22 Septembrie 21

Au fost doi Eminescu. Ambii au murit și ambii încă trăiesc.

Cel care a chemat Luceafărul să „se coboare în jos”, este același cu cel care declară cu tărie de caracter național: „A rosti numele Basarabia e totuna cu a protesta contra dominaţiunii ruseşti. Numele Basarab şi Basarabeni exista cu mult înaintea vremii în care acest pământ devenise românesc; acest nume singur este o istorie întreagă.”
Totuși, învățământul ne lasă cu o jumătate de măsură de cunoștințe în ceea ce îl privește pe Mihai Eminescu. Aș îndrăzni să fac presupunerea că nu există om care să fi călcat măcar o dată în școală care să nu cunoască despre poetul român. Dar, Eminescu nu a fost doar poet. Este cunoscut și naționalistul Eminescu? Formatorul de opinie Eminescu? Publicistul Eminescu? Cum am redus cea mai strălucită minte a liricii românești la apelativul de „poet îndrăgostit”? Dumitru Murărașu a reușit, totuși, să transforme această expresie banalizată într-un adevăr: Mihai Eminescu era „cel mai îndrăgostit scriitor al nostru de tot ce-i românesc”.
Trecut prin directoratul bibliotecii, prin funcția de profesor suplinitor, apoi prin cea de revizor școlar, Eminescu ajunge să își înceapă activitatea publicistică în 1876, activând ca redactor la „Curierul de Iași”, și din 1877 ca redactor la cotidianul „Timpul”, care era ziarul oficial al Partidului Conservator. Peste tot pe unde îl purta jurnalistica politică, geniul literar ducea mai departe convingerea lui că legea supremă a politicii era conservarea naționalității și a țării. Autenticitatea și independența credințelor lui Eminescu se observă și în faptul că folosește ziarul principal al conservatorilor pentru a-l critica pe însuși Partidul Conservator pentru lipsa de coloană vertebrală de care a dat dovadă referitor la protejarea intereselor românilor.
Spiritul său era atât de înverșunat pentru dreptate și pentru apărarea poporului și patriei, încât criticile inconfortabil de oneste cu privire la orice încălca aceste principii au devenit un motiv de „separație asociativă” între Eminescu și I.A. Cantacuzino, redactorul-șef al „Timpului”. Când Petre P. Carp, o marionetă fruntașă a conservatorilor, transmite niște observații cu caracter cenzorial la adresa publicisticii incomode a lui Eminescu, acesta nu reușește decât să declanșeze o reacție și mai incomodantă din partea scriitorului: ,,Suntem bărbaţi noi sau nişte fameni, nişte eunuci caraghioşi ai marelui Mogul. Ce, suntem comedianţi, saltimbanci de uliţă să ne schimbăm opiniile ca pe cămăşi şi partidul ca cizmele?”
Dacă Partidul Conservator a fost vizat de integritatea naționalistă a lui Eminescu, atunci liberalii au fost și ei supuși criticii din abordarea publicistică eminesciană. Înflăcărat susținător al reîntregirii teritoriului românesc, scriitorul a fost revoltat de decizia lipsită de responsabilitate a guvernului liberal ca România să intre în Războiul de Independență de partea Rusiei fără garantarea granițelor.
Eminescu reprezintă un critic aspru al evenimentelor care au avut loc în anii 1877-1878 cu privire la dezbaterile și hotărârile din jurul mesei pe care era (ex)pusă Basarabia. Nici Austro-Ungaria nu a fost scutită de slovele de judecată ale poetului național care se opunea cu vehemență oricărei extinderi a puterii străine și oricărei subordonări a intereselor țării. Până la urmă, Eminescu s-a luptat pentru întreg teritoriul românesc, de la Nistru pân’ la Tisa, nu de la Beba Veche până la Sulina și de la Zimnicea până la Horodiștea.
Acestea fiind scrise, o țara întreagă ar trebui să recunoască meritele „poetului nepereche”, și cu atât mai mult să îi mulțumească apărătorului pentru curajul și forța morală manifestate față de patrie.
Astfel se încheie această pledoarie în onoarea trecerii în neființă a genialului scriitor român, pe 15 iunie 1889.
Poate că a murit Mihai Eminescu, dar încă trăiește și veșnic va trăi moștenirea lăsată României de cel mai mare poet îndrăgostit „de tot ce-i românesc” pe care l-a cunoscut vreodată poporul nostru.

TextDiana Paul, o tânără influencer de partea valorilor conservatoare. „Are 19 de ani și opiniile ei, de partea binelui, au devenit virale pe internet. După ani petrecuți în străinătate, s-a reîntors în România din „dragoste de ea”. A absolvit liceul la Grey Court School din Londra și îşi va continua studiile la Facultatea de Istorie, în cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Într-un interviu pentru Q Magazine, Diana Paul explică de ce „singurul pe care Îl iubește mai mult decât patria și poporul este Iisus”.” - vezi interviul cu Diana Paul luat de qmagazine.ro .
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe