În timpul razboiului ruso-japonez (1904-1905), mai multi calugari rusi de la Athos au fost chemati sa lupte în rezerva. Siluan a parasit manastirea pe 30 decembrie 1905, întorcându-se în familia sa, unde si-a construit o chilie izolata, pentru a-si împlini în pace rânduiala de calugar; cu toate acestea, copiii din sat veneau mereu sa-i puna tot felul de întrebari:
« - Iata, Dumnezeu a facut cerul atât de frumos, cu stelele, pamântul, râurile si câmpiile, vulturii ce zboara si se bucura de întreaga natura, pasarile care ciripesc cu veselie. Tu esti calugar, stai în chilia ta si nu vezi toate aceste minuni facute de Dumnezeu, ci stai si plângi. De ce plângi, daca soarele straluceste, lumea e atât de frumoasa si bucuria a cuprins tot pamântul?»
« -Copii, plâng pentru ca as vrea ca fiecare dintre voi sa-l cunoasca pe Dumnezeu, care a facut toate aceste frumuseti. Îl rog pe Dumnezeu sa va aiba pe toti în grija Sa. Privindu-va, îmi pareti atât de asemanatori copilului Hristos si as vrea ca niciodata sa nu pierdeti harul acesta, asemanându-va, pe masura ce cresteti, tot mai mult cu dusmanul lumii acesteia din cauza gândurilor rele. Mi-as dori sa ramâneti asa, asemanatori cu Fiul Maicii Domnului! Iata rugaciunea mea pentru voi. Plâng pentru toti copiii, pentru cei nevinovati, pentru cei orfani, pentru lumea întreaga. Si ma rog : Doamne, da-le tuturor copiilor de pe pamânt, pe care atât îi iubesti, sa ajunga sa Te cunoasca prin Duhul Sau cel Sfânt».
Desen de Andrei Rosetti pentru lucrarea "Viața Sfântului Siluan Athonitul povestită copiilor" de Preot Ilie Grecu, Ed. Brumar / Sursă: Laurenţiu Dumitru, Facebook
