptămâni) și în unități medico-sanitare (46 de focare cu aproape 500 de cazuri confirmate).”

De ce românii mor de Covid când alte nații supraviețuiesc?

   Studiu OMS: „Tratamentul cu Remdesivir nu are efect substanţial asupra şanselor de supravieţuire a pacienţilor cu Covid-19”
   La acestea putem adăuga și tratamentele pentru pacienții Covid aplicate în spitale, în condițiile în care nu există o schemă de tratament unitară. Ș în care un studiu OMS arată că Redemsivirul, medicamentul mult lăudat de presa din România, nu are efect substanțial asupra șanselor de supraviețuire ale pacienților cu Covid-19. „Tratamentul cu Remdesivir nu are efect substanţial asupra şanselor de supravieţuire a pacienţilor cu Covid-19, arată un test clinic realizat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, aducând o lovitură semnificativă speranţelor de a identifica medicamente existente pentru a trata boala provocată de coronavirus, scrie Financial Times, care a consultat o copie a studiului.”
Mai mult, articolul de pe Adevărul arată că Remdesivirul este un medicament experimental, adică aflat încă în stadiul de testare. Pacienții români nu ar putea să dea în judecată statul sau spitalele, fiind folosiți drept cobai pentru un medicament experimental? Care, în plus, nici nu are efecte pentru tratarea Covid-19? 

Studiu OMS: Remdesivirul nu are efect substanţial asupra şanselor de supravieţuire a pacienţilor cu COVID-19

   Unde se folosește încă intubarea ca procedeu standard? Care sunt spitalele unde apar cele mai multe cazuri de infecții intraspitaliceşti asociate pandemiei? Unde se folosește Remdesivir ca medicament principal pentru tratarea pacienților Covid-19? Care sunt spitalele care devin focare de Covid-19, și de ce? Unde procedurile medicale sunt bune, și unde sunt deficitare? Sunt întrebări pe care ar trebui să ni le punem, înainte de a striga pe toate canalele că „ajungem ca Italia”. 

O scădere dramatică a spitalizării pentru bolnavii cronici 

   Nu mai vorbesc despre suferința bolnavilor cronici care nu au acces la tratamente în spitalele românești, de la declanșarea pandemiei Covid-19. De la declanșarea pandemiei, nivelul total al spitalizărilor la nivel național s-a prăbușit dramatic, conform unui studiu publicat de Observatorul Român de Sănătate. Peste jumătate dintre bolnavii cronici din România consideră că pandemia de coronavirus a avut un impact negativ asupra calității îngrijirilor medicale primite, în timp ce nivelul total al spitalizărilor la nivel național s-a prăbușit în perioada martie – august 2020, fiind cu 48% mai puține decât în perioada similară din 2019. În plus, dintre spitalele desemnate COVID-19 (de fază I, fază II sau de suport) două treimi au acreditări de categorii inferioare, ceea ce nu garantează obținerea celor mai bune rezultate în tratarea pacienților COVID-19.

De la declanșarea pandemiei, nivelul total al spitalizărilor la nivel național s-a prăbușit dramatic. Bolnavii cronici, afectați grav de măsurile autorităților

Focare Covid și malaxoare ale morții 

   Așadar, singura concluzie la care putem ajunge, pe baza tuturor celor de mai sus, este că multe dintre spitalele din România s-au transformat în focare de Covid-19 și în adevărate malaxoare ale morții. Medicii români au ajuns, poate, să aleagă cine trăiește și cine moare. Însă, în cazul României, este mai degrabă un cerc vicios care se autoalimentează și amplifică, de la o zi la alta. 

P.S.: Am scris, încă din luna aprilie, despre faptul că o astfel de situație ar putea fi cel puțin parțial evitată prin construirea unor spitale de campanie pentru bolnavii Covid-19. Măsură care ar proteja, în primul rând, restul spitalelor și ar permite în continuare accesul bolnavilor cronici la tratamente. Măsura este una standard în multe țări africane, atunci când izbucnește o nouă pandemie. A fost de asemenea aplicată cu succes în primăvară în Coreea de Sud. În continuare, nimeni nu vorbește la noi, la nivel de autorități, despre o astfel de măsură. Răspunsul standard fiind acuzarea populației care „nu respectă regulile”. 
În imagine: o hartă cu reprezentarea datelor brute furnizate de INSP, care arată cazurile și mortalitatea Covid-19 pe județe, la începutul lunii octombrie. Ce determină această situație foarte inegală, pe județe? Preluare de pe România Curată.
 
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe