22 Septembrie 21

De ce am iubit dintotdeauna biserica?

De multe ori ne gândim la strămoșii noștri, dar poate de prea puține ori reușim să le aprindem o lumânare și să le cinstim memoria.
Pășind în curtea mănăstirii Lainici, din județul Gorj cu emoție i-am întâlnit pentru prima oară pe strămoșii mei, Ghenadie și fiul său Visarion Toia, cel din urmă, stareț al mănăstirii între 1929-1951. 
Importanța și amprenta familiei Toia se resimte în duhul liniștitor al mănăstirii Lainici ce leagă astfel între ele istoria credinței Moldovei de cea a Olteniei.
Ioanichie și Visarion Toia, fii lui Ghenadie, retras la bătrânețe în mănăstire s-au născut în Secuieni, județul Bacău. 
La vârsta de 20 de ani, Visarion Toia intră în monahism în mănăstirea Frăsinei, iar apoi împreună cu 6 călugări va ajunge la Lainici, unde va reface biserica și va impune o rânduială monahală severă, bazată pe citirea sfinților părinți. Fratele acestuia, Ioanichie va intra în monahism la Frasinei, pentru ca ulterior să ajungă și el la Lainici.
Pe lângă înalta pregătire culturală și duhovnicească, protoschimonahul Visarion Toia se va distinge pentru opoziția fermă și publică pe care avut-o împotriva marxism-leninismului, care se instalase în țară.
Tinerii, în special minerii din zona Jiului vor fi atrași de locul binecuvântat al Lainiciului, ceea ce a dus la suspiciuni din partea Securității. În 1951, în urma unor bătăi crunte din partea comuniștilor, Visarion va trece la Domnul, rămânând pentru noi toți un model de mărturisire al credinței.
Privesc în continuare lespedea mormântului și mă gândesc că dacă nu ar fi fost legatura aceasta cu biserica unde aș fi fost astăzi? Cu siguranță afundat în vâltoarea societății moderne.
Ulterior constientizezi, cunoscându-ți originile, că datorită celor care au pus piatră de temelie în istoria credinței și în apărarea bisericii, tu astăzi ești protejat.
Tot timpul am fost atras de biserică, simțind o conexiune aparte, pe care pot să o explic prin faptul că sângele înaintașilor mei și moștenirea lor mărturisitoare creează o legătură peste veacuri.
Mă întreb astfel: noi ce vom lăsa moștenire copiilor noștri? / un text de: Constantin Răzvan Popovici
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe