20 Octombrie 20

Biserica din afara bisericii

   În curând se vor putea din nou desfășura slujbele cu public în curtea bisericii. Este o chestiuni de timp până se va accepta acest lucru. Încerc să nu mă intoxic cu teorii conspiraționale. Nu sunt pentru mine.

   Cu toate acestea, am reflectat asupra a ce s-a întâmplat cu Biserica în toată această perioadă de aproximativ două luni și, sincer, m-am bucurat de ce am constatat:

   Am văzut o Biserică care s-a bucurat de ultima Liturghie publică (fizic) în ploaie. O Biserică care simțea fiecare cuvințel din expresia „precum și noi iertăm greșiților noștri”.

   Am văzut o Biserică în care oamenii urmăreau fiecare live al parohiei lor pentru a-și vedea bisericuța din interior, de unde au atâtea trăiri.

   Am văzut o Biserică în care oamenii se bucurau și de trei bucățele de anafură și o gură de aghiazmă pentru a-și mai potoli suferința.

   Am văzut o Biserică în care preoții au slujit 40 de Liturghii zilnice, rostind la final rugăciunea împotriva molimei.

   Am văzut o Biserică în care sfinții ieșeau să își vadă pelerinii. Fiecare regiune a țării a fost binecuvântată de sfântul sau icoana protectoare a sa.

   Am văzut o Biserică în care oamenii se puneau în genunchi când auzeau clopotul de la Sfânta Liturghie sau cel de la ora 12:00.

   Am văzut o Biserică în care preoții pomeneau, mai mult decât oricând, chiar și persoane pe care nu le cunoșteau, din diferite zone ale țării. Dar în Rai sigur îi vor cunoaște.

   Am văzut o Biserică mai însetată ca niciodată de cuvintele Sfinților Părinți și de rugăciune.
   Astea sunt armele noastre până la urmă.
   Perioada asta am învățat să le mânuim.

   Am văzut o Biserică în care oamenii au simțit anul acesta Sfintele Pătimiri mai profund decât în ceilalți ani.

   Am văzut o Biserică care a demonstrat că nu au fost înmormântări după Înviere, ci doar bucurie.

   Am văzut o Biserică în care oamenii așteptau Lumina și acea pască blamată de toți ca și cum L-ar fi așteptat pe Hristos.

   Am văzut o Biserică care cu mai mare bucurie a dăruit ajutoare împotriva pandemiei și nu a cerut promovare, deoarece nu asta e rolul ei.

   Am văzut o Biserică pe care presa nu voia și nici nu va voi vreodată să o vadă.

   Și sunt multe de constatat. Dar un lucru, pentru mine, e cert. E Biserica în care vreau să rămân.
 
de Grigorie Pijin, Facebook
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe