23 Octombrie 20

Cea mai vizionară lucrare pentru România - „Revoluția” pro-viață a părintelui Nicolae Tănase

   Când a venit Revoluția, în decembrie 1989, părintele Nicolae Tănase era de zece ani paroh la Valea Plopului, comuna Posești, județul Prahova, unde este și astăzi. Acolo a avut de ridicat o biserică, în plin comunism. Cea veche se dărâmase la cutremurul din 1977. Atunci nu se acorda ușor autorizație pentru locașuri de cult. Au construit noaptea, fără autorizație. Toți oamenii au contribuit. Așa s-a consolidat comunitatea care l-a ajutat apoi, după Revoluție, să zidească și un viitor pentru cei nedoriți, prigoniți sau abandonați.

   Pe un viscol teribil, în ianuarie 1990, părintele Nicolae Tănase a condus câteva sute de kilometri pentru a prelua un bebeluș abandonat. S-a întors cu el înfășat și pus într-o cutie de carton. L-a așezat în cel mai călduros colț din biserică și a început să săvârșească Sfânta Liturghie, fiind sâmbătă și zi de pomenire a morților. Când bebelușul a început să plângă, s-au găsit credincioase care să îl aline și să îl țină în brațe. La sfârșitul Liturghiei, Maria, o femeie din sat, era cu bebelușul în brațe. Părintele a întrebat-o dacă vrea să aibă grijă de el în continuare. Femeia a simțit bebelușul ca pe un dar de la Dumnezeu. Copilul, un băiețel pe care l-au botezat Lucian, a crescut alături de ceilalți cinci copii ai Mariei și ai soțului ei. Astăzi, Lucian are casă la Valea Plopului, așteaptă cel de-al treilea copil și muncește în Italia pentru a-și întreține familia.

Cea mai vizionară lucrare pentru România

   La 26 decembrie 1989, după fuga dictatorului Ceaușescu, în primul decret dat de noua conducere a României, un articol a eliminat orice restricție cu privire la avortul la cerere până la trei luni. Graba era dată de promovarea mitului că regimul comunist a interzis avortul, iar liberalizarea acestuia este semn al îndepărtării de comunism. În realitate, comuniștii au legalizat avortul în 1957, iar în 1966 au introdus restricții care nu au împiedicat milioane de avorturi. Drept dovadă statisticile, care arată că din 1966 și până în 1989, numai în spitalele de stat, s-au făcut aproape 7,5 milioane de avorturi, tot atâtea câte se făcuseră între septembrie 1957 și 1966. Iar restricțiile nu au fost puse pentru că se prețuiau viețile copiilor și femeilor, ci din motive demografice și economice. În 1965, anul anterior restricționării, au fost 1.115.000 de copii avortați și 278.362 de copii născuți vii, România având cea mai mare rată a avorturilor la 1.000 de femei înregistrată vreodată pe plan mondial: 252 de avorturi/1.000 de femei.

   Urmarea decretului din decembrie 1989 a fost că, în primii opt ani de după Revoluție, în România s-au făcut cinci milioane de avorturi numai în clinicile de stat, pe lângă multe altele (neînregistrate oficial) în locații nespecializate și de către persoane care erau sau nu erau medici, după cum scria dr. Ancuța-Elena Franț de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași în revista de specialitate Acta Universitatis „George Bacovia”. Juridica (2/2014).

   Înțelegând încă din ianuarie 1990 ceea ce urma să se întâmple, părintele Nicolae Tănase împreună cu poetul și intelectualul creștin Ioan Alexandru, care a avut această inițiativă, au întemeiat mișcarea „Salvăm vieți - Pro Vita Brâncoveanu”. L-au ales ca patron spiritual pe voievodul martir pentru că acesta a avut o familie numeroasă, cu 11 copii. Părintele Nicolae Tănase este convins că politica demografică a domnitorului a fost principala cauză pentru care a fost mazilit. El crede că imperiilor nu le place creșterea demografică a popoarelor pe care vor să le controleze - tot așa cum lui Faraon nu-i plăcea înmulțirea neamului evreiesc în Egipt. „Brâncoveanu a înmulțit neamul atât prin exemplu personal, cât și prin scăderea taxelor și înlesnirea traiului pentru oamenii obișnuiți”, spune părintele.
 
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe