24 Septembrie 20

Ce folos avem prin citirea Catehismului ortodox?

   Rolul unui catehism ortodox este să ne descopere autentic învățătura creștină. Două mii de ani de predanie bisericească ne arată însă cât de anevoie este să porți către oameni Taina Fiului lui Dumnezeu venit prin Întrupare în mijlocul nostru pentru a ne face părtași vieții dumnezeiești. Aceasta întrucât disponibilitatea noastră lăuntrică, de primire spre înțelegere a unor fapte (istorice, sau mai curând de irumpere a veșniciei în interiorul istoriei) petrecute cu putere și înțelepciune mai presus de limitările omenești este condiționată de starea noastră de păcat. De aceea și propovăduirea începe cu îndemnul schimbării noastre, pocăiți-vă ! 
   Nicidecum în legătură cu mișcarea contemporană a celor ce își zic „pocăiți”, dar ratează trăirea în Biserică refuzându-i (în chip păcătos, paradoxal față de pretențiile că nu mai fac aceea, nu mai fac cealaltă) învățătura și Tainele, pocăința (meta-noia în gr., înnoirea nous-lui, a lăuntrului nostru cugetător și capabil de relația cu Dumnezeu) ne aparține pe deplin, nouă, ortodocșilor. Ea reprezintă înnoirea înțelegerii noastre, convertirea inimii noastre profunde, reașezarea cugetului nostru pe baze evanghelice, venirea noastră în fire după toate ieșirile noastre din fire cauzate de tot păcatul. Chemarea este pentru aici și acum ! neîntârziat se cere descoperirea înnoitoarei perspective de viață, o viață trăită după bunăvoirea lui Dumnezeu în noi. 
   Să ne fie deci bine în această viață, așa cum mulți căutăm, este cu neputință fără binele izvorât lăuntric din așezarea vieții noastre pe fundația de neclintit care este Hristos. Chemarea este spre (re)descoperirea firescului vieții așa, cum a dorit-o pentru noi Dumnezeu. Ortodoxia este sufletul omului, mărturisea părintele Rafail Noica, vizând așezarea noastră lăuntrică în deplină armonie cu gândul lui Dumnezeu pentru noi. De altfel, toate înstăinările vieții vin prin faptul că nu căutăm în orice facem să aflăm care este voia lui Dumnezeu, ceea ce ne-ar aduce cu siguranță o stare de luminare lăuntrică, de discernământ (care este o harismă duhovnicească, un dar de Sus și nu doar o corectă funcționare a minții pe criterii religioase) și bucuria inimii și fericită împlinire.
   În chip evident, cei mai în măsură să vorbească despre Dumnezeu sunt sfinții. Tot omul venit în lume este fiu al lui Dumnezeu, însă nu toți semănăm cu Dumnezeu. Creștinismul este drumul nostru spre a dobândi asemănarea. Cei ajunși la asemănarea cu El prin viața de pocăință și de înnoire sunt cei mai în măsură să teologhisească pentru că vorbesc din concretul experienței lor nemijlocite. Sfinții vorbesc precum odinioară Hristos, ca unii care au putere iar noi resimțim în viețile noastre forța lor duhovnicească.
   Catehismul de față se dorește un stimulent al apetitului nostru de lectură privind mărturia dată de sfinți. Sfinți sunt oameni ca și noi, dar pe care onestitatea față de Dumnezeu și hotărârea cu care au dorit să aibă parte de El i-a purtat spre culmile desăvârșirii omenești. Ne vom inspira din cuvintele lor ca ale unora care Îl iubesc și Îl cunosc pe Dumnezeu. Iubindu-ne, iar acum petrecând vii în plinătatea vieții începute ca și noi, de aici, sunt cei mai în măsură să ne împărtășească harul lui Dumnezeu și cunoașterea Dumnezeului celui Viu.
 
Autor: Părintele Răzvan Ionescu
Foto credit: Doxologia.ro
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe