22 Ianuarie 21

CARE ESTE BOGĂȚIA LUI DUMNEZEU ?!?

   Să nu ne îmbogățim pe pământ, ci în Dumnezeu. Ne întrebăm: care este bogăția lui Dumnezeu, ce putem noi să adunăm pentru noi și ce poate Dumnezeu să adune pentru El ? Ce-i trebuie lui Dumnezeu de la noi ? 
   În primul rând, îi trebuie omul; pe toate le-a făcut Dumnezeu pentru om, numai pe om l-a făcut pentru El, pentru Dumnezeu l-a făcut. 
   De unde știm asta ? Păi cu ce a plecat Mântuitorul Iisus Hristos din lumea aceasta, din care El nu și-a adunat nimic, n-a construit nimic, nu a făcut nici măcar o colibă (pentru că orice-ai face aici, nu rămâne, trece) ?! În schimb și-a luat cu El ceea ce-i trebuia Lui dincolo: a luat cu El în primul rând, în ultima clipă pe tâlhar și i-a spus : "astăzi vei fi cu Mine în Rai".
   Dar de ce l-a luat pe tâlhar și nu i-a luat pe învățătorii de Lege, oameni de valoare ? Da, erau oameni de valoare, dar valoarea toată pentru ei erau ei înșiși și bogățiile pe care le adunau. 
   Tâlharul acela nu avusese mai de niciunele, că de aceea tâlhărea. Întrebarea-i așa: Cum s-a ajuns la tâlhărie ? Primul tâlhar a ajuns să tâlhărească de la primul bogat care i-a luat și partea lui. E vorba de un mare dezechilibru între cer și pământ; tu ai adunat totul, cerul tot l-ai băgat în pământ și aici s-au răsturnat toate.
   Deci îl ia pe tâlhar cu El, era bogăția Lui, și-l duce Tatălui. La Tatăl, Hristos nu ia niciodată pentru El, nu spune niciodată "pentru Mine". Totul, totul, absolut tot îi duce Tatălui, spunând: Părinte, dintre toți pe care Mi i-ai dat, pe  niciunul nu am pierdut, decât numai pe unul singur, fiul pierzării" (pe Iuda, nu pentru că L-a trădat, nu pentru că L-a vândut, ci pentru că s-a sinucis. În momentul în care s-a sinucis, el s-a rupt definitiv, n-a mai avut încredere, nici măcar în Hristos cum că-l iartă; ori Hristos îl ierta primul, pentru că se spune că primul căruia i-a spălat picioarele la Cină a fost Iuda, tocmai pentru că era ultimul și a terminat cu Petru, care era primul).
   Așa este logica Evanghelie: cei de pe urmă vor fi întâi și cei dintâi vor fi pe urmă. L-a luat pe tâlhar și i l-a dus Tatălui, spunând : "Tată, Mi-ai dat o lume, așa cum este ea, nu cum ai facut-o Tu, ci cum a ajuns ea, dar iată, nu Ți-am înșelat așteptările pentru că Tu aștepți un singur lucru, să vină la Tine înapoi cel pe care Tu îl iubești mai mult decât tot universul". 
   Mai mult și decât pe îngeri, Dumnezeu - Tatăl iubește un singur lucru; pe oameni, pe noi. Atunci îi spune : "Tată, M-ai trimis să-Ți aduc comoara Ta, OMUL." Pentru că în Creația lui Dumnezeu omul a fost făcut la urmă, e cel mic pe care îl iubește Tatăl mai mult decât tot ce a făcut până la el, este cununa Iubirii lui Dumnezeu. Nu trebuia pierdută o asemenea cunună, o asemenea comoară; pentru asta a investit.
   Vedeți cât ne prețuiește Dumnezeu ? Cu ce ne-a răscumpărat, cu ce preț ? Cu Fiul Lui, din Natura Lui Născut, din El. Noi suntem creați din Iubirea Lui, Fiul Lui Unul-Născut este născut din Ființa Lui. Dincolo de lumea aceasta nu putem lucra exact cu noțiunile de "Creație", din "Naștere" : acolo au alt înțeles, dar e limpede că Mântuitorul se duce cu ceva, că trebuie să te duci cu ceva în mână la cei mari.
   Când te duci, te duci cu ceva la tine: Fiul se duce la Tatăl Lui cu acest dar. Se duce în primul și-n primul rând cu tâlharul mântuit.
   Aicea-i problema: tâlharul a murit.     Mântuitorul n-a venit să ne scape de moarte, ci a venit să ne mântuiască din moarte. Lumea întreagă e rea și Mântuitorul Iisus Hristos o face bună. Aceasta este mântuirea, nu să nu murim, ci să înviem la nivelul la care ne-a făcut Dumnezeu din început, frumoși, buni, puternici și minunați. 
   Ce îi duce ca arvună ? Pe cel mai rău. Pentru că mai rău decât tâlharul nu era. În momentul în care reușește Mântuitorul Iisus Hristos să ducă primul un tâlhar în sânul Tatălui, în Iubirea Tatălui, de la tâlhar în sus totul era cu atât mai posibil cu cât a fost posibil să întoarcă și să facă din tâlhar o nestemată în comoara Tatălui. 
   Ne întrebăm: dar noi, ce comoară putem să-i adunăm Tatălui ? Lumea nu trebuia să se îngrijească mai mult de cele materiale decât de cele duhovnicești. De aceea spune : "nu trebuie să vă adunați comori pe pământ, unde se strică și trec, ci adunați-vă comoară în cer". 
   Care este comoara pentru cer ? Mântuitorul Iisus Hristos, Dumnezeu și Om și-a luat o nestemată ca arvună pentru că într-o zi, așa cum a lucrat El toată lumea va fi a Lui și El o va oferi Tatălui ( 1 Corinteni 15, 28 "Iar când toate vor fi supuse lui Hristos, atunci și Fiul însuși Se va supune Celui ce i-a supus Lui toate, ca Dumnezeu să fie totul în toți și în toate"). 
   Nu putem vorbi de eșec, pentru că n-ar fi eșecul meu, al omului. Nu poate eșua Dumnezeu pentru că înseamnă că n-a făcut bine Creația, mai ales că nu l-a făcut bine pe om. Noi știm că ne-a făcut foarte bine pentru că așa scrie în capitolul 1 de la Geneză : "Și a privit Dumnezeu toate câte făcuse și iată, erau bune foarte".
   Prin urmare, nu se poate ca Dumnezeu să eșueze. El nu va eșua pentru că a investit tot. Numai dacă nu investim tot, dacă ne oprim la jumătate de drum lucrurile nu ajung unde trebuie.
   Gândiți-vă ce ați făcut pentru Cer: ceva să rămână chiar și dincolo de moarte. 
   Un singur lucru rămâne dincolo de moarte : IUBIREA - tot ce este rodul iubirii adevărate nu moare niciodată.  Niciodată copilul nu va muri pentru mama lui, nicio mamă nu va putea spune vreodată că, copilul ei nu mai e ; el este în inima ei, acolo e hambarul iubirii - în inimă. Nu cum a spus bietul bogat din pildă : "Ce voi face, unde voi aduna eu toate averile mele ? Voi strica hambarele vechi și voi face altele mai mari". Dar nu s-a gândit deloc că singurul hambar care nu trebuie stricat și care nu poate fi umplut vreodată, este inima, pentru că este cât cerul de mare. O spune Sf. Simeon Noul Teolog : "Dacă vom privi în inimă, acolo vom vedea cerul, pe Domnul îngerilor". 
   Atât de mare e hambarul inimii, pe care noi nici nu-l bănuim, deși îl purtăm cu noi. De fapt nu noi o purtăm, ci ea, inima, ne poartă pe noi.
   V-ați pus vreodată întrebarea : Ce alimentează inima ? Cum de se mișcă singură ? Este singura pe care n-o mișcă nimeni și singura care mișcă tot. E marea taină care, chiar fiziologic vorbind, nu e explicabilă decât prin Dumnezeu. Inima ne spune lucruri minunate.
   Am rugămintea să găsiți în finalul Apocalipsei locul unde se spune că neamurile, la sfârșitul lumii vor aduce în Împărăția lui Dumnezeu, în Noul Ierusalim, slava și bogăția lor. Ar trebui să ne gândim, să ne gândim frumos, să ne gândim apăsat: ce comoară am adunat eu, pentru cine o adun ? Comoara și hambarul meu este celălalt ; și eu, dacă sunt același lucru pentru el cum este el pentru mine, nu mai lipsește nimic. Nu am eu astăzi și are el, îmi dă și mie; nu are el, dar am eu și mă gândesc la el. Iată, numai în felul acesta nu va lipsi nici dintr-o parte nimic, astfel se dezechilibrează și va fi într-o parte prea mult și în partea cealaltă nimic. Exact criza în care se află astăzi umanitatea din pricina dezechilibrelor, din pricină că n-a funcționat inima, a funcționat numai socoteala rece a calculelor omenești ... mult prea egoiste.
   Nu numai fiecare om în parte trebuie să fie o comoară în sine a lui Dumnezeu, dar trebuie să fie comoara familiei ; fiecare țară este o comoară, toate neamurile sunt comorile lui Dumnezeu. 
   Oricât de mari hambare am face noi, cât cerul n-o să putem fi niciodată, dar putem cu un singur lucru să umplem cerul : cu IUBIREA, cu jertfa pentru aproapele nostru, fiind fiecare dintre noi grăuntele de grâu al jertfei pentru ÎNVIERE. 
   Noi suntem recolta lui Dumnezeu și de aceea Mântuitorul spune ucenicilor Săi : "Ridicați ochii voștri și priviți holdele că sunt albe, gata de secerat ; Rugați, deci pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul său" (Matei 9, 38).
   Contează și timpul secerișului, că dacă seceri prea devreme sau prea târziu, iar se strică treaba.
   De aceea să ne rugăm la Bunul Dumnezeu să aibă grijă de holda noastră, care suntem noi.    Așa să ne ajute Dumnezeu !
 
Extras: din Cartea de Predici a Pr. Prof. Ion Buga, via părintele Dimitrie Ivașco, Facebook
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe