27 Mai 22

„Când va fi voia Ta să pui sfârșit vieții mele, vestește-mi ceasul morții, ca sufletu-mi să se gătească pentru întâlnirea cu Tine”

Vedem adesea cum oamenii ii fericesc pe cei ce mor pe neasteptate, pentru ca scapa de agonia mortii. Sfintii Parinti insa spun ca e primejdios sa mori fara sa ai macar o clipa timp sa te gatesti de moarte; a-ti cunoaste ceasul mortii este un dar al lui Dumnezeu, pentru care trebuie sa ne rugam, cerandu-I sa ne dea timp de gatire ca sa stam cum se cuvine inaintea Lui.
Un mare monah al veacului ce-abia a trecut, in rugaciunea sa de dimineata ii cerea lui Hristos:
 ,,Cand va fi voia Ta sa pui sfarsit vietii mele, vesteste-mi ceasul mortii, ca sufletu-mi sa se gateasca pentru intalnirea cu Tine".
Dorinta de a muri fara de veste este curata nebunie din punct de vedere duhovnicesc; ea oglindeste insa bine frica in fata mortii si presimtirea unei grele incercari. Iar moartea este, cu adevarat, o mare incercare, fiindca omul simte atunci durerea despartirii si spaima de necunoscut.
La apropierea mortii, omul simte ca a venit vremea sa paraseasca acest taram, sa se desparta de cei dragi, de toata agonisita sa, de aceasta lume ce-i era familiara. Vazand de atatea ori oameni morti, stie ca trupul lui, ca al acelora, neinsufletit si rece, va fi pus in groapa si va putrezi. Stie ca nu va mai avea atunci nici o putere asupra lui.
In ceasul mortii, nici sfintii n-au fost toti senini. Cei mai mari sfinti se socoteau cei din urma pacatosi si se temeau de judecata, de iad si de vesnicele chinuri. Scut le era doar nadejdea tare in marea mila a lui Dumnezeu.
Avva Isaia in ceasul mortii marturisea:
,,Ma apasa frica de clipa cea intunecata, cand voi fi aruncat de la fata lui Dumnezeu, si nu va fi nimeni sa ma auda si parte de odihna nu voi avea". Iar Avva Ilie spunea:
,,Eu de trei ma tem: cand sufletul meu va iesi din trup, cand il voi intalni pe Dumnezeu si cand va fi data sentinta impotriva mea".
In aceasta vreme de neliniste si spaima, omul are nevoie de intarirea si mangaierea celor din jur. Mai ales in zilele noastre, cand atatia oameni se sting singuri, departe de familie, sfarsindu-si viata cel mai adesea intr-o camera straina si rece de spital. Chiar daca intelegerea lor abia palpaie sau pare ca s-a stins cu totul, simpla noastra prezenta la capataiul lor, tacuta, iubitoare si veghetoare, le este de mare folos.
Cu cat mai mult ii va ajuta rugaciunea noastra! Toti fratii de credinta sunt chemati sa inalte rugaciuni pentru cel aflat pe patul de moarte, iar Biserica vine in ajutor cu rugaciunile si harul ei. in Biserica Ortodoxa exista doua slujbe pentru cei aflati pe patul mortii: Slujba la iesirea cu greu a sufletului si Canonul de rugaciune catre Maica Domnului mai inainte de ceasul mortii.
In multe scrieri ale Parintilor, si mai cu seama in Vietile sfintilor, se istoriseste ca uneori la capataiul muribundului vin proroci, ori sfinti, Maica Domnului sau chiar insusi Hristos. De lucrul acesta insa se invrednicesc foarte putini oameni; pentru sfintenia vietii lor, acestia sunt intampinati pe pragul mortii de cei pe care i-au iubit din tot sufletul si la care s-au rugat si s-au inchinat toata viata lor. Cei zariti cu ochii credintei vin acum in chip vazut ca sa-i mangaie, sa-i intareasca si sa-i sprijine in ceasul trecerii lor la cele veșnice.....

Jean Claude Larchet - ,,Traditia ortodoxa despre viața de dupa moarte"

Sursă: Părintele Teodor Ciurariu / Foto credit: ortodoxia.me
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe