30 Noiembrie 20

Copiii în Biserică

   Orice mamă creștină socotește drept una dintre îndatoririle sale fundamentale să învețe copilul să se roage de îndată ce i se
trezește acestuia conștiința – rugăciune care să fie simplă și ușor de înțeles pentru copil. Sufletul său trebuie să fie obișnuit cu experiența caldă și plăcută a rugăciunii de acasă, lângă patul său, pentru vecinii săi, pentru familia sa. Rugăciunea de seară a copilului îl calmează și îi înmoaie sufletul. El simte dulceața rugăciunii cu inimioara sa, dobândind astfel cea dintâi mireasmă a simțămintelor sfinte.
   Este mai greu pentru copil să se obișnuiască cu atmosfera care domnește în biserică. La început, el doar observă. Vede oameni concentrându-se și ritualuri pe care încă nu le înțelege și aude cuvinte de neînțeles. Totuși, însăși solemnitatea și sfințenia bisericii au un efect înălțător asupra sa. Atunci când un copil de doi ani vrea să ia parte la viața bisericii, să cânte, să vorbească sau să facă metanii – putem vedea în aceasta starea înnobilată a sufletului, el fiind influențat în chip involuntar de atmosfera din biserică.
   Ne dăm seama de aceasta dintr-o simplă privire. Dar există, de asemenea, ceva superior percepțiilor noastre senzoriale. Hristos este prezent în chip nevăzut în Biserică și El vede copilul, îl binecuvântează și-l primește în atmosfera harului Duhului Sfânt. Harul îl învăluie ca un vânt cald care suflă peste un firicel de iarbă de pe câmp, ajutându-l să crească încetișor, treptat, să-și înfigă rădăcini în pământul credinței și să crească. Și în acest fel, mama se grăbește să-și aducă copilul la Hristos, la harul Său, indiferent de faptul că el nu are nici cea mai mică înțelegere a acestei legături cu darul Duhului Sfânt.
   Acest lucru este mai ales valabil în ceea ce privește Taina Sfintei Euharistii, cea mai intimă unire cu Hristos. Mama își aduce copilul la această Taină chiar încă de când el este prunc în brațele ei. Are mama dreptate? „Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu” (Mt. 19, 14). Putem noi afirma cu tărie faptul că acolo și atunci, în câmpiile Palestinei, acei copii înțeleseseră deja învățătura lui Hristos, că ei stătuseră la picioarele Învățătorului și-I ascultaseră cuvintele? Să nu spuneți așa ceva, căci însuși Evanghelistul remarcă faptul că mamele Îi aduseseră și prunci pentru ca El să Se atingă de ei: dar când ucenicii au văzut aceasta, le-au mustrat. Aducându-și micuții, scopul mamelor a fost ca ei să fie atinși de mâinile Sale și să fie învățați de El dumnezeieștile învățături.
   Îngăduirea copiilor de a lua contact cu harul duhovnicesc este una dintre preocupările dintâi, fundamentale ale unui creștin care se îngrijește de copiii săi și sarcina unei societăți creștine care se preocupă de tinerii săi. Iată ușa către o educație creștinortodoxă corectă. Luminarea, căința și bucuria, pe măsură ce acestea se trezesc în conștiința pruncului, reprezintă un indiciu exterior al faptului că micuțul creștin simte căldura venită dintr-un izvor dumnezeiesc. Și, chiar dacă el nu o simte, acțiunea nevăzută a harului lui Dumnezeu nu se oprește; numai că noi nu o vedem, așa cum nu vedem de îndată efectul soarelui asupra propriei sănătăți. În literatura rusă, avem pilde ziditoare ale simțămintelor din sufletele copiilor în timpul pregătirii pentru Spovedanie și Împărtășanie, cât și după primirea acestor Sfinte Taine.
   Cu toate acestea, cât de des se uită faptul că aici se află cheia organizării educației religioase. Cât de adesea, văzând insuficiența educației religioase, noi revizuim programele și le prelucrăm, dăm vina pe manuale și pe profesori și uităm de importanța Bisericii și de influența pozitivă a slujbelor. Cu siguranță nu ne punem întotdeauna întrebarea: „Dar au mers copiii la biserică?”.
 
Extras din: Pr. Mihail Pomazanski - TOTUL ÎȘI ARE TIMPUL ȘI LOCUL SĂU - Scrieri alese / Traducere din limba engleză de PROF. PAUL BĂLAN / Editura DOXOLOGIA Iași, 2017 / foto credit: Parohia Sfantul Nicolae Provița De Jos / Facebook (foto: Părintele Cristian Valentin)
Taguri: biserică, Copiii, în
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe