24 Ianuarie 21

„Asta arată cât suntem de dornici şi de însetaţi să ne vedem unii cu alţii, manifentându-ne credinţa”

   Ieri a fost o zi importantă pentru creștinii ortodocși, şi anume Botezul Domnului în Râul Iordan! Cu acest prilej am făcut o postare de la Constanţa, un video filmat de un frate care a fost la faţa locului, un video de un minut şi ceva, cu creştinii de acolo, care îşi manifestau credinţă lor printr-un frumos pelerinaj, avându-l în mijlocul lor pe neobositul Ierarh Teodosie.
   Dar, nu mică mi-a fost mirarea şi bucuria când am văzut că acel filmuleţ de un minut şi ceva,  pe un grup a avut în câteva ore, mai bine de 50.000 de vizualizări! Asta doar într-un grup. 
   Asta arată cât suntem de dornici şi de însetaţi să ne vedem unii cu alţii, manifentându-ne credinţa. A fost ceva minunat,  nu am fost singurul care a plâns de bucurie,  ci mulţi au fost. Eu nu am fost fizic acolo,  dar duhul cu care reuşeşte acest Ierarh MĂRTURISITOR să facă lucrurile, m-a făcut să mă simpt ca şi cum am fost acolo. Un singur om a însufleţit o ţară întreagă, e minunat! 
   Ieri am înţeles de ce creştinii din timpul Sfântului Ioan Gură de Aur s-au răsculat, când al lor Patriarh a fost surghiunit, pentru că acel om iubea norodul! Acel Ierarh era în mijlocul norodului şi îl iubea, jertfindu-se pentru norod, chiar ridicându-şi viaţa.  Şi poporul a şimţit asta, şi de asta la iubit,  şi încă mai e iubit şi astăzi pentru asta. 
   Acest Ierarh de la Constanţa îl are ca model pe Patriarhul Pavel al Serbiei,  şi ştim cât de iubit a fost de popor acest Patriarh, care după mine în curând va fi canonizat.  Dacă până ieri mă uitam cu o oarecare invidie la alte popoare ortodoxe,  care le-a binecuvantat Dumnezeu cu asemenea Ierarhi Mărturisitori, cum e cazul Serbiei, Muntenegru, Georgia, ieri mi-am dat seama că Bunul Dumnezeu şi pe România a binecuvântat-o cu un astfel de Ierarh, în persoana Presfinţitului Teodosie!
     Cât de importantă este prezența PĂSTORULUI în turmă și vederea lui, eu am simţit-o  pe pielea mea.
    Ani în urmă,  când Ierarhul încă mai venea prin Parohii, eu auzind că ne va vizita al nostru Episcop, am ţinut să fiu prezent să-l văd. Prin meseria pe care o fac, nu-mi este uşor să fiu fizic în Parohie, dar atunci ce n-am făcut să ajung. Şi că am auzit multe lucruri frumoase povestindu-se de Episcopul nostru şi vroiam să-l văd neapărat!   Deşi eu nu ştiam cum arată, din povestirea ce o aveam despre el, eu mi-l imaginam un om înalt, bine făcut cu un chip puternic. Dar...
   E drept că nu am putut fi prezent de la început, când e acea cântare când toţi creştii îl întâmpină cu acea cântare care ţi se face pielea de găină, cât e de minunată! 
"Pe Stăpânul si Arhiereul nostru, Doamne il păzeste intru multi ani!"
  Dar eu am ajuns, cu câteva minute înainte de plecarea sa, era chiar la încheierea cuvântului de învățătură,  spunea de "rolul Episcopului în Biserică"! 
   Era multă lume, eu ajungând târziu, nu reuşeam să-l văd,  şi mă riscam pe vârfurile picioarelor să-l văd,  pentru că el era în faţa Anvonului, dar nu puteam să-l văd, îi auzeam doar vocea. O voce cristalină, ca apa unui izvor de munte! Aşa se aşezau cuvintele lui în sufletul meu.  A fost ceva minuat pentru mine,  moment care mi-l amintesc cu mare plăcere. Am reuşit să-i văd chipul când a ieşit,  şi am rămas surprins că în realitate nu era chiar cum mi-l imaginasem eu, era chiar mic de statură, dar se zice că esenţele tari se ţin în sticluţe mici! 
    Aici s-a împlinit cu mine cuvântul din Pateric, care spune de un ucenic că îi era de ajuns doar vederea Părintelui,  şi el se folosea.        Şi asta este drept,  că anul acesta se fac cinci ani de când e înfiinţată Parohia noastră, dar nu am văzut picicior de Episcop la noi în Parohie.
   O cauză poate fi şi că suntem la subsolul unui bloc,  şi...
  Ce vreau să spun cu asta? E foarte importantă prezenţa fizică! Şi cineva o să spună: "Păi eşti nebun? Nu vezi că-i  PANDEMIE?"   
    Şi eu o să spun: Nu văd! Pentru că este în România un Episcop Mărturisitor, care spune că nu-i PANDEMIE! El în fiecare zi e în mijlocul oamenilor!"
       Să nu ne mirăm că oamenii sunt deznădăjduiţi,  pentru că dacă vede că tu păstor fiind, apari la un interval oarecare pe internet, şi stai ascuns de virus, omul de rând ce să facă, să nu se teamă? Ba da, se teme, şi înca foarte tare!
     Un alt Ierarh Sfânt, Sfântul Ioan Maximovici,  în noaptea de revelion, păstoriţii săi când în loc să vină la priveghere, s-au dus la petrecerea de revelion, el a lăsat slujba, şi s-a dus printre ei la petrecere! Şi,  ce a făcut? S-a plimbat printre ei, fără să zică nimic, cu toiagul în mână,  s-a plimbat printre ei,  doar cu privirea mustrându-i. I-a mustrat a doua zi la Sfânta Liturghie. Dar ce vreau sa spun,  e că prezenţa a făcut ca acele conştiinţe adormite să se trezească! Însuşi Dumnezeu a luat chip de om, şi a stat printre noi, nu a folosit internetul! E drept că atunci nu era internet, dar...  A venit El în persoană,  nu şi-a mai trimis purtătorii de cuvânt, adică Proorocii, a trimis APOSTOLI! Vă trimit pe voi ca nişte miei în mijlocul lupilor, spune Domnu undeva.
    Bine ar fi să nu se smintească nimeni,  şi dacă pe cineva am supărat,  îmi cer iertare!
 
Sursă: Iulian Mazilu, Facebook
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe