14 August 22

Dacă ne gândim la cei care s-au împotrivit călugăriei, oare câți monahi sau ierarhi buni am pierdut?

Am văzut această fotografie și am citit textul din colțul tabloului. Apoi au apărut câteva gânduri. Marghioala Arăpașu a fost cea care a adus pe lume pe cel ce avea să fie al cincilea Patriarh al României. Vă dați seama ce familie? Dar știți ce presupune chemarea de patriarh? În primul rând călugărie. Un preot mirean (din lume) nu poate fi patriarh. Ierarhii sunt aleși din rândul călugărilor. Ce s-ar fi întâmplat dacă părinții lui Toader (numele de mirean al Preafericitului părinte Teoctist) s-ar fi opus călugăriei? În ziua de astăzi și nu numai dar parcă mai preponderent în zilele noastre, părinții când aud de chemarea călugăriei a copiilor, parcă iau foc. Cum ar fi fost dacă Marghioala, mama Preafericitului părinte Teoctist, nu ar fi dus sarcina până la bun sfârșit sau s-ar fi opus călugăriei lui Toader? Dar haideți să punem problema altfel. Vă dați seama ce binecuvântare are neamul unui preot, călugăr, ierarh sau patriarh? Cei care refuză aceste chemări ale lui Dumnezeu, de fapt refuză aceste binecuvântări ale neamului. Deci oare de ce există această luptă împotriva monahilor? Fuge cineva de binecuvântare? Despre această luptă a părinților vorbește și Sfântul Ioan Gură de Aur:
"Dar grozăvia faptelor nu se mărgineşte la atât. Mai grozav este faptul că nu se revoltă şi nu se pornesc împotriva monahilor numai străinii, cei fără nici o legătură de sânge cu tinerii sfătuiţi să se facă monahi, ci am aflat că şi rudele, şi părinţii s-au pornit cu mânie împotriva monahilor. Ştiu că multora nu li se pare prea ciudat dacă părinţii tinerilor, sfătuiţi să îmbrăţişeze viaţa monahală, au o astfel de purtare faţă de călugări, dar tot ei spun că turbează de mânie când văd că oameni care nu sunt nici părinţi, nici rude, nici prieteni, nici legaţi prin vreo altă legătură cu aceşti tineri care preferă filosofia, şi liniştea munţilor în locul zgomotului oraşelor, iar adeseori chiar oameni necunoscuţi, nu pot să sufere pe propovăduitorii vieţii monahale, ba încă îi atacă, le poartă război, îi acuză. (...)Prin urmare, mai ciudată decât purtarea străinilor trebuie să ni se pară purtarea părinţilor. Din această pricină nu mă voi ocupa deloc de ce fac şi ce gândesc străinii, îi voi lăsa la o parte. Voi vorbi însă cu dragoste şi cu multă bunătate către părinţii care se îngrijesc de copii, dar, mai bine spus, care ar trebui să se îngrijească de ei, dar nu se îngrijesc deloc; îi voi ruga numai atât: să nu se supere, să nu se revolte dacă cineva le-ar spune că ştie mai bine decât ei ce le este folositor copiilor lor."
Dacă ne gândim la cei care s-au împotrivit călugăriei, oare câți monahi sau ierarhi buni am pierdut?

Autor: Jurnalistul și teologul Cornelius Florin.
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe