27 Mai 22

Când petala de crin e mai tăioasă decât pumnalul.

La una dintre cele mai prestigioase școli de muzică, juniorii dau un concert. Unii cântă la violoncel, alții la pian. Părinți, profesori, public, mulți spectatori. Printre ei, și copiii mei mai mici, cu soția. Daria se pregătește să intre pe scenă. Are emoții. A repetat ieri toată ziua. Efectiv. Înaintea ei, intră o rusoaică. O elevă în vârstă de 13 ani. Slăbuță, îngrijită, ochi albaștri, pătrunzători. Se urcă pe scenă cu o resemnare care-mi amintește de romanele lui Rebreanu. Bietul copil are resemnarea unui condamnat la moarte, parca urcă pe eșafod, unde-o așteaptă gâdele. Nu e aplecată, nu e împovărată, ci resemnarea ei este o stare de Libertate absolută.  
În ultima vreme, ziarele duhnesc a rusofobie si "anti-putinism". Societatea e inflamată rău împotriva rușilor. Până și vodka s-a scos din magazine, în urma unor proteste anti-Rusia.
Fata aceasta are sufletul liber. Urcă pe scenă, parcă e legată la ochi, piciorușele ei caută fiecare treaptă cu grijă. Ochii ei privesc peste noi, într-o zare istorica. Își pregătește instrumentul. Apoi se ridică, ia microfonul si cu o voce cristalină spune:
"Dedic această piesă poporului meu, poporului rus, bunicilor mei și soldaților care mor în apărarea patriei mele".
Sala e perplexă. Tăcerea acoperă totul. David se uită la maică-sa. Are ochii înflăcărați. În perplexitatea sălii, spălații pe creier din jur rămân fără aer. Îi vezi ca nu mai respiră. I-a apucat frica. Un copil a tăiat cu o petală de crin, toată răutatea adulților.
După care, fata își continuă programul. Urmează o interpretare regală, perfectă, la sfârșitul căreia, lumea nu îndrăznește să aplaude. Un alt copil sparge gheața. Și toată lumea se ridică în picioare, aplaudând.
Dariei i-au dispărut toate emoțiile. Cânta cu dezinvoltură. Profesorii sunt în extaz. Datorită acelei eleve rusoaice, toți ceilalti elevi au prins curaj și cântă fenomenal.
După concert, micuța rusoaică iese pe coridor, unde este îmbrățișată de părinți, care nu fuseseră în sală, nu o văzuseră, dar o auzisera, de afară.
Iar eu mă întreb? Băi, voi chiar pe acest popor vreți să-l distrugeți?
De ce am ales să scriu despre acest copil? Pentru că e vorba de caracter si despre demnitate. Da, ea nu fuge de razboi, nu e un copil refugiat, nu are de ce. Conducatorii poporului ei nu au vândut-o pentru organe, nici nu i-au facut parade spurcate, nu i-au infectat mintea cu pornografie, nu au permis ca ea sa fie "infiata" de pedofili americani, ea nu are de ce sa fuga din Rusia, ea a ales sa studieze un instrument într-o alta țară, dar îsi iubeste poporul si azi a oferit o petală de crin unei lumi ostile, ipocrite si corupte...
Despre asta este o țară până la urmă: despre siguranța sufletească și trupească a copiilor ei.
Și mai înțeleg un lucru...
Distrugerea Bisericii se face mai ales prin distrugerea Femeii. Distrugeri care merg în paralel și se supraveghează una pe cealaltă, să meargă "bine"... Legătura e evidentă. Interesul ideologilor erei post-adevăr, adică al neo-marxiștilor, e să anihileze Icoana Maicii Domnului, modelul Mamei desăvârșite. Ei știu că după distrugerea Femeii, vine distrugerea Bisericii. De ce? Simplu. O Mamă înțelege că are un rol planetar, înțelege că viața ei nu se rezumă la carieră, independență, vot, blugi rupți și mașină. Căci o Mamă joacă un rol planetar, prin creșterea pruncilor ei. Ce misiune mai sfântă pe acest pământ, decât să crești Oameni?
Vrei o lume mai bună? Crește-ți pruncii în așa fel ca ei să fie parte a acelei lumi mai bune. Cu demnitate. Trimite-ți pruncii ca niște mesaje vii și curate, unui viitor pe care tu îl vrei mai bun. De aici vine uriașa responsabilitate a Mamei. Să-ți crești copiii așa cum ai vrea tu să fie Lumea.

Sursă: Facebook.com / foto credit: pixabay.com
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe