14 August 22

ALEGEȚI VIAȚA, SUNTEȚI BINECUVÂNTATE SĂ ADUCEȚI COPILAȘI MINUNAȚI PE LUME!!!

Postare preluata de pe un grup de mămici.

"Astăzi, o luna deja de când micuțul nostru băiețel, baby Ethan a plecat la Domnul... Mi-a luat ceva timp sa ma gândesc dacă e bine sau nu sa fac aceasta postare, și cred totuși ca nu greșesc... Eram intr-o scurta vacanța cu soțul meu John, și cu fetița noastră Sarai in România. După câteva zile in care m-am simțit cam slăbită, am zis ca e bine totuși sa fac un test de sarcina. Oh, ce surpriza!!! Ma uitam cu John și vedeam cum apare a doua liniuța roșie... Doamne, câte emoții,câta fericire, cât râset și câte îmbrățișări au urmat! Nu ne venea sa credem. După aproape paisprezece ani urma sa mai avem un copilaș. Am fugit amândoi in camera fetiței noastre sa ii dam mult așteptata veste. Oh, a izbucnit in plâns de fericire! A zis ca in sfârșit a ascultat-o Dumnezeu!!! Câte vise și câte planuri au urmat mai apoi... Ne-am luat toți trei in brațe, ne-am rugat și am mulțumit Domnului pentru minunea Lui și am cerut binecuvântarea Sa peste tot ce urmează.

Ziua următoare am fost la o clinica pentru a ne asigura ca totul este in regula și ca putem călători in siguranța înapoi înspre casa. Am făcut primul ECO, am văzut bebelușul nostru. Eram însărcinată in șase săptămâni... Doamne, ce emoții! John ma ținea de mâna și râdeam amândoi necontrolat... Era prea frumos tot ce se întâmpla! Din nefericire, era in burtica mea și un hematom care facea sa umbrească puțin situația, dar am fost liniștiti imediat de doamna doctor, spunandu-ne ca nu este ceva grav, ca totul va decurge bine cu putina atenție.

Fericiți, incantați peste măsura, am plecat înspre Olanda doua zile mai târziu... Am început aici vizitele la medic, hematomul scădea pe zi ce trecea, și asta ne aducea atât de multă bucurie. Vedeam mâna lui Dumnezeu cum lucra in viața noastră. Au urmat cele mai frumoase trei săptămâni din viața familiei noastre! Dumnezeu schimbase inimile noastre atât de mult! Bebelușul nostru ne făcea sa stam mai mult in rugăciune. Ne rugam acasă, ne rugam la plimbare, ne rugam peste tot. Psalmului 23 îl spuneam zilnic toți trei împreuna, cu mâinile peste burtica mea și chemam Numele Domnului și binecuvântarea Lui peste acest copilaș neîncetat. Ah, ce momente înălțătoare! Am cumpărat primele hăinuțe... Toate erau pentru băiețel, deși nu cunosteam sexul copilașului in acel moment. Toată viața mi-am dorit fetițe, dar Dumnezeu îmi pregătea inima pentru băiețel. Ma trezeam vorbind doar despre băiețel... A fost foarte interesant pentru mine!  In 21 Mai, am zis sa mergem sa vedem un pătuț pentru bebe. Am simțit ca ceva nu e in regula cu mine, am sunat moașa și am fost chemată urgent la clinica. Am făcut imediat ECO și am răsuflat ușurați... Bebelușul nostru era in viața!!! Am placat acasă, cu mențiunea sa stau in pat. A urmat o noapte grea, dureroasa, cu sângerări, dar cumva liniștiti ca am văzut ca bebelușul era bine. Așteptam a doua zi cu gândul ca lucrurile vor decurge mai bine, dar din nefericire situația se agrava tot mai tare. Am sunat iar la clinica, de data aceasta era o alta moașa de serviciu. O moașa foarte comoda, care încerca sa ma convingă prin telefon ca lucrurile merg bine, ca nu e nimic de speriat și ca nu este nevoie sa ma deplasez la clinica sau la spital... Nu am mai avut energie sa o conving sa ma primească la clinica, și am preferat sa stau acasă având totuși încredere ca moașa știe ce zice și ca va trece și acest episod urat... Impreuna cu John și Sarai, am pus situația in mâna Domnului.

Din fire, nu sunt o persoana care sa dramatizez sau sa creez panica... L-am rugat pe John sa facă niște paste delicioase, cum numai el știe sa facă, am mâncat și m-am pus sa dorm puțin. Nu am reușit, am simțit sa ma duc urgent la duș, având contracții foarte dese și foarte dureroase. Câteva minute mai târziu, pe la 17:10 bebelușul nostru, micuțul Ethan zăcea jos in baie... A fost cumplit, ne uitam toți trei la micuț și nu ne venea sa credem ca am pierdut ce ne doream cel mai mult. Sarai a fugit in camera ei, o auzeam cum plânge... John era speriat, panicat, nu știa ce sa facă, eu eram epuizata, m-am întins jos in baie și am stat acolo trei ore scurgandu-se viața din mine. Aveam o hemoragie îngrozitoare care nu ma lasă sa ma ridic de acolo... Aveam o presiune cumplita in cap, și nu puteam sa ma ridic, deși John insista intr-una sa ma ajute sa ma ducă in living. Îl rugam sa tacă și sa ma lase sa dorm. Intr-un final, nu mai suportam sa aud sa ma ajute sa ma ridic, și am cedat. Mi-am adunat ultimele puteri, am reușit sa ma ridic, dar apoi am leșinat in brațele soțului... John a avut un accident de mașina, și cu greu a putut sa ma ducă pe sofa in living, neputând sa își folosească mâna și partea dreapta in totalitate. Împreuna cu Sarai au făcut tot ce au putut sa îmi revin. Între timp, moașa insista la telefon ca nu am ce caută la spital, ca nu au ce sa îmi facă acolo și ca așa se întâmpla după un avort spontan. O sa îmi revin cu siguranța, ma încuraja...  Lucrurile acasă s-au înrăutățit, moment in care John a sunat la ambulantă, care Slava Domnului, a venit foarte repede. M-au găsit in stare critica, inconstienta, fără viața... Dar Dumnezeu a decis ca sa îmi revin câteva minute mai târziu cu ajutorul medicilor... Doamnele de pe ambulantă au făcut tot ce au putut sa ma stabilizeze ca sa ajung cât mai urgent la spital. A fost nevoie sa fiu scoasă pe geam de către pompieri, alta soluție ar fi fost fatală pentru mine. Pe ambulantă iar am leșinat, dar am ajuns repede la spital, am fost operata de urgentă, am primit transfuzie de sânge și de fier, și astfel lucrurile s-au stabilizat. S-a constatat ca am pierdut aproape tot sângele din corp... Dumnezeu m-a ajutat și de data aceasta!!! Ii sunt atât de recunoscătoare Domnului ca sunt in viața, sunt mama pentru Sarai, soție pentru John! Ii mulțumesc din toată inima Domnului ca aceasta experiența cu final neașteptat, ne-a apropiat mai mult de El. A fost o perioada scurta, dar trăită foarte intens.  Nimic nu se compara cu sentimentul ca urma sa devin mama din nou... A meritat tot chinul prin care am trecut pentru fericirea pe care am trăit-o fiind însărcinată din nou... A-și fi făcut orice sa pot păstra sarcina, sa țin bebelușul in brațe, sa simt miros de bebelus, sa nu dorm nopțile, sa aud plânset, sa fiu acolo mereu pentru el... Dar asta nu a ținut de mine, am acceptat planul Domnului, chiar dacă uneori ma mai lupt cu întrebări fără răspunsuri, cu plâns, cu stări de tristete, cu unele învinuiri... Este o lupta,  nimic nu se compara cu durerea pierderii bebelușului... Dar știu ca Dumnezeu nu greșește niciodată, și in încercări este cu noi! L-am simțit in fiecare clipa! L-am simțit prin iubirea pe care a pus-o in John pentru mine, prin maturitatea Saraiei, prin faptul ca azi trăiesc și analizele mele arată mult mai bine...  Sunt fericita, sunt mulțumitoare, sunt recunoscatoare!  Am făcut aceasta descriere, am atasat aceste poze, nu pentru a etala ce am trăit, ci pentru a va arată  ca acest bebelus care a trăit in burtica mea aproape zece săptămâni, a fost de fapt un omuleț, arată exact ca un omuleț. UN OM CARE ARE DREPTUL LA VIAȚA, dar care nu poate decide pentru el, care nu se poate apăra...  

Dragi femei, Dumnezeu v-a creat in mod minunat, ca prin voi sa ia ființa oameni mari, oameni buni, oameni înțelepți. COPILAȘII NU SUNT O PIEDICA IN VIAȚA, CI SUNT O BINECUVÂNTARE!!! Sunt cele mai pure ființe, dornice sa fie iubite și sa iubească! Nu frângeti inimi, nu ucideți! Oricât ați vrea sa ziceți ca nu e crima, tot crima se cheamă. Iubiți ce a pus Dumnezeu in voi, veți fi răsplătite cu râsete de copilaș, de îmbrățișări calde și sincere, cu iubire inocenta! Nu veți regreta! Veți avea conștiința curată și Dumnezeu va răsplăti dragostea și efortul vostru și va va purta de grija in toate! Nu alegeți calea care vi se pare mai ușoară, ca nu va fi mai ușor având pe conștiința sângele copilașului vostru...

ALEGEȚI VIAȚA, SUNTEȚI BINECUVÂNTATE SA ADUCEȚI COPILAȘI MINUNAȚI PE LUME!!!

Pentru mine, aceasta a fost experiența vieții mele! Am trăit cele mai minunate momente, cele mai sublime vise. M-am bucurat din plin și de stările de rău, oboseala, etc.  Tot  ce e bun vine cu efort! Micuțul Ethan a umplut inima mea și a familiei mele de bucurie! S-a meritat tot! Știu ca Dumnezeu aduce pace, și simt asta și in dreptul meu! Când ma gândesc la Ethan, mi-l imaginez in Rai in brațele lui Isus! Minunata imagine! El este fericit acolo, dar va veni o zi când ne vom întâlni și vom avea ce povesti! El este acolo și ne așteaptă, dar nu acum, mai durează ceva timp... Abia am revenit, și voi mărturisi minunile Domnului! Astăzi trăiesc, și vreau sa trăiesc cu folos!!!"
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe