24 Octombrie 20

Cum ajung creștinii să conștientizeze puterea rugăciunii?

   Datoria principala a Bisericii lui Hristos este sa comunice cu credinciosii pe mai multe cai. La amvonul bisericii întotdeauna va trebui sa existe un preot linistit si binevoitor, care sa stea si sa asculte pe fie care om si sa încerce, prin tact duhovnicesc, sa-l atraga pe crestin în cursa spre rugaciune, dupa cuvântul Apostolului Pavel: “Numai cine lupta dupa regula jocului primeste cununa“.
   Tot în biserica ar trebui sa existe o armonie absoluta care sa-i creeze omului cadrul pentru rugaciune. Si anume: în strana unde se citeste sau se cânta trebuie sa se tina seama de acel cuvânt al sfântului Teodor Studitul care spunea asa: “Canonarhul sa fie atent la ceea ce se rânduieste de citit, cititorul sa citeasca clar, tare, intonat, cu atentie, nici cu repeziciu ne, nici cu graba, nici prea încet. Cântaretul sa cânte dulce, suav si placut, ca sa atinga inima omului. Iar cel care rosteste ectenia, clericul sau preotul, trebuie sa spuna vorbele calm si cu rabdare, pe întelesul tuturor, ca sa stârneasca duhul evlaviei. Si atunci inima omului se încalzeste spre rugaciune“.
   Nu întotdeauna o cuvântare extraordinar de bogata în cuvinte teologice sofisticate, fraze pompoase sau pline de esenta dogmatica, va reusi sa-l convinga pe crestin de puterea rugaciunii. Îl vor convinge mai mult învatatura pedagogica si morala, din practica de zi cu zi, sau citirea Patericului, a Vietilor Sfintilor, în care modelul absolut si concret sa stârneasca evlavia în sufletul credinciosilor, suflet care, când ajunge în biserica, este fie un pamânt pietros, fie un pamânt bun.
   Roada sau samânta adusa trebuie sa fie bogata, pen tru ca nu sunt putini cei care încep si nu sunt multi cei care sfârsesc. Adica, ce se întâmpla? Crestinii care nu se roaga n-au înteles niciodata Ortodoxia. Ortodoxia este religia care nu ofera nimic altceva de cât mântuirea, prin harisma Duhului Sfânt, care este achizitionata (folosim termeni comerciali) de credincios prin silinta la unirea cu Dumnezeu atât pe calea rationala, a rugaciunii sau a cuvintelor, cât si pe calea faptelor bune, adica a trairii unei vieti de model autentic. Inclusiv mersul pe strada se cheama rugaciune, la fel dormitul decent, statul la masa, dialogul dintre prieteni si chiar straini se cheama rugaciune si, daca vreti, citirea unei carti sau audierea unei emisiuni, daca este facuta spre zidirea sufleteasca sau spre slava lui Dumnezeu, se cheama tot rugaciune.
   Trebuie facuta o distinctie a rugaciunii, pentru ca un crestin sa înteleaga diferitele forme ale rugaciunii. Rugaciunea are o forma traita, în care cugeti la Dumnezeu; învatatura asta o gasim si la Sfântul Teofan Zavorâtul care arata clar: crestinul trebuie sa aiba o pravila scurta, concreta, coerenta si, în acelasi timp, permanenta.
 
Extras din: Danion Vasile - Mângâiere si mustrare - Ne vorbeste Parintele Calistrat de la Bârnova - Bucuresti, 2003
Foto credit: avereabisericii.ro
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe