21 Aprilie 21

Afacerea „Evanghelia după Iuda”

„Cum ar fi dacă Iisus şi-ar fi planificat propria execuţie? Unul dintre cei mai huliţi oameni din istorie aruncă o nouă lumină asupra ultimelor zile ale lui Hristos.” Acesta este promo-ul unui documentar pervers despre o carte irelevantă pentru creştini, în care National Geographic şi alte fundaţii şi institute au băgat mulţi bani şi efort, în speranţa că oamenii vor ajunge în sfârşit să îl vadă pe Iuda cu alţi ochi, şi, de ce nu, poate să pună sub semnul întrebării chiar credinţa creştină… Gh. Chiazna

Evanghelia lui Iuda este un text care a trezit îndoieli, polemici, un text care a devenit faimos foarte repede. Şi poate că tot aşa de repede va fi dat uitării… Dar, întrucât în zilele noastre există multă superficialitate în abordarea Sfintelor Scripturi şi a credinţei creştine, unii oameni, care sunt ispitiţi să se îndepărteze de Biserică după ce au aflat că o evanghelie răstoarnă învăţătura tradiţională creştină, au nevoie de lămuriri. 
E adevărat că replica ortodoxă nu poate avea parte de o promovare atât de intensă precum a avut „Evanghelia lui Iuda” – în special datorită celor de la postul de televiziune şi de la revista cu acelaşi nume, National Geographic. Cel puţin mediatic, National Geographic a câştigat enorm – şi rapoartele au arătat cifre record pentru difuzarea documentarului despre Evanghelia lui Iuda.
Oricum, e lesne de observat că, dacă manuscrisul nu ar fi avut parte de reclama făcută de National Geographic, ar fi avut ecouri mult mai puţin spectaculoase, rezumate eventual la câteva critici teologice şi la câteva recenzii făcute de specialiştii în manuscrise copte – copta fiind limba în care e scrisă Evanghelia lui Iuda.. 
Producătorii filmului documentar despre manuscris îl prezentau astfel: „Documentarul Evanghelia după Iuda reprezintă un eveniment global, exclusiv al National Geographic Channel, de două ore, ce descrie parcursul incredibil al textului după descoperirea sa, recentele analize şi procese de autentificare, precum şi informaţiile preţioase culese în urma traducerii şi interpretării acestuia. Reconstituiri impresionante ilustrează şi clarifică complexele circumstanţe ale intrigilor şi politicii zilelor de început ale creştinătăţii, dar şi conţinutul însuşi al Evangheliei”. Pretenţiile sunt foarte mari şi nu sunt justificate – clarificarea conţinutului Evangheliei se face doar prin promovarea unor idei care contrazic Evangheliile considerate canonice de Biserică. Sub masca clarificării ne este oferită o contestare vehementă a Evangheliilor din Noul Testament. 
Pentru a echilibra balanţa dintre textul pus pe seama lui Iuda şi Evangheliile primite de Biserică, Andrew Cockburn afirmă, în textul prezentat de revista National Geographic, că „nu se ştie dacă autorii vreuneia dintre evanghelii – nici măcar cei patru cunoscuţi – au fost cu adevărat martori la evenimentele pe care le-au descris…”. 
Fraza aceasta este suficientă pentru a înţelege de pe ce baricade este contestată învăţătura Sfintelor Scripturi: din Sfânta Scriptură aflăm că Sfântul Evanghelist Matei a primit chemarea la apostolat după ce fusese vameş. Oare nu era de ajuns faptul că era apostol al lui Hristos pentru ca textul său să fie adevărat? Iar despre Sfântul Ioan Teologul, fratele Sfântului Iacov, fiu al lui Zevedei, găsim multe relatări în Evanghelii – despre chemarea sa la apostolat, despre prezenţa sa la Schimbarea la Faţă a Mântuitorului, la învierea fiicei lui Iair etc. 
Atunci când Biserica a stabilit canonul cărţilor Noului Testament, s-a făcut o delimitare între textele autentice şi o mulţime de falsuri, de scrieri care circulau sub numele apostolilor fără a fi autentice. Apostolicitatea cărţilor Noului Testament a fost unul din factorii decisivi pentru includerea lor în canon. Negarea acestei surse – despre care se găsesc multe referiri în scrierile din primele două secole – înseamnă negarea Bisericii, care le-a acceptat drept autentice. 
În vasta lucrare Fiul lui Dumnezeu – Fiul Omului, Sterie Diamandi scria: „Unii au presupus că Iuda a săvârşit gestul incriminat, împins de dorinţa de a furniza lui Iisus prilejul aşteptat, să facă dovada strivitoare a puterii sale dumnezeieşti. A existat chiar o sectă de eretici care vedea în Iuda un erou şi un martir, vrednic să fie venerat, iar nicidecum hulit. 
După aceşti eretici, Iuda, în marele lui devotament faţă de Iisus, şi-a luat sarcina ingrată de a fi instrumentul prin care se împlineşte voinţa divină. N-avem nici un indiciu care să ne îndreptăţească să facem o astfel de presupunere. Dacă, într-adevăr, lucrurile s-ar fi petrecut aşa, atunci, apostolii şi comentatorii creştini ar fi fost cei dintâi să proslăvească fapta lui Iuda. 
Situaţia însă se prezintă cu totul altfel. Şi nu vedem deloc care ar fi interesul şi motivele care au putut determina o denaturare a adevărului într-un mod aşa de oribil. De aceea, socotim ipoteza de mai sus drept o pură fantezie”. 
Filmul despre Evanghelia lui Iuda realizat de National Geographic nu se mulţumeşte însă să ne prezinte un manuscris pus în chip mincinos sub numele lui Iuda, ci încearcă să ne provoace prin prezentarea unei istorii sfinte alternative. Încă din primele secvenţe ale filmului aflăm că bomba a fost lansată în cunoştinţă de cauză: „Acum, ascunsă timp de aproape două mii de ani, o evanghelie antică răsare dintre nisipurile Egiptului. Ea spune o poveste diferită care ne pune la încercare credinţele adânc înrădăcinate. Ar putea fi explozivă pentru multă lume, creând o criză a credinţei.” 
Aceasta este de fapt miza promovării Evangheliei lui Iuda şi a filmului despre ea – provocarea unei crize de credinţă. Cine şi de ce ar putea să se implice într-o astfel de iniţiativă? Oamenii care vor să răstoarne ordinea existentă a lucrurilor. Dacă Hristos i-ar fi cerut lui Iuda să Îl vândă, atunci toată istoria creştină ar avea la bază o mare minciună. Atunci Biserica ar fi propovăduitoare a minciunii, atunci toţi sfinţii, cuvioşii şi mucenicii noştri s-ar fi hrănit din minciună. 
Diavolul vrea răspândirea Evangheliei lui Iuda, o Evanghelie în care Hristos nu învie… Diavolul nu suportă faptul că Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a biruit moartea, „cu moartea pe moarte călcând…”. Ci, folosindu-se de marea afacere mediatică crescută din rădăcina Evangheliei lui Iuda, încearcă să ducă lumea în rătăcire. Şi unii dintre slujitorii săi se erijează în avocaţi ai lui Iuda. 
Ar fi normal însă ca avocaţii săi să înţeleagă că pentru faptul lor vor avea parte de răsplata lui Iuda. Tot aşa cum robii lui Hristos vor avea parte de slava Împărăţiei Sale…

Extras din: Danion Vasile - Evanghelia versus Iuda - o abordare ortodoxă - Editura Cartea Ortodoxă Bucureşti, 2006 - Editura Sophia
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe