30 Noiembrie 21

Cu ce ne confruntăm? Răspunsul scurt: cu apocalipsa. Răspunsul mai lung ...

Cu ce ne confruntăm
Răspunsul scurt: cu apocalipsa. Răspunsul mai lung: cu o formă vicleană de totalitarism, biopolitic-medicală, care a luat prin surprindere pe mulți și care se intersectează cu alte forme de control al societății, cum ar fi revoluția verde. Semnul acestui totalitarism biopolitic-medical este certificatul verde, care, pe de o parte restricționează drastic libertățile fundamentale ale nevaccinaților, reducându-i la cetățeni de categoria a doua, deposedați de drepturi elementare constituționale, și care, pe de altă parte, controlează drastic populația vaccinată, ale cărei acțiuni sunt monitorizate într-un mod fără precedent.
Decizia de a organiza o societate astfel se face în numele unei crize sanitare declarate. Nu este vorba despre „știință” și „medicină” aici, ci despre o decizie politică într-o chestiune medicală. Este vorba despre instaurarea unei stări de excepție, de fapt, o dublă stare de excepție, care răstoarnă nu doar ordinea constituțională „normală”, ci și medicina „normală”. Cum spunea Arafat, e vorba despre „medicina de dezastru”: adică instituirea, declararea unei stări de urgență care suspendă medicina așa cum o știm și introduce o medicină discreționară. Urmând argumentelor lui Agamben, introducerea acestei duble stări de excepție, la nivel politic și medical, operează o dublă degradare a persoanei umane: redusă la dimensiunea sa strict biologică, de „viață nudă”, atât în calitatea sa de cetățean, cât și în calitatea sa de pacient. În calitate de cetățean, drepturile și libertățile care-i recunoșteau persoanei umane o anumită demnitate a modului său de viețuire sunt suspendate sau/și condiționate; în calitate de pacient, istoricul personal, autonomia și trăsăturile particulare sunt negate, anulate, persoana umană fiind redusă la statutul de „infectat” și „ne/imunizat.”
Instituirea unei stări de excepție, fie în medicină, fie în politică, nu are cum să fie „obiectivă”, „bazată pe știință”. Nu este și nu poate fi o chestiune ce ține de „expertiză.” Este o decizie suverană, deci politică. Ține de cine și cum conduci o societate și un spital. Indiferent de calculele, cifrele, graficele folosite în comunicarea publică, o astfel de decizie o ia suveranul (deținătorul puterii reale) în raport cu colectivitatea. Este o cale aleasă. Nu e de la sine înțeleasă, nu este „unica alternativă.” Între altele fie spus, îți poți da seama de cine are puterea reală în societate identificând cine sunt cei care au instigat, instituit și gestionat introducerea stărilor de excepție biopolitic-medicale de când cu apariția Covid-19.
Chiar dacă nu ne-am fi confruntat cu acest virus care are anumite date despre mortalitate și supraviețuire, ci cu o ciumă care ar fi decimat populația, lucrurile ar fi stat la fel. Modul în care suveranul decide să gestioneze o pandemie (indiferent de cum apare aceasta, pe cale artificială sau naturală) este politic. Ține de colectivitate (la modul teoretic) și de suveran dacă decid să se închidă în case, să ardă casele celor infectați, să-i izoleze pe cei bănuiți sau infectați și să instituie controlul total, sau să construiască o catedrală precum Sfânta Sofia (că tot e la modă subiectul). Tipuri diferite de societăți, tipuri diferite de suverani. Decizii diferite.
Prin urmare, după mine, chestiunea se pune în felul următor: acceptăm această deposedare radicală de drepturi și libertăți? Acceptăm segregarea? Acceptăm controlul și monitorizarea? Acceptăm condiționarea? Acceptăm reducerea noastră la statutul de „ne/infectați” și „ne/imunizați”? Acceptăm reducerea noastră la simple forme de viață biologice lipsite de demnitatea unui mod de viață?
Ocolirea acestei dezbateri și impunerea deciziei instituirii stării de excepție ca și cum ar fi o chestiune de obiectivitate, de evidență, s-a făcut prin recurgerea la clasica strategie „divide et impera”. și prin naturalizarea acesteia. În loc ca întrebarea să fie: acceptăm sau nu certificatul verde, întrebarea și „referendumurile” sunt dacă ne vaccinăm sau nu (obligatoriu). Aceasta produce o puternică distorsiune și forțează discuția pe o pantă medicală, unde controlul datelor, al comunicării, al fundamentării deciziei de vaccinare este viciat grav de cei care au decis tocmai instituirea stării de excepție. Suveranul este și medic, și judecător, și călău. El controlează unilateral și discuția medicală, și impunerea certificatului verde. În aceste condiții, nu știu dacă nu cumva e o capcană concentrarea exclusivă a eforturilor pe discuții tehnice, medicale, legate de vaccinurile covid. Sigur, este important să înțelegem cum funcționează, ce nu se spune despre ele, care sunt riscurile. La fel de important este să înțelegem că una e comunicarea publică (propaganda, adică, așa cum i se spunea, mai onest, la începuturile PR-ului), alta e discuția strict științifică. Dar, dincolo de aceste aspecte, adevărul este că noi, cei simpli, neinițiați, și chiar și cei care au capacitatea, dar nu au resursele și logistica necesare, nu putem combate cu armele lor această propagandă. Ce se poate face fără riscul de a adopta teorii neverificate sau motive slabe de respingere a vaccinării este denunțarea vicierii discuției științifice prin cenzurarea vocilor critice, prin încălcarea standardelor minimale de cunoaștere științifică (testul falsificabilității, prudența față de inferențele cauzale, asumarea neștiinței privind efectele pe termen lung ale unor produse farmaceutice noi etc). Dincolo de acestea, ceea ce cred că ar trebui denunțat de către toți este impunerea certificatului verde, adică sistemul totalitar care pune în mâinile unor oligarhi și satrapi o putere fără seamăn. Cum să ai încredere în bunele intenții ale puternicelor companii farmaceutice și ale decidenților când forțează, silesc omenirea să se vaccineze prin condiționarea vieții sociale de acest act? Și nu știu de ce se miră unii, sincer sau nu, că această „însemnare” a omului aduce aminte de apocalipsă. Bineînțeles că o imagine atât de puternică precum cea a imposibilității de a lucra, de a vinde și cumpăra (de a accesa spațiul public și serviciile) în lipsa „semnului”, a certificatului verde (care, altfel, strict teologic, nu este pecetea), nu are cum să nu aducă aminte de cunoscutele versete din Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghelistul. Și acest lucru o știu foarte bine și cei care au impus certificatul.
Cealaltă cale de a face acceptabilă decizia de instituire a tiraniei biopolitic-medicale a fost cea a naturalizării, a pretenției că este o decizie cerută obiectiv de împrejurări. Nu este o lipsire de drepturi și libertăți, auzim spunându-se, căci e vorba de sănătatea publică, de interesul comun, etc. „Așa cum e obligatoriu să-ți pui centura, așa e obligatoriu să te vaccinezi”, mai auzi pe unii. A pretinde acest lucru este echivalent cu a spune că sub orice pretext, oricând, oricum, drepturile și libertățile pot fi suspendate în numele unei urgențe. Astăzi este Covidul. Mâine (astăzi, deja) este încălzirea climatică. Poimâine este amenințarea teroristă (asta a fost deja alaltăieri, de fapt). Și tot așa. Or centura de siguranță nu face parte din acest tip de reguli și restricții, evident. Centura de siguranță nu este semnul unei urgențe, al instituirii unei stări de excepție, ci al unei reglementări obișnuite de comportament social. Că e Covid, că e terorism, că e dezastru climatic, că e bine și pace în lume, că bate Steaua sau se califică România la mondial, centura se pune. Este o restricție care nu aduce atingere drepturilor și libertăților, nu afectează cadrul constituțional și nu reduce omul la simpla calitate de pasager/șofer de mașină. Nu-ți este interzis să muncești sau să cumperi dacă nu îți pui centura. Dar vaccinarea obligatorie prin intermediul certificatului verde nu face parte din acest registru. Este strict legată de declararea politică a stării de urgență. Supravegherea tuturor cetățenilor pentru depistarea teroriștilor la fel.
Vaccinați sau nevaccinați, ar trebui să ne întrebăm dacă vrem realmente să trăim într-un astfel de coșmar apocaliptic, distopic. Dacă crede cineva că obediența va face ca criza să treacă mai repede, se va înșela amarnic. Ne-o spun chiar gestionarii dezastrului Covid: mai sunt alte valuri și alte pandemii care vor urma. Iar ei au deja experiența necesară să transforme starea de excepție într-o revoluție permanentă. / TEXT: Buturuga Anghel, Facebook.

Citește și:

- Scrisoare deschisă către domnul Raed Arafat
- Secretul pe care nu îl spune morga24 (digi24), acesta este adevăratul motiv pentru care „avem” astăzi 18863 de infectări cu Covid-19


Sursă foto: cotidianul.ro
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe