07 August 22

Ce ne lipsește nouă astăzi? Smerenia și credința în cel ce a creat lumea întreagă...

În ultimele zile, în toată țara s-au făcut rugăciuni pentru ploaie. Episcopi, preoți, credincioși, cu toții au înălțat rugăciuni către Dumnezeu, cerând câțiva stropi de ploaie pentru culturile arse de secetă. Uniți în rugăciune, ploaia a venit, acolo unde credincioșii nu au uitat de Dumnezeu.
Odată cu ploaia s-au iscat și numeroase "furtuni", în online, din partea celor care, în superioritatea lor, se dezic de practicile "medievale și limitate" ale creștinilor.
Dacă am citi Vechiul Testament, am observa cum poporul cetății Ninive, datorită prorocirilor lui Iona, s-a pocăit, în frunte cu regele, iar Dumnezeu, văzându-le credința și smerenia, nu i-a pedepsit.
Ce ne lipsește nouă astăzi? Smerenia și credința în cel ce a creat lumea întreagă. Creștinii nu fac rugăciuni pentru ploaie din obișnuință, din tradiție sau pentru că le lipsesc cunoștințele intelectuale. Creștinii,  nu aleg între credință sau știință, ei știu ca mintea are puteri limitate, la fel cum știu că este nevoie de cunoaștere și în credință.
Dincolo de toate acestea, ceea ce primează este acceptarea voii lui Dumnezeu, care văzând întoarcerea și pocăința, se milostivește, trimițând ploaie tuturor, credincioși și necredincioși.
Rugăciunea nu este o formulă magică, nu e limitare și nu e exemplu de involuție. Rugăciunea e relație vie cu Dumnezeu, e pocăință și cunoaștere a propriilor limite.

Autor: Constantin Răzvan Popovici.
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe