24 Septembrie 20

„Ceva s-a tulburat profund în mine când am aflat că muzica clasică, tot acest construct minunat este pus sub semnul îndoielii ideologice”

   Pe site-ul contramundum.ro poate fi citită o analiză a lui Paul May despre muzica clasică și noile ideologii care o contestă vehement.
   Trebuie să mărturisesc public acest fapt: ceva s-a tulburat profund în mine când am aflat că tocmai muzica clasică, acest joc suav al minții și instrumentelor, această plutire a sufletului pe apele sunetului perfect, această unduire armonică a geniului uman sub adierea melosului, aceste construcții sonore gracile ale lumilor mai bune care (poate) vor urma, ei bine, tot acest construct minunat este pus sub semnul îndoielii ideologice, este contestat sub aspect... rasial.
   Mă tulbură nespus și argumentele politrucilor, care seamănă răzbit cu cele ale revoluției culturale maoiste, iată unele din ele, scose în evidență de May:

   “Prea albă, prea bătrână, muzica clasică este acuzată a fi rămas în urma schimbărilor demografice din țară. Proiecțiile biroului de statistică din SUA estimează că proporția minorităților etnice din populație va crește până într-acolo încât vor deveni majoritare la mijlocul secolului. Pe cale de consecință, o serie de publicații americane au denunțat recent scena muzicală clasică, considerată a fi prea omogenă etnic. „The New York Times” a acuzat că este „cea mai puțin diversă instituție din țara noastră” și că ascunde „o problemă rasistă”, în timp ce „Seattle Magazine” anunță că este necesar „să fie atacată albitatea sa”. Presa de specialitate nu s-a lăsat nici ea mai prejos: siteul „the National Public Radioconstate” afirmă că scena muzicala clasică este „extrem de albă și din în ce mai marginalizată”, făcându-se astfel un ecou al New Music USA care consideră că „muzica clasică este inerent rasistă”.

   Mă întreb, încă siderat: pe cine deranjează faptul că într-o sală de concerte, cu 100 de oameni prezenți, în marea lor majoritate ajunși la vârsta senectuții, se interpretează Dublul Concert pentru două viori de Bach?!
   E clar: când maculezi inefabilul, obârșia gestului trebuie căutată în dimensiunea altor tenebre...

 
un text al directorului editorial Lumea Credintei, Razvan Bucuroiu
foto credit: pixabay.com
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe