30 Noiembrie 20

Catedrala fără cruci și orașul fără identitate și libertate

Catedrala din Timișoara apare fără cruci în prim-planul unui ansamblu urban din complexul studențesc al orașului. Graffiti-ul face parte din programul „Memoriile Cetății”, derulat prin Asociația Timișoara Capitală Europeană a Culturii, și finanțat din bani publici.

Două observații de fond: 

A. Crucea este elementul definitoriu în plan simbolic al oricărei biserici sau catedrale. Ea simbolizează biruința vieții asupra morții și al binelui asupra răului, prin intermediul sacrificiului asumat. Așa cum semiluna este elementul definitoriu în plan simbolic pentru orice moschee. Sau culorile steagului și stema sunt elementul definitoriu în plan simbolic pentru orice drapel și țară. 

B. Catedrala din Timișoara este un simbol al Revoluției din Decembrie 1989. Pe treptele ei a curs sângele unor eroi, și tot pe treptele ei zeci de mii de oameni au zis, în genunchi, Tatăl Nostru. Ea este un element central de identitate a orașului, motiv pentru care a și fost reprezentată pe acel graffiti. În plan simbolic, Catedrala din Timișoara reprezintă victoria asupra unui regim care nu doar i-a ținut pe oameni în frig și foame. Ci care a trimis mii de preoți și creștini la închisoare și a dărâmat biserici și cruci. Regimurile comuniste din lume, cum ar fi regimul din China comunistă actuală, dărâmă în continuare biserici și cruci. 

Și câteva întrebări: 

1. Cum ar fi să reprezentăm un drapel fără culori și fără stemă? Ar mai avea el vreun sens? 

2. Ar avea autorii acelui ansamblu urban curajul să reprezinte și o moschee fără semilună? Oare ce reacții ar apărea și ce s-ar spune despre ei, dacă ar face acest lucru? 

3. Poate viziunea unui artist în spațiul public, realizată pe bani publici, să mutileze un element simbolic central al orașului Timișoara și să ciuntească astfel identitatea orașului? 

4. Ce simbolizează înlăturarea crucilor? Întoarcerea României la socialismul de dinainte de 1989? Faptul că tinerii de la Revoluție au murit degeaba? Și că nu am învățat nimic din istorie și din această jertfă care s-a petrecut totuși atât de recent? 

5. Sau mai degrabă ea marchează drumul spre „viitorul luminos”, care nu este Europa valorilor culturale clasice și moderne aflate în echilibru și conviețuire, ci este Partidul Comunist Chinez? 

6. Și oare în plan simbolic această Catedrală din Timișoara fără cruci nu înseamnă un oraș și o populație fără identitate, fără voce, fără cultură, fără trecut? Și, în ultimă instanță, fără libertate? 

Adaug și reacția Mitropoliei Banatului: mitropolia-banatului.ro

Nu mă aștept să văd vreun răspuns onest formulat în spațiul public pentru aceste întrebări. Așa cum nu am văzut vreodată de la cei care sunt capabili de astfel de lucruri răspunsuri oneste. Însă întrebările trebuie puse, deoarece avem cu toții o datorie morală față de trecutul nostru și față de ceea ce reprezintă Catedrala din Timișoara. Și nu în ultimul rând față de toate victimele regimului comunist, care cu siguranță nu și-ar fi dorit ca astfel de vandalisme și derapaje să mai fie vreodată „celebrate” în spațiul public.
 
Jurnalistul Cătălin Sturza, Facebook
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe