30 Iulie 21

Ați auzit vreodată de un bărbat murdar, necurat? Dar de o femeie necurată?

Există oameni care nasc și întrețin o dispută privind rolul femeii în Biserică, socotind că Biserica așază femeia pe un plan inferior bărbatului. În ultima perioadă, presa a răstălmăcit un cuvânt care încerca să explice de ce femeia nu poate fi hirotonită. 
Ceea ce vă pot spune însă, este faptul că bărbatul nu are o zi în Biserică, dar iată, avem o duminică închinată femeilor. Această zi arată faptul că, față de lumea veche, în care femeia aproape că nu exista, creștinismul a adus statutul femeii la ceea ce este astăzi.
În lumea veche, femeia era subordonată bărbatului, argumentul acestui fapt fiind acela că prin femeie a intrat păcatul în lume. 
Sunt niște semne de întrebare...ce s-a întâmplat cu femeia și cu bărbatul atunci când au pierdut Raiul? Oare n-au fost împreună în acel moment ?!
Există această inferioritate a femeii față de bărbat? 
Noul Testament spune că nu. Apostolul Pavel spune că nu contează de ești femeie sau bărbat, elin sau evreu, ci contează doar starea ta de desăvârșire.
Și femeia, și bărbatul, spune Pavel, sunt chemați la o stare profundă de desăvârșire, iar diferențierea între ei se face doar pe baza acestei stări.
Maica Domnului, cea mai desăvârșită, cel mai înalt om, din punct de vedere al capacităților sufletești, este o femeie. 
Iată cum Iisus repară, într-un fel, această hibă a lumii vechi. 
Din păcate însă, lumea Orientului Mijlociu consideră încă femeia ca fiind inferioară bărbatului. Lucrurile stau și mai trist, sunt societăți care consideră că femeia nu are suflet, ea fiind dată lui Adam doar pentru a face copii. Un fel de produs biologic. 
Acum ceva vreme în urmă, o universitate din Orientul Mijlociu recunoștea că femeia are coloană vertebrală și alăptează, ceea ce înseamnă că este un mamifer. În baza acestui considerent, au dat dreptul femeii de a putea avea permis de conducere. 
Trăim, așadar, într-o lume în care, în anumite locuri, femeia încă mai este considerată ființă inferioară. 
Deși Pavel ne spune ca nu contează decât starea de desăvârșire a omului, indiferent de e bărbat sau femeie, mai întâlnim încă și în creștinism apucături greșite.
Ați auzit vreodată de un bărbat murdar, necurat? 
Dar de o femeie necurată?
Sigur, știm cu toții, femeia aflată în perioada delicată a lunii este considerată murdară, necurată. 
Mai mult, mai odios, în Nepal, femeia aflată la menstră este trimisă în grajd pentru ca nu cumva să atragă duhurile necurate în casă. Iată cum, și noi creștinii împărțim oamenii în curați și murdari.
În Levitic, se spune că bărbatul care noaptea are un vis ciudat și se întâmplă ceva cu el, este necurat șapte zile. Și șapte zile să nu se apropie de templu. Varianta liturgică nou testamentară a rezolvat necurăția aceasta a bărbatului cu o rugăciune.
Dar femeia? 
Ea, săraca, e considerată (ba chiar și ea ajunge să se simtă așa, aproape vinovată) necurată o mare parte din viața ei...
Încercați să depășiți niște bariere ilogice, niște preconcepții pe care noi le-am preluat din lumea veche. Ar trebui să avem grijă să nu mai strecurăm în copiii noștri această atitudine.
Necurăția nu este dată de starea fiziologică, ci este dată de păcat! 
La ușa bisericii nu stă un ginecolog care să vă chestioneze, ci un preot care se bucură că ați putut ajunge. 
Femeia aflată în perioada delicată a lunii, are voie să participe la slujbă, să se apropie de icoane, să ia anafură, aghiazmă, să se spovedească, să se miruiască. În lumea nou-testamentară nu există niciun Canon care să oprească femeia de la Sfânta Împărtășanie în acea perioadă. Există două legiuiri foarte evazive care nu sunt sinodale.  
De ce femeia nu poate fi preot, mă veți întreba? Poate că preoția creștină s-a format într-o lume care n-ar fi ascultat cuvântul unei femei. Orice ai încerca să argumentezi, nu denotă decât o singură concluzie: că e inferioară bărbatului...ceea ce e, desigur, cum am stabilit deja, eronat! 
Dar, cel care nu cunoaște însă Ortodoxia nu înțelege un lucru fundamental: noi niciodată nu am gândit individualist. 
Niciodată nu am gândit și nu am decis de unii singuri. 
Nu există decizii locale privind învățătura dogmei ortodoxe. 
Există decizii generale, panortodoxe.
De ce nu este posibilă înlocuirea linguriței de împărtășanie după cum voiește fiecare?
Pentru că, la nivel panortodox, nu s-a decis acest lucru.
Noi , ortodocșii, nu credem că Duhul Sfânt suflă printr-un singur om care apoi emite învățaturi general valabile.
Noi credem că El este în noi toți, în Sinaxa întregii Ortodoxii. Numai așa s-au întâmplat lucrurile în Ortodoxie, nu după cum a visat vreun preot noaptea. 
Ortodoxia nu se schimbă după modă sau după cum diferite curente ideologice pun presiune pe Biserică.
Sunt curente care cred că Biserica ar trebui să accepte avortul. 
Știți că există ideologi care spun că perioada de consacrare a unui om este de trei ani? Până la trei ani, zic ei, copilul nu este om, el putând fi suprimat. 
Nu mai zic de identitatea sexuală, de căsătoriile trans. 
Biserica nu poate intra în acest tăvălug al ideologiilor vremii. 
Înțelegeți că întrebarea: “De ce nu pot fi și femeile preot?” este o ideologie, aparține unei ideologii care are în spate multe alte întrebări, care nu sunt întrebări, ci berbeci proptiți în ușa Bisericii?! 
Aceasta este perspectiva lumii, însă coborând în Biserică, chemarea bărbatului și a femeii este spre desăvârșire. 
Sfântul Siluan Athonitul spune așa: Nu contează, înaintea lui Dumnezeu, de ești Patriarh, de ești muncitor, profesor, primar, președinte, preot, femeie, bărbat, frumos, urât, sărac, bogat, ci contează un singur lucru: dacă în viața aceasta ai dobândit Duhul Sfânt! 
A fi preot este o lucrare tare grea. Riscul de a pierde mântuirea este foarte mare, poate mai mare ca în cazul unui laic. 
La început, omul a fost creat de Dumnezeu. Singur! (“Bine este ca omul să fie singur.”- Sfântul Apostol Pavel) Iar la final, tot singur va sta omul înaintea lui Dumnezeu...”În zadar îți ridici ochii către îngeri, în zadar îți întinzi mainile către oameni. Nu are cine să te ajute.”
Vei fi doar tu cu Dumnezeu.
Așa cum toți ne-am născut dintr-un om primordial, la final, toată conștiința noastră se va aduna într-un Om primordial- Iisus Hristos- în care ne vom aduna cu toții, femei și bărbați.
Atunci va fi sfârșitul lumii, când toate conștiințele noastre vor fi adunate într-un singur Om. 
De ce ne-a făcut Dumnezeu bărbat și femeie? Dintr-un singur motiv: Adam, după ce a pierdut Raiul, dacă n-ar fi existat Eva, s-ar fi sinucis, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur în “Tratatul despre feciorie.”
Eva a devenit însă raiul lui Adam, salvându-l de la sinucidere și tot Eva l-a intrupat pe Dumnezeu pe pământ.
Nădăjduiesc să rețineți, din multele mele vorbe, un lucrur esențial: chemarea omului e una singură, spre desăvârșire, fie de e femeie, fie de e bărbat!

Părintele Visarion Alexa
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe