23 Ianuarie 22

Australia, prima țară care a inventat LAGĂRE pentru carantinați - „DACĂ NU ÎNCEPE SĂ VĂ DOARĂ, NU MAI AVEM NICIO ŞANSĂ”

Australia se pare că sparge gheața, fiind prima țară care a inventat LAGĂRE pentru carantinați. „Ceea ce părea doar o conspirație acum câteva luni, devine o realitate tristă în Australia, mai precis în Northern Territory, sub conducerea liderului local Michael Gunner (foto), scrie Breitbart.
Gunner s-a lăudat că a ordonat transferul a 38 de persoane, „contacte apropiate” ale unor indivizi infectați cu Covid, către tabere pentru carantinați, cu ajutorul armatei.” - scrie R3media.ro într-un articol.

DACĂ NU ÎNCEPE SĂ VĂ DOARĂ, NU MAI AVEM NICIO ŞANSĂ

În Australia deja s-a trecut la descinderi cu armata la domiciliu în comunităţile cele mai puţin injectate, cu scopul clar de a li se administra cu forţa serurile morţii (nu mă feresc de sensurile cuvintelor, o să-mi daţi dreptate în curând) celor care nu se dau pe brazdă nici sub presiunea discriminării extreme. În paralel, lagărele pentru “dezinfecţie” au fost puse în funcţiune – se intră în ele complet arbitrar, vaccinaţi şi nevaccinaţi, cu teste pozitive sau negative, fără dezvăluirea adreselor “campusurilor”, cu cazarea involuntară decontată din banii deportaţilor. (Aviz vaccinaţilor care se simt în siguranţă.)
Cenzura online a devenit tot mai agresivă, toate adevărurile incomode sunt şterse în timp record, asta dacă apucă să fie publicate.
Mai întâi vom începe să dispărem de pe internet, apoi fizic – superficialitatea relaţiilor dintre noi este perfect comparabilă online şi offline. Telecomunicaţiile ne permit să ne inducem iluzia prezenţei, fără ca absenţa să ne producă suferinţe semnificative.
Eu cred că e momentul să înceapă să ne doară semnificativ atunci când nu mai ştim nimic unii de alţii, pentru că ne apropiem de etapa în care nu vom mai şti ce fel de absenţă ascunde liniştea dintre noi.
Acest lucru nu se poate întâmpla decât dacă rezolvăm ecuaţia superficialităţii, iar pentru asta e nevoie să devenim foarte selectivi – sigur că într-o lume a obsesiei popularităţii, cu care ne-au obişnuit reţelele de socializare, soluţia pare să stea mereu în formula “cât mai multă lume”, dar nu e aşa, dimpotrivă, iluzia că audienţa largă a fiecăruia dintre cei care ne asumăm riscurile răspândirii adevărurilor interzise face toată diferenţa este profund păbugoasă, şi explic şi de ce:
Dacă fiecare dintre noi ne concentrăm pe statistici, pierdem din calitatea interacţiunilor. Deja se folosesc din plin tehnici pentru reducerea audienţei, dublate de cenzurarea mesajelor transmise. Soluţia constă în formarea de nuclee restrânse, care să funcţioneze ca puncte de radiaţie. Într-adevăr, mesajul trebuie să ajungă la cât mai multă lume, dar acest lucru va fi tot mai dificil pe căi directe, adevărul va trebui diseminat “în pânză”, ca ploaia în câmp deschis, nu prin conducte, pentru că tot ce vine de la robinet va fi uşor de cenzurat.
Aceste nuclee restrânse au şi o denumire specializată – ele sunt cunoscute în lume sub titlul de prietenii, în sensul arhaic al cuvântului, în sensul cel mai intens al cuvântului. Este exact ce ne trebuie şi exact ce ne lipseşte, şi ei ştiu asta.
De aceea este nevoie de selectivitate, ca să ne doară. Ca să ne fie greu să trecem ziua fără să ne asigurăm că acei 3, 4, 10 prieteni foarte apropiaţi sunt într-adevăr bine. Şi ca să ne fie uşor să ne sacrificăm pentru oricare dintre ei la nevoie – şi va fi nevoie.” / text: Anca Radu (autor titlul „DACĂ NU ÎNCEPE SĂ VĂ DOARĂ, NU MAI AVEM NICIO ŞANSĂ”)

Foto Credit: News Corp Australia via thewest.com.au
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe