21 Octombrie 20

Care se cere a fi cea dintâi grijă a noastră în viață?

   Este limpede, este grija pentru propria noastră devenire în această viață și în veșnicie, cu alte cuvinte, pentru mântuire. „Căutați întâi de toate Împărăția Cerurilor și toate acestea se vor adăuga vouă” (Mt 6, 33). „Acestea” sunt cele necesare vieții de acum. Nimic pe lume nu este mai de preț ca și câștigarea fericită a propriului suflet, cel atât de vândut pe nimic prin indiferența și delăsarea cu care lăsăm să intre și să se statornicească în el pornirile și apucăturile rele, după cuvântul Mântuitorului Care zice: „Ce va folosi omului de ar dobândi lumea toată și-și va pierde sufletul său? Sau ce va da omul, în schimb, pentru sufletul său? ” (Mc 8, 36-37).
   Opusul acestei griji este secularismul, care este neglijența și nepăsarea pentru propria mântuire. De aceea și răspunsul cel mai bun care i se poate da în contemporaneitate este simțirea în duh proprie vieții eclesiale. Când simțurile duhovnicești se activează, sufletul resimte realitatea credinței în Hristos în termeni lăuntrici de Înviere, luminos, simțire care este antidotul cel mai eficace pentru deviațiile ideologice de tip secularist.
 
Autor: Părintele Răzvan Ionescu (foto) / foto credit: simpozionstaniloae.ro


 
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe