29 Septembrie 20

Cei adormiţi pot fi spovediţi de urmaşii lor, care le ştiu păcatele?

   Asta e o practică neortodoxă. Păcătuieşte femeia, păcătuieşte şi zice: „lasă, că pe patul de moarte o să-i spun fiică-mii, să se spovedească preotului” şi ea, care e însărcinată cu vecinul şi vrea să avorteze, îl spovedeşte pe tatăl ei care a murit nespovedit, neîmpărtăşit, fără lumânare, şi tatăl ei poate mai ia şi dezlegare, şi ea se duce fericită că l-a spovedit pe tatăl ei. 
   Noi trebuie să ne spovedim cât suntem în viaţă. Sunt unii care caută tot felul de excepţii: „Hai, că poate, totuşi, în cazul meu merge...”
   Am fost întrebat într-o conferinţă despre noroc. Şi am vorbit contra norocului, dar apoi a zis părintele de lângă mine: „Ştiţi când e voie să zici «Noroc»? Doar diaconul sau preotul îi spune cântăreţului când nu ştiu ce face cu lumânările!” Zic eu: „Să mă iertaţi, părinte, dar aşa, dacă putem găsi excepţii, o să tot găsim excepţii”. Şi la toate învăţăturile Bisericii o să tot găsim minusuri şi completări şi aşa tot timpul va fi ceva de zis în plus.
 
Extras din: DANION VASILE - REPERE - Duhovnicul. Rugăciunea. Postul - Ediţie îngrijită de Nicoleta David / foto credit: Doxologia.ro
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe