Pe sfântul Nichifor cel Lepros l-am cunoscut anul acesta, aflând despre viața lui în contextul pandemiei de Coronavirus atunci când s-a arătat unui credincios din Grecia.
Ulterior i-am citit viața și am fost profund impresionat de răbdarea și dragostea în suferință de care a dat dovadă.
Născut în 1890, lângă Chania, Creta, sfântul Nechifor a rămas de mic copil orfan de părinți, iar de la 13 ani a cunoscut pentru prima dată simptomele necruțătoare ale leprei.
Până la trecerea sa la Domnul, pe 4 ianuarie 1964, sfântul a răbdat mucenicește durerile bolii, fiind mereu pildă de iubire și credință pentru ceilalți. Mereu a avut o vorbă bună pentru cei întristați, alinare pentru cei suferinzi, ducând până la capăt crucea bolii.
De câte ori nu am privit cu frică boala? De câte ori oare ne-am lăsat, asemenea sfântului în mâinile și voia Domnului, așteptând cu nădejde vindecarea?
Sfântul Nichifor reprezintă un model clar de stăruință în credință precum și o pildă vie a faptului că boala ne apropie mai mult de Dumnezeu.
În vremuri de tristețe și încercări Dumnezeu nu ne lasă singuri și ne trimite sfinții lui pentru a ne întări în credință!
Text: Constantin Răzvan Popovici, Facebook
