05 Octombrie 22

Cuvântul lui Hristos - năvodul în care sunt pescuite sufletele celor binecredincioși

Predică la duminica a XVIII-a după Rusalii – pescuirea minunată
 
Scumpi și iubiți credincioși, iubiți prieteni, în duminica a XVIII-a după Rusalii, în Biserica Ortodoxă se citește fragmentul evanghelic care supune atenției noastre duhovnicești pescuirea minunată cu care au fost împodobite ascultarea și smerenia. Evanghelia ne spune că: ”mulțimea se îmbulzea să asculte cuvântul lui Hristos pe când Iisus ședea pe malul lacului Ghenizaret”. Observăm dintru început că oamenii doreau să își potolească setea și foamea minții și a inimii, ascultând ceea ce le spune Împăratul Luminii și hrănindu-se cu mâncarea duhovnicească și apa cea vie izvorâte din Cuvântul lui Hristos. Atunci mulțimile se străduiau să Îl urmeze pe Învățătorul veșniciei pentru că ajunseseră să cunoască roadele minunilor înfăptuite de către Acesta, în sensul că Iisus le-a înviat morții, le-a curățit leproșii, i-a tămăduit pe cei bolnavi, a alungat demonii, a dăruit lumină orbilor, cuvânt celor fără de grai și auz celor fără de auzire. Toate minunile înfăptuite de către Domnul dar și faptul că Acesta ”le vorbea ca unul care avea putere, nu cum le vorbeau fariseii și cărturarii”, toate acestea determinau mulțimile să Îl îmbulzească pe Iisus fiindcă oamenii doreau să Îi fie cât mai aproape pentru a se împărtăși din minunata Sa grăire.
 
Deci Iisus în mijlocul mulțimii se afla pe țărmul mării Galileii și iată că a văzut două corăbii trase la mal ”iar pescarii își spălau mrejele”. Aceasta se întâmpla dimineața după o trudă de o noapte întreagă a celor ce aveau să devină ”pescari de oameni”, trudă de o noapte în urma căreia nu prinseseră nimic, adică nu pescuiseră deloc, nici măcar pentru strictul necesar al lor și al celor de acasă. Să reflectăm puțin pe marginea tabloului pe care ni-l înfățișează întristarea unor oameni care muncesc în zadar timp de o noapte întreagă. În mod sigur, or fi fost și multe alte nopți de acest fel. Se știe că pescuitul este o îndeletnicire a răbdării, a anduranței în raport cu dificultățile, a rezistenței în raport cu obstacolele și greutățile ivite. Atât Petru, cât și ceilalți ucenici erau pescari cu experiență, dar lipsa de rod după o noapte de muncă asiduă  tot prin dezamăgire și întristare se traduce. În atari condiții, într-o astfel de conjunctură, Mântuitorul Hristos îi cere Sfântului Apostol Petru să urce în corabia sa, corabie pe care să o îndepărteze mai în larg pentru ca de acolo Iisus să le vorbească mulțimilor din Cuvântul lui Dumnezeu. Iubiți prieteni, Sfântul Apostol Petru a primit această solicitare a Mântuitorului Hristos, a pus-o în practică și a făcut întocmai cum i-a cerut Domnul. Să ne întrebăm într-o manieră sinceră cum am fi procedat noi într-o astfel de situație? Să ne întrebăm cum procedăm noi atunci când Iisus ne cere să-I permitem să ne vorbească? Spre deosebire de Sfântul Apostol Petru, îndărătnicia și neascultarea caracterizează lumea de azi în ceea ce privește relația cu Logosul întrupat. Părintele arhimandrit vrednic de pomenire Teofil Părăian spunea că oamenii zilelor noastre nu ascultă cuvântul lui Dumnezeu pentru că pur și simplu nu îi interesează, fiindcă au cu totul alte preocupări. Adevărul este că această alergare parcă interminabilă după, de multe ori, o închipuită bunăstare materială sau goana după așa-numitul succes trecător, efemer și nesemnificativ oferit de această lume, ori lupta fără menajamente într-o competiție de multe ori de o duritate extremă, pentru o așa-zisă ascensiune profesională, toate acestea separat sau laolaltă, îi împiedică pe oamenii zilelor noastre să-și mai deschidă urechile inimii și ochii sufletului pentru a auzi Cuvântul lui Dumnezeu sau pentru a privi la icoana minunilor săvârșite de către Domnul în viața lor. Tentațiile bolnăvicioase ale acestei lumi, viciile, derapajele și devianțele de tot felul țin mințile și inimile multor oameni încremenite în moarte duhovnicească oprindu-li-se astfel, prin libera alegere a oamenilor, accesul la viața cea adevărată.
 
De altfel, îndepărtarea de ascultarea cuvântului lui Hristos este una dintre prioritățile multora dintre organismele decizionale ale societății contemporane. Cultivarea minciunii ca substitut pentru adevăr este una dintre strategiile cele mai des folosite. Promovarea păcatului pe scară largă își propune să înlocuiască adevărul lui Dumnezeu cu falsurile și minciunile inventate de o lume din ce în ce mai bolnavă. Sănătatea sufletească și trupească a oamenilor de astăzi se dorește a fi pervertită prin găselnițele supuse falsului și neadevărului, invenții mincinoase și îmbolnăvite de păcat conform cărora ar trebui acceptate așa-numitele căsătorii între persoane de același sex sau așa-zisa ideologie de gen. Totodată, educația pervertită și deviantă care se vrea introdusă cu mare agresivitate în viața copiilor, dar și crearea unor așa-zise drepturi care de fapt reprezintă sfidările cele mai grosolane la adresa adevărului, cum ar fi așa-numitul drept la avort sau eutanasia, toate acestea spuneam, fac parte integrantă din strategia de destructurare a comportamentului firesc al omului, comportament care dacă este supus normalității, înseamnă ascultarea și împroprierea Cuvântului lui Hristos. Omul cu adevărat rațional știe că uciderea prin păcatul cumplit al avortului sau prin eutanasie nu poate fi niciodată un drept, fiindcă viața poate fi luată numai de către Cel Care a dăruit-o, adică de către Dumnezeu. Este însă limpede că se urmărește înlocuirea ordinii cu dezordinea și a rânduielii firești cu haosul dezlănțuit, pentru ca neomarxismul și așa-zisul progresism de astăzi să își atingă scopul de a introduce confuzia în lume, astfel încât omul întunecat de ceața păcatului să nu mai fie interesat de Cuvântul lui Dumnezeu. Am subliniat în mai multe rânduri de-a lungul timpului aceste lucruri pentru că, este bine să știm care este tipologia răului care ne pândește la tot pasul, astfel încât să ne formăm anticorpii sufletești și emoționali care să poată lupta eficient cu atacurile furibunde ale unei lumi față de care Cuvântul lui Hristos este ținut la mare depărtare.
 
Revenind la sfânta pericopă evanghelică din duminica a XVIII-a după Rusalii trebuie spus faptul că, după ce Simon care mai târziu va fi numit Petru, a depărtat corabia mai în larg, Domnul Hristos a continuat să hrănească mulțimile cu cuvântul lui Dumnezeu. În mod sigur, Iisus le-a vorbit oamenilor despre iubirea infinită a Sfintei Treimi, despre dragostea Sa nemărginită, despre cum Dumnezeu îi păzește, sau despre pronia mântuirii și a desăvârșirii. Este cert că Iisus le-a vorbit noroadelor vreme îndelungată și că întocmai ca la minunea înmulțirii pâinilor, mulțimile L-au ascultat cu cel mai mare interes. Dintr-o corabie ajunsă mai în larg, Iisus le grăia mulțimilor, acest lucru simbolizând faptul că Biserica în formă de corabie aflându-se de multe ori în largul mării vieții, învață poporul ce înseamnă Adevărul lui Hristos. Corabia mântuirii numită Biserica Ortodoxă transmite de la amvonul de unde se ține predica ce trebuie să facă omul pentru a se mântui și pentru a se desăvârși. Iată, deci, că rolul propovăduirii este unul determinant dacă vrem să urmărim cu adevărat îndemnul lui Hristos și comandamentele luminii. Iisus le-a predicat oamenilor atât de pe munte, cât și din corabia aflată în largul mării pentru a arăta că înălțimea și profunzimea deopotrivă sunt caracteristicile cuvântului lui Dumnezeu. În predica de pe munte, Domnul a vorbit despre fericirea adevărată, argumentând astfel vocația la care este chemat fiecare om. Prin urmare, după ce i-a înveșmântat pe oameni în haina adevărului, Iisus i-a cerut lui Simon să depărteze corabia mai la adânc și de asemenea, să arunce mrejele în profunzimea minunii generate de către Dumnezeu pentru a se înfăptui pescuirea adevărată. Acest cuvânt care îndeamnă la aruncarea mrejelor mai la adânc simbolizează, semnifică o cercetare mai profundă a înțelepciunii dumnezeiești. Lăsând mrejele în adâncime, Sfântul Petru și ceilalți ucenici, Andrei, Iacov și Ioan au fost copleșiți de pescuirea minunată oferită de către Dumnezeu. S-a prins mulțime mare de pești încât se rupeau mrejele, iar Petru și Andrei i-au chemat pe Ioan și pe Iacov ca să îi ajute și s-au umplut ambele corăbii, care erau gata să se scufunde. Aceasta înfățișează icoana dărniciei dumnezeiești care demonstrează că Domnul oferă din prea plin, fără jumătăți de măsură în cea mai boierească, generoasă și împărătească manieră. Cei care mai de dimineață își spălau și își cârpeau mrejele, pentru că din pricina sărăciei și a modestiei materiale nu aveau bani pentru unele noi, trăiau acum minunea unei mari bogății ca urmare a acestui belșug de pește dăruit de către Dumnezeu. Sfintele Evanghelii ne vorbesc despre două pescuiri minunate: prima menită să îi încredințeze atât pe Sfântul Apostol Petru, cât și pe ceilalți ucenici de puterea lui Dumnezeu, iar cea de a doua de după Înviere având ca scop certificarea și mai convingătoare a Învierii și reintegrarea Sfântului Petru în apostolat.
 
În ceea ce privește necesitatea de a arunca mreaja mai la adânc, am bucuria să spun cu totală convingere că Sfânta Ortodoxie îndeamnă la cercetarea Cuvântului Adevărului și a științei binecunvântate care derivă tot din zidirea lui Dumnezeu. Un teolog, un profesor, un medic, un inginer și așa mai departe, cu toții au menirea, vocația și obligația de a arunca mrejele lor în adâncime pentru a descoperi în fiecare clipă cu mai mare profunzime revelația dumnezeiască. Dumnezeu îi vorbește omului prin noi descoperiri în fiecare moment și-l îndeamnă pe acesta să exploreze tărâmurile nesfârșite și învăluite în frumusețe ale zidirii dumnezeiești. De-altfel, gândul nostru cel mai binecuvântat și anume dorul după viața veșnică, fericită, reprezintă cercetarea încă de aici a ceea ce înseamnă împărăția nemuririi sau edenul desăvârșirii. Raiul desfătărilor este accesibil încă din această lume pentru sufletul omului credincios. Iubiți prieteni, îndemnul de a arunca mreaja mai la adânc se adresează tuturor oamenilor, dar prezintă cred o aplecare specială pentru tineri, pentru că elevii, studenții, tinerii în general, sunt cei mai marcați în sensul pozitiv de elanul descoperirilor, de avântul cercetării și de dinamismul căutărilor. Condiția obligatorie, însă, este aceea care arată că, orice fel de căutare, cercetare, investigare trebuie să fie una binecuvântată, să aibă ca scop dobândirea virtuților și nicidecum o aplecare către vicii sau degradare, care lasă persoana în sfera neantului și o abandonează în incertitudine. Pentru tinerii responsabili nu există curiozități dăunătoare de multe ori insurmontabile precum consumul de droguri, alcoolul sau fumatul. Tinerii care își respectă statutul știu să prețuiască demnitatea vieții, să ducă viața scăldată în curăție, pecetluind astfel căsătoria în care atât el cât și ea trebuie să intre împodobiți cu puritate pentru a împlini voia lui Hristos și a avea o viață de familie cadorisită de către Bunul Dumnezeu cu darurile cele mai de preț. Să ne rugăm Domnului ca tinerii noștri să înlăture din viața lor dezrădăcinarea în raport cu tradițiile binecuvântate și să dea voie izvorului credinței să țâșnească din adâncul sufletelor lor.
 
Scumpi și iubiți credincioși, în finalul pericopei evanghelice, rânduită să se citească în duminica a XVIII-a după Rusalii în Sfânta Biserică Ortodoxă, în Biserica lui Hristos, ni se spune că atât Sfântul Apostol Petru, cât și ceilalți ucenici ai Domnului au fost cuprinși de spaimă în urma pescuirii minunate de care au avut parte. Atunci Sfântul Apostol Petru I-a spus Domnului închinându-I-se, căzând în genunchi, ”ieși de la mine Doamne că sunt om păcătos”. Iată că, observăm cum omul cuprins de frica binecuvântată de Dumnezeu, își conștientizează păcatul și știe că este nevrednic să-L găzduiască pe Hristos. Păcătoșenia, atunci când se întâlnește cu sfințenia și desăvârșirea Dumnezeiască, bate în retragere, se teme, se simte copleșită de lumină. Cu alte cuvinte, Sfântul Apostol Petru I-a spus lui Iisus: du-Te de la mine, Doamne, pentru că nu am vrednicia care să îmi permită să stau alături de Tine. Sunt prea păcătos să merit atâta lumină și bucurie nesfârșită pe care Tu le oferi din plin. Ne amintim în acest context și de afirmația sutașului care I-a spus Domnului: ”nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, ci zi numai cu cuvântul și se va tămădui slujitorul meu”. Așadar, omul care își conștientizează starea de cădere, nevrednicia și păcătoșenia este conștient de faptul că nu poate, pentru vreun merit de al său, să stea alături de Domnul și că un astfel de privilegiu de neprețuit este numai darul Dumnezeului nostru treimic. Frica de Dumnezeu, înveșmântată în binecuvântare și lumină, înseamnă a nu săvârși păcatul pentru a nu răni iubirea Mântuitorului. Dragostea lui Hristos este lovită cumplit de agresiunea fărădelegilor noastre. De aceea, teama binecuvântată față de Dumnezeu reprezintă respectul, condescendența și prețuirea noastră față de Cel Care ne-a creat. Sfânta Scriptură spune atât de sugestiv că: ”începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu”. Așadar, frica de Dumnezeu nu trebuie să fie în niciun caz rezultanta unei temeri față de un dumnezeu care ne urmărește și ne vânează greșelile și vrea să ne sancționeze pentru fiecare cădere. Percepția unui dumnezeu care îl terorizează pe om este una complet falsă, total eronată și în totalitate deformată în raport cu adevărul. În Sfintele Evanghelii ni se spune atât de limpede că: ”așa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe singurul Lui Fiu L-a dat pentru ca tot omul care crede în El să nu piară ci să aibă viață veșnică, pentru că Fiul Omului n-a venit în lume ca să judece lumea, ci ca aceasta să se mântuiască prin El”. Ni se arată astfel dragostea nemărginită a lui Dumnezeu față de ființa omenească dar ni se cere totodată să manifestăm responsabilitate sporită referitoare la chemarea la mântuire a fiecăruia dintre noi. Supranădejdea sau raportarea la un așa-zis dumnezeu new age care se vrea creat după bunul plac al lumii de astăzi, reprezintă atitudini extrem de dăunătoare și foarte nocive pentru om pentru că Îl silesc pe Dumnezeul Adevărat să activeze dreptatea Sa, iar dacă Dumnezeu aplică întru totul atributul dreptății, nimeni nu se poate mântui.
 
Voința omului de a face binele coroborată cu nădejdea în pronia și mila lui Dumnezeu ne conduc în mod sigur pe calea mântuirii. Iubiți prieteni, după ce Sfântul Apostol Petru I-a spus Domnului că nu este vrednic să stea alături de El din pricina păcătoșeniei pe care a resimțit-o din plin după minunea înfăptuită de către Domnul, Iisus i-a răspuns zicând: ”nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni”. Așadar, pescarii obișnuiți care trudiseră vreme de o noapte întreagă fără nicio reușită dar care apoi au avut parte de bogăția pescuirii minunate oferite de către Mântuitorul Hristos, acești pescari obișnuiți spuneam, sunt acum dotați de către Mesia cu năvodul Cuvântului lui Dumnezeu care pescuiește sufletele credincioșilor în corabia mântuirii. Acești pescari de oameni au cutreierat lumea întreagă și au propovăduit Cuvântul lui Hristos, iar propovăduirea lor scăldată în curaj și determinare a generat cu ajutorul lui Dumnezeu lumină, desăvârșire și sfințenie. Totul de dragul adevărului, de dragul bunătăților viitoare, de dragul lui Hristos. Iisus spune: ”unde sunt Eu acolo va fi și slujitorul meu”. Vedem astfel că Domnul nu ține nimic pentru El și că oferă prietenilor Săi frumusețea veșniciei întru fericire. Firește că pescari de oameni sunt arhiereii, preoții, diaconii, monahii, monahiile din mănăstiri, dar totodată toți dreptcredincioșii care-L urmează pe Hristos. În virtutea preoției universale, părinții sunt preoți pentru copiii lor, cadrul didactic credincios pentru studenții și elevii săi, medicul credincios care este prelungirea mâinilor lui Dumnezeu pentru pacienții săi și așa mai departe. Fiecare vocație luminoasă și orice profesie binecuvântată reprezintă un izvor nesecat al preoției universale din Biserica Ortodoxă și un model fericit de propovăduire și mărturisire a Cuvântului lui Hristos.
Iubiți prieteni, concluzia sfintei pericope evanghelice din duminica a XVIII-a după Rusalii ne spune că ucenicii au lăsat totul și L-au urmat pe Iisus. Aceasta sub sceptrul ascultării desăvârșite, exemplificată în fragmentul evanghelic din duminica a XVIII-a după Rusalii atunci când, la îndemnul Mântuitorului de a arunca mrejele mai la adânc, Sfântul Apostol Petru Îi răspunde: Învățătorule, deși toată noaptea ne-am trudit si nu am prins nimic, la îndemnul Tău voi arunca mrejele. Observăm astfel determinarea ucenicilor în urmarea Adevărului, spre deosebire de oamenii zilelor noastre, care nu vor să cedeze aproape nimic pentru a se înscrie pe drumul credinței. Ucenicii Domnului nu s-au mai raportat la aspirații trecătoare sau la năzuințe efemere, ci au conștientizat marea chemare dătătoare de sfințenie și desăvârșire. Trebuie sa sesizam totodată faptul că pescuirea minunată a fost darul lui Dumnezeu pentru oamenii harnici care au trudit o noapte întreagă în răbdare și stăruință, aceasta arătându-ne că Domnul descurajează lenevirea, și stimulează și recompensează efortul și hărnicia. Pietrele de moară legate de gâtul lumii de azi pe care le identificăm cu egoismul, orgoliul, vanitatea, infatuarea, mândria, slava deșartă, minciuna, fățărnicia, invidia, bârfa de tot felul și așa mai departe, îi țin pe cei de azi strâns legați în lanțurile păcatului împiedicându-i astfel să relaționeze cu Hristos. Suntem de foarte multe ori din nefericire prea îngâmfați și plini de noi pentru a Îi mai face loc Mântuitorului Hristos în inima noastră. Este gafa monumentală, este greșeala catastrofală, pe care o comitem neprimindu-L pe cel care nu cere spațiu vast și nici sălaș luxos ci doar rugăciunea, dragostea și trezvia noastră, oferindu-ne în schimb nemărginirea fericită. Așadar, să ne întoarcem acasă și să Îl primim pe Domnul ca lumină și sfințenie în viața noastră.
 
Iubiți credincioși, să rămânem măcar cu minimum trei învățături în urma sfintei pericope evanghelice citită în Sfânta Biserică Ortodoxă în duminica a XVIII-a după Rusalii. În primul rând, să știm că dragostea de a asculta și de a ne hrăni cu hrana duhovnicească a Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să reprezinte prioritatea absolută a vieții noastre, pentru a avea sufletul pescuit în năvodul lui Hristos. Totodată, ascultarea și smerenia vor aduce și în viața noastră belșugul pescuirii minunate venit prin darurile Dumnezeiești. În al doilea rând, trebuie să fim conștienți, întocmai precum Sfântul Apostol Petru, de starea noastră de păcătoșenie care ne face nevrednici față de binele pe care ni-l dăruiește Dumnezeu, dar prin pocăință și lacrimile căinței să nădăjduim în iertarea Domnului. Nu în ultimul rând, trebuie să răspundem fiecare dintre noi chemării de a deveni pescari de oameni și să lăsăm tot ceea ce este trecător, orientându-ne viața către unicul scop al unui credincios responsabil, și anume mântuirea. Prin urmare, să Îl rugăm pe Mântuitorul Hristos să ne dăruiască și nouă autentica vocație de a pescui în năvodul Cuvântului Său cât mai multe suflete pe care cu ajutorul Lui să le aducem pe calea fericirii.

Protos. Dr. Sofian Costea.

Căutări recente:

Map of Goa Progressive Music (18.03.11) 1996-2007 инструкция по эксплуатации ноутбук es ari anjelina jolis surati AV-Comparatives The Seamstress (2009) Online Fourplay unblock Երգեր Seabiscuit Заправка картриджей hp в Санкт-Пете производственная инструкция мойщика 133BPM Records собейт Pick Up Records/Lizard Яблонского Caro Ornamental Ведьмаку Win32 API CODEX descarca The River Why (2010) http://www.allshares.ge/download.ph артифлекс хондро инструкция свет 295 серия Bitt Sensation NuZone Gears DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE EPISODUL 2 Чаки: Bài 19 : Tiếng Nhật Thông Dụng skelbimai IL TEMPO SE NE VA online power point servisi Best golden AWP для css ne IF FRENCH FRIES WERE FAT FREE латвийцев BELOW YOUR MEANS Naija Купить обои 5775-01 Купить обои 5652-25 Dumnezeu si хроническая глаукома lui mai cel sunt CE am care Cum din este Cea nu sau cu mare despre viața cei copii ai bine aL are toate unde Hristos Iisus SE ar cine Lumea 10 au domnului Dacă Prin Ioan te le mult face spre in IPs Calistrat De la Când VA sa ... pe Un
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe