23 Noiembrie 20

„Atunci când ridicau vocea prea strident, mândrindu-se, cântăreţii de la strană erau înconjuraţi de draci”

   Odată, la părintele Ioan la biserică, a venit un părinte cu corul de la strană. Veniseră din oraşul lor să participe la un concert de colinde.
   Fără să ştie cum cântă, părintele Ioan le-a îngăduit să ţină ei strana. Dezamăgirea credincioşilor a fost mare: în locul muzicii psaltice pe care se aşteptau să o audă au auzit ceva care semăna mai mult a operă. Muzica era plină de mândrie, soliştii fiind mai degrabă interesaţi să îşi arate măiestria vocală decât să Îi cânte lui Dumnezeu.
   În biserică se afla şi un părinte călugăr care se afla în drum spre Muntele Athos. Dumnezeu îi descoperise acestuia că, atunci când ridicau vocea prea strident, mândrindu-se, cântăreţii de la strană erau înconjuraţi de draci. Numai atunci când cântau fără ifose şi fără paradă, numai atunci dracii îi părăseau.
   Călugărul i-a spus părintelui Ioan vedenia, şi acesta l-a rugat să le spună şi celor din cor ce îi descoperise Dumnezeu. Dar, din smerenie, călugărul a refuzat. Atunci părintele Ioan s-a dus şi le-a spus el cântăreţilor despre aceasta.
   - Părinte, dar aşa sunt vocile lor, altfel nu pot cânta. Ori aşa, ori deloc, a spus dirijorul, încercând să le ia apărarea.
   - Mai bine deloc decât aşa, fraţilor, că aici nu e sală de operă. Sunt convins că puteţi cânta şi altfel, numai bunăvoinţă să aveţi. Dacă veţi cânta numai pentru oameni, pierdeţi plata de la Dumnezeu. Dacă veţi cânta pentru Dumnezeu, veţi câştiga şi inimile oamenilor. Mândria nu ţine de voce. Şi nici smerenia nu ţine de voce, ţine de inimă. Poate vă gândiţi că vedenia călugărului a fost de la draci, nu de la Dumnezeu. Că el, habotnic cum îl credeţi, şi obişnuit numai cu psaltichia de la mănăstire, nu ştie să guste muzica voastră. Muzica izvodită din inimile şi din minţile sfinţilor seamănă prea puţin cu muzica marilor compozitori religioşi de astăzi. Pe sfinţi i-a luminat Dumnezeu de au compus muzica bisericească. Iar compozitorii care au încercat să înlocuiască psaltichia prin creaţiile lor s-au arătat potrivnici Dumnezeului care i-a luminat pe sfinţi. Ortodoxia are un duh propriu: icoana bizantină îl păstrează, icoana renascentistă nu. Muzica psaltică îl păstrează, cealaltă nu. Ortodoxia nu e cum vrem noi sau cum ne place nouă. Îl rog pe părintele vostru, care îmi e prieten, să mă ierte că vă fac observaţie. Dacă ţineţi cu dinţii de mândria voastră, veţi putea câştiga cel mult nişte premii stricăcioase. Dar, dacă veţi încerca să cântaţi aşa cum trebuie, puteţi dobândi cununi pe care nu le veţi pierde niciodată…
 

   Un bătrân oarecare, duhovnicesc, dintr-o mănăstire, a văzut odată la fereastra chiliei unui frate doi draci care stăteau şi ascultau la fereastra fratelui şi ascultând puţin începeau a sălta; şi iar stând ascultau şi iar începeau a sălta şi aşa făceau câtva timp. Iar bătrânul, văzând, s-a sculat de unde şedea şi privea şi a mers la chilia acelui frate să vadă pricina de atâta bucurie şi săltare a acelor spurcaţi diavoli. Şi apropiindu-se bătrânul de chilia fratelui, dracii, văzându-l venind asupra lor, ruşinându-se s-au dat în lături ca nişte câini, unul într-o parte, altul într-alta, şi aşa depărtându-se au fugit. Iar bătrânul, apropiindu-se de fereastra chiliei fratelui unde stau săltând acei draci, l-a auzit pe acela în chilie citindu-şi pravila cu glas mare la fereastră. Şi îndată a priceput şi a cunoscut bătrânul că pricina bucuriei şi săltării spurcaţilor draci este citirea fratelui cu glas mare şi, intrând la dânsul în chilie, l-a găsit stând la fereastră şi citind.
   Fratele, îndată lăsându-şi citirea, s-a închinat după obicei, cu smerenie. Atunci bătrânul i-a zis: „Fiule, mai de folos ţi-ar fi ţie de te-ai culca în chilia ta şi să dormi toată ziua decât să citeşti cu aşa sunet în glas, precum citeşti. Căci nu-ţi este de nici un folos, ci este bucurie şi veselie şi săltare dracilor. Acum, iată, am gonit doi draci de la fereastra ta, care se bucurau şi săltau ascultând şi auzind glasul citirii tale, şi pe care iam văzut de la chilia mea, ascultând şi săltând la fereastră. Dinadins am venit la tine, fiule, ca să-ţi părăseşti acel sunet de glas în rugăciunea şi citirea ta şi să-ţi citeşti pravila şi rugăciunea călugăreşte, în taină, după cum ne-a poruncit nouă Domnul Hristos şi Sfinţii Părinţi, iar nu cu sunet de glas întru auzirea oamenilor şi a dracilor”. Zis-a fratele: „Dar ce să fac, părinte, că eu aşa m-am obişnuit şi m-am deprins a citi şi în alt chip nu pot să citesc? Că de voi citi în taină, îmi pare că nu înţeleg, şi nici nu ştiu ce citesc şi de citirea în taină eu nu mă îndulcesc, nici nu simt umilinţă, sau ceva de folos pentru inima mea”.
   Zis-a lui bătrânul: „Dacă nu simţi, fiule, umilinţă în inima ta şi zici că nu te foloseşti de rugăciunea şi citirea ta când te rogi şi citeşti în taină, apoi cum te vei umili şi te vei folosi de rugăciunea şi citirea ta pe care o faci cu sunet şi cu glas întru auzirea oamenilor şi a dracilor, întru lauda, fericirea şi slăvirea oamenilor şi întru bucuria, mângâierea şi săltarea dracilor? Această citire Dumnezeu nu o iubeşte şi Sfinţii Părinţi nu o primesc. Cum şi în ce chip trebuie să ne citim rugăciunea şi pravila, Însuşi Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ca Cel ce este pururea purtător de grijă pentru binele, folosul şi mântuirea noastră, cu însăşi gura Sa ne-a învăţat pe noi şi pururea ne învaţă la Sfânta Evanghelie zicând: „Când vei vrea să te rogi şi să-ţi citeşti pravila, intră în cămara ta şi închide uşa ta. Aşa citeşte şi te roagă în taină Părintelui tău. Şi Părintele tău, care vede şi aude tainele, Acela îţi va da ţie la arătare mila şi darurile Sale”. Şi iarăşi zice: „Când vă rugaţi, nu grăiţi multe vorbe în rugăciunea voastră, ci în scurtă vorbă şi deasă să fie rugăciunea şi citirea voastră!”
   Deci din citirea şi rugăciunea săvârşită în acest chip se naşte umilinţa şi folosul sufletului spre mântuire. În acest chip toţi Sfinţii Părinţi îşi citeau pravila şi rugăciunea lor. Şi pentru aceasta toţi părinţii, când îşi făceau chilia, îşi făceau şi cămară osebită, să le fie pentru rugăciunea şi pravila lor. Deci, şi tu, fiule, de vrei să te foloseşti şi să-ţi fie primită rugăciunea, citirea şi pravila, aşa urmează şi te vei mântui. Iar de nu vei voi să urmezi şi să faci aşa, să ştii că în zadar îţi va fi toată zăbava citirii, a pravilei şi a rugăciunii”.
 
Extras din: Danion Vasile - PATERICUL MIRENILOR - PILDE PENTRU SECOLUL XXI - Editat de Editura Egumenița, Galați 2004 / foto: crestinortodox.ro
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe