27 Mai 22

Adevăratele probleme ale avortului le reprezintă cauzele acestuia ...

„Avortul este și o problemă juridică, și o problemă de viață. La România pentru viață și Studenți pentru viață București am ales să abordăm avortul prin ceea ce este el în viața femeilor, a oamenilor în general. De aceea în comunicatul nostru despre Marșul pentru viață apare precizarea că nu milităm pentru interzicerea legală a avortului.

Este aceasta o trădare a demersului pro-viață?

Pentru început, trebuie spus că avortul la cerere este luarea vieții unui copil nevinovat și lipsit de apărare și, prin aceasta, se apropie de definiția răului absolut. Însă nu doar ținta lui, copilul, este cel distrus – distrugerile pe care le provoacă avortul sunt semnificative pentru mamă, care va avea de purtat rănile cele mai profunde, în timp ce tatăl este cel care, de cele mai multe ori, este responsabil moral pentru avort. De aceea, a fi pro-viață include să construiești și binele mamei, nu doar binele copilului.
Așadar, Marșul pentru viață este un eveniment care susține că avortul la cerere nu trebuie să fie ilegal pentru mamă, tată sau doctori, ci de neconceput pentru toți.
Legea Heartbeat Act 2021 din Texas, privind interzicerea avortului după detectarea bătăii inimii, oferă un exemplu – este drept, limitat în timp și spațiu, deci nu complet concludent – pentru efectele unei legi restrictive într-o societate care are procentele pro-viața și pro-avort stabile.
Aici este un articol din New York Times: nytimes.com, care compară numărul avorturilor populației din Texas înainte și după intrarea în vigoare a legii.
Înainte de a vorbi despre semnificația rezultatului, trebuie să știm că în SUA, mișcarea pro-viață a dezvoltat un număr uriaș de centre de sprijin pentru femeile în criză de sarcină, circa 2.800, în care femeile primesc sprijin gratuit. În timp ce „Legea bătăilor inimii” din Texas reprezintă partea restrictivă pentru avorturi, aceste centre reprezentau deja partea de sprijin pentru femeile în criză de sarcină.
Rezultatul este că numărul de avorturi chirurgicale și medicamentoase făcute în interiorul statului adunat cu numărul de avorturi făcute de femei din Texas în alte state unde au putut să facă avort legal după detectarea bătăilor inimii copilului este aproximativ același cu numărul de avorturi chirurgicale și medicamentoase din Texas înainte de Heartbeat Act 2021.
Această constanță s-a realizat prin creșterea numărului de avorturi medicamentoase și a numărului de avorturi făcute în afara Texasului – cu alte cuvinte, cei care au dorit avortul au folosit alte mijloace legale pentru a-l realiza.
Probabil un număr mic de copii trăiesc acum datorită acestei legi – și un singur copil dacă trăiește datorită ei este important, însă statistica ne arată că în urma acestui demers legislativ, numărul de copii avortați nu a scăzut considerabil. De ce? Pentru că cei care au făcut avort nu au făcut doar pentru că era legal și nu au abandonat ideea când a devenit ilegal, ci au făcut avort pentru că au dorit mult asta. Doar atunci când avortul va fi de neconceput dorința interioară de avort va fi diminuată și alte opțiuni vor apărea în prim-plan în criza de sarcină.
Poate unii vor considera că avorturile făcute în statele vecine ar dispărea dacă avortul la cerere ar fi interzis legal în toate statele din SUA – deci numărul copiilor avortați ar scădea la nivelul întregii țări. Probabil că ar scădea, cu un procent mai mare decât cel din Texas, însă situația a fi cea de dinainte de legalizarea avortului: avorturi ilegale și o presiune tenace din partea unei părți a societății de a legaliza avortul – la fel cum a fost în România în perioada 1967-1989.

De ce aceasta?
Suntem atât de sălbatici încât avem plăcerea de a lua viața prin avort unui număr uriaș de copii?

Nu – nu ne propunem asta, ci ajungem aici: avortul este consecința unui număr de factori care nu dispar din societate prin restricționarea legală a avortului. Printre aceștia sunt:
- neînțelegerea la nivel de societate a umanității copilului nenăscut – care este codificată până și în uzualele formule „o să avem un copil”, „o să fiu mamă/ tată/ bunică/ bunic” când, de fapt, copilul există deja;
- neînțelegerea legăturii dintre binele femeii însărcinate și binele copilului;
- normativizarea relațiilor intime în afara asumării responsabilității pe care o reprezintă căsătoria;
- comodificarea prezenței copiilor în dauna asumării echilibrate a efortului de a crește copiii;
- descurajarea nașterii și creșterii copiilor în favoarea carierei profesionale și a bunăstării materiale;
- lipsa de respect, prețuire și sprijin social pentru familie, mai ales pentru familiile atipice, cum sunt familiile monoparentale, în special mamele singure, familiile cu copii adoptați, familiile cu mai mult de trei copii;
- lipsa normativizării sprijinului din afară în criza de sarcină – când arde casa cuiva, mulți vor sări în ajutorul lui, dar când o femeie este în criză de sarcină sau o familie se luptă cu creșterea copiilor nu se întâmplă la fel.

Problema avortului este, de fapt, problema cauzelor avortului:
- ce duce la criza de sarcină și ce putem face pentru a o preîntâmpina;
- cum sprijinim femeia în criză de sarcină să nască copilul;
- cum sprijinim femeia care a născut astfel încât să îi fie confirmată justețea alegerii de a naște copilul;
- cum sprijinim femeia care a născut să depășească pe cât posibil consecințele reale ale avortului;
- cum sprijinim femeia care a trecut prin criza de sarcină să iasă din situațiile care au generat criza de sarcină – relații toxice, în majoritatea cazurilor.

Mișcare pro-viață are o veste bună pentru toată lumea: deși criza de sarcină este o criză foarte gravă, nu suntem obligați să alegem între două variante, ambele parțial bune și parțial rele: „aleg binele copilului și nu binele mamei” respectiv „aleg binele mamei și nu binele copilului”, ci putem alege binele mamei și binele copilului.
Da, este adevărat, această variantă este cea mai dificilă, dar este singura soluție adevărată. În ea, avem de făcut efortul de a sprijini mama să își nască copilul și să le fie bine după naștere și ei, și copilului. Aici nu ne referim la cazuri precum sarcina ectopică, care reprezintă un procent foarte mic din numărul avorturilor, ci la marea majoritatea pe care o reprezintă avorturile la cerere.
Eficiența scăzută pe termen lung a abordării juridice e dată și de faptul că, în realitate, concentrarea eforturilor celor care doresc să protejeze viața copilului pe interzicerea avortului vizează, practic, avorturile chirurgicale. Dar umanitatea completă a copilului nenăscut nu este ignorată intenționat doar în cazul avorturilor chirurgicale, ci și în cazul avorturilor medicamentoase, al distrugerii intenționate de embrioni în cursul procedurilor FIV sau al cercetărilor științifice. Este o iluzie să credem că toate acestea pot fi interzise legal atât timp cât oamenii le doresc și plătesc sume considerabile pentru ele – iar, mai nou, statul român se pregătește să finanțeze proceduri FIV pe scară largă, fără nici o condiție privind distrugerea intenționată a embrionilor.
În sfârșit, o ultimă observație privind aspectul juridic. Cine decide legiferarea unui lucru? Societatea și/sau elita politică, în funcție de gradul de democrație al statului respectiv. În România, mai mult decât în SUA, o majoritate a societății și a elitei politice dorește ca avortul să fie legal pentru că ea însăși apelează la avort.
Doar când o majoritate a societății și a elitei politice nu va mai considera că are nevoie să apeleze la avort pentru a-i fi bine, ci va constata efectele dramatice la nivelul persoanelor și al societății, atunci avortul va fi de negândit, iar protejarea vieții copilului nenăscut va deveni normativă, după cum sclavia este azi de negândit și libertatea personală este normativă.

Avem alternative? Da!

Să facem eforturi majore pentru a răspândi mai mult înțelegerea deplinei umanități a copilului nenăscut, a legăturii dintre binele femeii însărcinate și binele copilului, a dramatismului crizei de sarcină și a necesității absolute a sprijinului din afară pentru a depăși condițiile de presiune cu care se confruntă femeile însărcinate și care devin cauze ale crizei de sarcină și, netratate, ale avortului.
Iată o listă de to do-uri concrete:
- demersuri legale: stimularea adopției, legalizarea adopției deschise, legalizarea adopție începute din perioada sarcinii, legalizarea baby-box-urilor;
- sprijinirea familiilor monoparentale, sprijinirea părinților cu copii cu dizabilități;
- responsabilizarea față de preocupările și problemele adolescenților și oferirea de cadru în care să își împlinească nevoile de comunicare;
- informarea sistematică a adolescentelor despre contextele în care au loc abuzurile sexuale, inclusiv „revenge porn” și violurile la întâlnire, eliminarea blamului public asupra femeilor exploatate sau abuzate sexual, acordarea de asistență psihologică și spirituală adecvată și incriminarea mai severă a delictelor sexuale.
Interzicerea legală a avortului fără înțelegerea cauzelor și consecințelor pentru femeie și rezolvarea acestora este simetrică cu normativizarea avortului fără înțelegerea cauzelor și consecințelor pentru femeie și rezolvarea lor. Ambele rup legătura existentă între femeie și copil și eșuează în a se ocupa în același timp de binele mamei și al copilului.”

Semnat,
Alexandra Nadane
Președinte
Asociația România pentru viață
Valentina Doliș
Președinte
Asociația Studenți pentru viață București


Sursă foto: Facebook.com
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe