12 Iulie 20

Acasă » Stiinta
1 2 3 »

Miliarde de galaxii cu miliarde de forţe energetice au fost create de Dumnezeu pentru om

  • 09 Iunie 20
  • 208
   Galaxiile toate sunt făcute pentru pământ. Ele sunt parte din pământ, din sistemul solar, căci creaţia este o unitate şi unitară. Rolul lor e imens (a măsura timpul, a menţine lumină, energie, densitate, echilibru etc.)

   De aceea astronomii găsesc asemănări ale stelelor cu sistemul nostru solar sau al galaxiilor cu galaxia noastră. S-au găsit şi planete (numite exoplanete), dar care nu au viaţă ca Terra.

   Şi toate pentru om, mai ales pentru sufletul lui. Miliarde de galaxii cu miliarde de forţe energetice au fost create de Dumnezeu pentru o infimă făptură mai mică decît un purice în univers. Adică iubirea lui Dumnezeu este atât de mare încât se apleacă asupra unei făpturi fragile şi minuscule.

   Universul este creaţia lui Dumnezeu, căci particululele cuantice în sine nu pot ţine această armonie şi unitate cosmică. Numai o Fiinţă spirituală supremă poate ţine şi mişca în acelaşi timp toate aceste particule care fac parte din acest univers vizibil.

   Această Fiinţă Se face cunoscută omului în istorie treptat cu rânduială până la răspândirea Evangheliei în cele patru colţuri ale lumii. Scopul Revelaţiei divine este aceeaşi făptură infimă, omul, creat cu libertate de alegere şi gândire, fiind astfel chemat să răspundă la marea iubire a Creatorului.

   Acesta este Adevărul primit de la Dumnezeu, păstrat în Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească.

   De ce suntem trişti şi uneori necredincioşi cu toate acestea? Pentru că păcatul este în noi, fiind copleşiţi de el, dar chiar prin această stare Dumnezeu ne îndrumă fiind aproape de noi. Noi ne procurăm tristeţea care este iadul, nu Dumnezeu. Dacă pricina tristeţii este doar în noi, atunci o putem scoate. Cauza tristeţii este îndoiala. Îndoiala este a noastră, deci noi înşine ne îmbolnăvim, pentru că avem acest dar al libertăţii care poate fi şi un risc. Astfel ne îmbolnăvim fără a fi bolnavi. Adevărul vine de la Cel Ce mi-a dat căutarea adevărului.

   Deci scopul creaţiei este iubirea lui Dumnezeu către oameni cu tot ce-i înconjoară. Acest fapt ne dă de gândit că nimic nu e mai important ca sufletul şi trupul unui om, oricât de jos ar fi el. Această iubire de oameni este unită cu aceeaşi iubire de Dumnezeu, de aceea este scris: Cel ce zice că iubeşte pe Dumnezeu, dar pe aproapele să îl urăşte, mincinos este. Deci iubind pe ultimul om, imităm iubirea imensă a lui Dumnezeu, adică ne asemănăm Lui şi intrăm în iubirea Lui.
 
Sursă: facerealumii.ro / Autor: Pr. Prof. Părăuşeanu Cătălin-Constantin
Foto credit: pixabay.com


Jurnalistul Cătălin Sturza: Tehnologizare în marș forțat

  • 09 Mai 20
  • 253
de jurnalistul Cătălin Sturza, Facebook

   S-a spus, în repetate ori, că toți cei care ridică obiecții cu privire la tehnologia 5G sunt niște „panicarzi”, persoane ce vehiculează temeri nejustificate. Un editorial publicat în Scientific American ne arată că, dacă există o anxietate la nivelul opinei publice, aceasta nu este nicidecum nejustificată.

   Joel M. Moskowitz, P.h.D, este director al Centrului pentru sănătate familială și comunitară din Școala de sănătate publică de la Universitatea Berkeley din California. El arată, într-un editorial din prestigioasa revistă Scientific American, că tehnologia 5G se va implementa, însă, contrar a ceea ce se spune, există potențiale riscuri pentru sănătate și pentru mediul înconjurător.

We Have No Reason to Believe 5G Is Safe

   Moskowitz observă că 250 de oameni de știință care au publicat lucrări referitoare la efectele biologice și asupra sănătății a câmpurilor electromagnetice neionizante (EMF) au semnat Apelul Internațional al Oamenilor de Știință, care solicită limite de expunere mai restrictive. Acest apel arată că EMF afectează organismele vii la niveluri mult sub cele mai multe dintre recomandarile internaționale și naționale. Efectele includ risc de cancer crescut, stres celular, creșterea radicalilor liberi nocivi, daune genetice, modificări structurale și funcționale ale sistemului reproductiv, deficite de învățare și memorie, tulburări neurologice și efecte negativ asupra bunăstării generale a oamenilor.

   Oamenii de știință care au semnat acest apel reprezintă, conform lui Joel M. Moskowitz, majoritatea experților care s-au exprimat în privinta efectelor radiațiilor neionizante. Mai mult, Agenția pentru Cercetarea Cancerului din cadrul Organizatiei Mondiale a Sănătății (IARC) a clasificat RFR drept „posibil cancerigenă la om” în anul 2011. Anul trecut, un studiu de 30 de milioane de dolari realizat de Programul Național de Toxicologie al SUA (NTP) a găsit „dovezi clare” că doi ani de expunere la RFR din telefonul mobil au dus la cresterea cazurilor de cancer la șobolani masculi și deteriorarea ADN-ului in cazul șobolanilor și a șoarecilor de ambele sexe.

   Cea mai recentă tehnologie celulară, 5G, va folosi unde milimetrice pentru prima dată, față de microundele care au fost utilizate pentru tehnologii celulare mai vechi, de la 2G până la 4G. În plus, având în vedere acoperirea limitată, 5G va necesita antene celulare la fiecare 100 până la 200 de metri, expunând multe persoane la radiații de unde milimetrice.

   Aceste unde, arată Joel M. Moskowitz, sunt absorbite în cea mai mare parte de straturile superficiale ale pielii umane și de straturile de suprafață ale corneei. Expunerea pe termen scurt poate avea efecte fiziologice adverse la nivelul sistemului nervos periferic, sistemului imunitar și sistemului cardiovascular. În vreme ce expunerea pe termen lung poate prezenta riscuri pentru sănătatea pielii (de exemplu, melanom), a ochilor (de exemplu, melanom ocular) și testicule (de exemplu, sterilitate).

   Deoarece 5G este o tehnologie nouă, nu există nicio cercetare referitoare la efectele asupra sănătății, subliniază Moskowitz. 5G nu va înlocui 4G; va însoți 4G în viitorul apropiat și, eventual, pe termen lung. Dacă există efecte sinergice (combinate) de la expuneri simultane la mai multe tipuri de RFR, riscul nostru general de îmbăolnăviri cauzate de RFR poate crește substanțial. Cancerul nu este singurul risc, conform lui Joel M. Moskowitz. Deoarece există dovezi considerabile că RFR poate provoca tulburări neurologice și leziuni asupra organelor de reproducere.

   În România, au avut loc dezbateri publice și proteste legate de implementarea pe repede înainte a tehnologiei 5G. Din păcate, o parte a mass-media a tratat aceste dezbateri și proteste în mod tendențios, încercând să le arunce în derizoriu. Unele site-uri au scris despre „dacopații” și „religioșii” care s-ar fi alăturat protestelor, fără să scrie nimic despre medicii, profesorii universitari și biochimiștii care au participat la aceste dezbateri.

   Mă întreb și eu, în închieiere, altăuri de Joel M. Moskowitz: ar trebui oare să ne dorim implementarea acestei tehnologii în marș forțat, doar de dragul „progresului”? Ne dorim oare implementarea la scară largă, lângă școlile, casele și locurile de joacă ale copiilor noștri, a unei tehnologii despre care nu există studii și cercetări științifice serioase? Și ale cărei efecte asupra sănătății nu sunt deloc cercetate și cunoscute? Sau ar trebui să recunoaștem că este nevoie, mai degrabă, de reflecție și de dezbatere? Și să susținem, din această perspectivă, recomandarea celor 250 de oameni de știință și medici care au semnat apelul cu privire la tehnologia 5G, și care solicită un moratoriu imediat privind implementarea acestei tehnologii? Cerând, întâi, dezbateri mai substanțiale, în așteptarea unor cercetări concludente cu privire la efectele ei asupra sănătății oamenilor și a mediului înconjurător?


Adevărul despre Covid19? Dr. Rashid Buttar

  • 29 Aprilie 20
  • 1175
   „Rashid Buttar este un medic american osteopatic din Charlotte, Carolina de Nord. Este cunoscut pentru utilizarea controversată a terapiei de chelație pentru numeroase afecțiuni, inclusiv autismul și cancerul. [1] El a fost mustrat de Consiliul de examinare medicală din Carolina de Nord pentru tratamentul etic al pacienților. [2]

   Buttar s-a născut la Londra în 1966 și a imigrat împreună cu părinții săi în SUA, la vârsta de 9 ani. A urmat Universitatea Washington, absolvind o diplomă în biologie și teologie, după care și-a câștigat diploma în osteopatie la Universitatea Des Moines. Potrivit site-ului său web, el a lucrat ca chirurg cu armata americană timp de câțiva ani, dar nu a obținut nicio calificare medicală. [3]

   El a intrat în atenția publicului în 2009, când a folosit terapia de chelare asupra unei femei pe nume Desiree Jennings, care a susținut că și-a pierdut capacitatea de a merge sau de a vorbi în mod normal după ce a primit o lovitură de gripă. [1] [4] El a fost criticat pentru că a folosit chelație, [1] și pentru utilizarea sa de peroxid de hidrogen intravenos pentru a trata cancerul. [5]

   În 2007, Buttar a fost acuzat de Consiliul de examinare medicală din Carolina de Nord cu un tratament etic a patru pacienți cu cancer. [6] Grupul a recomandat ca „licența lui Buttar să fie suspendată la nesfârșit, dar suspendarea imediată a acestuia” [7]. În 2010, consiliul de administrație, ca răspuns la această problemă și alte preocupări, a ales să îl mustre în mod oficial pe Buttar, dar i-a permis să continue să practice. [2] [8]

   În 2020, un videoclip [9] al dr. Buttar care susține că cercetarea Dr. Anthony Fauci a ajutat la crearea COVID-19 a primit milioane de vizualizări pe YouTube. [10] În videoclip, Dr. Buttar susține că, în 2014, după ce s-a interzis dezvoltarea SUA a tulpinilor periculoase de Coronavirus, SUA, Dr. Anthony Fauci, apoi șeful NIAID, a transferat finanțare de 3,7 milioane de dolari către un laborator privat din Wuhan. , China.” - aceasta este descrierea clipului de mai jos, oferită de pagina „NasulTv Canada” de pe Facebook.

Ați urmărit clipul? Ce părere aveți? Are dreptate dr. Rashid Buttar?
 
 


Eva genetică și Eva biblică

  • 28 Aprilie 20
  • 151
Multe persoane au încercat să pună în conflict Sfânta Scriptură cu știința, ori acest gând nici nu ar trebui să existe într-o lume ideală. De foarte multe ori știința a demonstrat ca este în perfectă concordanță cu scrierile Sfintei Scripturi.

Pagina „Ateismul, religia ignorantei” de pe Facebook prezintă un articol foarte interesant despre acest subiect „Eva genetică și Eva biblică”, textul articolului îl puteți citi mai jos:

„ADN-ul mitocondrial (mtDNA) indică faptul că toate femeile se trag de la o singură femeie, numită Eva mitocondrială.1 Nu dovedește că era singura femeie în viață la acea vreme, dar este în concordanță cu aceasta. Ratele mari de mutație indică faptul că acest strămoș a trăit cam pe vremea Evei biblice.

Un critic a încercat să discrediteze acest caz creaționist. Cu toate acestea, el nu vine cu altceva decât cu o pledoarie specială pentru a explica datele care îi contrazic paradigma materialistă. El răstălmăcește logica acestui caz prezentându-l greșit drept demonstrație, în timp ce creaționiștii au folosit întotdeauna acest lucru ca o dovadă în concordanță cu Biblia,

Creaționiștii au salutat cu entuziasm ipoteza „Evei mitocondriale” (adică toți oamenii moderni se trag dintr-o singură femeie), deoarece susține clar istoria biblică și contrazice scenariile evolutive. În urmă cu câțiva ani, am analizat statusul cercetării Evei mitocondriale, arătând că identificarea Evei mitocondriale cu Eva biblică a devenit din ce în ce mai puternică, pe măsură ce se acumulau mai multe dovezi cu privire la ratele de mutație măsurate.2

Impresia artistului privind o celulă eucariotă, care prezintă organite, inclusiv mitocondrii ce conțin ADN
Am explicat modul în care rezultatele Evei mitocondriale erau în conformitate cu așteptările biblice. Deși nu o dovedeau pe Eva biblică, ele erau în concordanță cu realitatea ei și nu erau prezise de teoria evolutivă. Cu toate acestea, datele alocate Evei mitocondriale au fost spuse de evoluționiști astfel încât să o excludă pe Eva biblică.

Dar aceste date s-au bazat pe ipotezele „ceasului molecular”, care au fost calibrate de credințele evolutive, referitoare la momentele în care au avut loc anumite evenimente evolutive presupuse, acum milioane de ani. Atunci când aceste rate presupuse au fost verificate în raport cu lumea reală, rezultatele preliminare au indicat faptul că „ceasul molecular” mitocondrial a funcționat cu o rată mult mai rapidă decât o credeau posibil evoluționiștii.3 Adică, „contesta” direct afirmația evolutivă privind vârsta îndelungată. Dacă este corect, înseamnă că Eva mitocondrială a trăit acum 6000-6500 de ani, în concordanță cu „mama tuturor celor vii” (Facerea 3:20).

În plus, am explicat că aceste descoperiri făcute în timp real afectează serios scenariul ADN-ului mitocondrial, care susține (eronat) că oamenii de Neanderthal nu sunt oameni adevărați.4

Contraatac evoluționist
Deloc surprinzător, comunitatea evoluționistă nu a permis ca acest sprijin empiric pentru înregistrarea biblică să rămână necontestat. Un articol recent al lui Alec MacAndrew, publicat pe Internet, a răspuns la ceea ce el numește „Provocări la perspectiva unei date de 175.000 de ani pentru CRSC (Cel mai Recent Strămoș Comun) matrilineal”. Este interesant că s-a referit la două provocări în încercarea sa de a respinge posibilitatea ca Eva mitocondrială să fie, într-adevăr, Eva biblică.5

Primul său „punct” este irelevant
În multe privințe, critica lui MacAndrew a articolului meu pare să fi fost scrisă mai mult pentru „efectul” său asupra cititorului mediu, încercând să-i facă pe creaționiști să pară prost informați sau mai rău.

În primul rând, până la sfârșitul aparentei furtuni de informații tehnice, MacAndrew spune:

„Ei nu înțeleg sau denaturează în mod deliberat conceptul de Cel mai Recent Strămoș Comun [MRCA] matrilineal, care nu indică singurul strămoș uman.”

Deci, cititorul obișnuit va aplica probabil acest argument articolului meu, pe care articolul lui MacAndrew îl critică. Poate MacAndrew speră că oamenii au uitat că articolul meu a explicat acest lucru foarte atent. Am spus:

„Evoluționiștii nu susțin, și nici nu se poate afirma în mod corect, că aceste dovezi arată că a existat o singură femeie în viață la orice moment din trecut”2.

Este ușor de verificat că am explicat acest lucru în mai multe paragrafe ulterioare. Așadar, MacAndrew însuși, fie nu a înțeles foarte bine articolul meu, fie l-a prezentat în mod greșit. Acest lucru afectează credibilitatea sa încă de la început.

Un alt instrument polemic (propagandistic) este modul în care MacAndrew spune:

„… Estimarea de la 150.000 la 200.000 de ani pentru Cel mai Recent Strămoș Comun matrilineal a fost pusă în discuție nu printr-o provocare (așa cum sugerează Carl Wieland), ci prin două provocări.”

Consecințe: Pentru că Carl Wieland nu a abordat ambele „provocări”, el nu știe despre ce vorbește. Acest argument este absurd – o a doua provocare ducându-i pe evoluționiști într-o situație și mai greu de argumentat; dar uneori nu mai este necesar să întărești un argument foarte puternic deja oferit . Nu ești obligat să joci toate cărțile bune chiar dacă adversarul tău face asta! Dar un cititor atent ar vedea că prima dintre cele două provocări (de fapt, este naiv să vorbim doar despre două, oricum – unde ar trebui să ne oprim?) este total irelevantă pentru unicul argument pe care l-am prezentat în lucrarea mea, care, pe scurt, este după cum urmează:

Creștinii care cred în cronologia biblică nu trebuie să fie intimidați de presupusele „date absolute” atribuite Evei mitocondriale, deoarece datele se bazează pe calibrările date de presupunerile evolutive. De fapt, unele rate de mutație măsurate au furnizat date, folosind presupuneri similare, în concordanță cu cronologia biblică.

Un cititor atent ar vedea că prima dintre cele două provocări ale lui MacAndrew se referă la reticulare, care, dacă se confirmă, ar prelungi datele oricum, deci nu are nicio legătură cu argumentul din lucrarea mea. MacAndrew scrie:

„Rețineți că, dacă apare recombinarea, Cel mai Recent Strămoș Comun matrilineal al oamenilor ar fi mai vechi decât estimarea actuală de 150.000 până la 200.000 de ani”.

În orice caz, după cum recunoaște MacAndrew, în prezent nu este confirmat:

„În momentul de față, nu s-a răspuns la această întrebare. Cele mai multe opinii susțin că recombinarea nu are loc, dar au existat și alte dovezi în acest sens.”

Deci, de ce să-l menționeze? Probabil, acesta își îndeplinește scopul aparent de a adăuga lungime și „impact științific” lucrării sale, în ciuda faptului că este irelevant.

Esența răspunsului său este o pledoarie specială
A doua „provocare” este cea la care se referă articolul meu (au existat de fapt, după cum indică și el, mai multe seturi de rezultate care conduc la aceleași concluzii provocatoare, dacă cineva dorește să fie la fel de tipicar ca și el în critica sa), MacAndrew spune:

„Au existat două lucrări care au măsurat ratele de mutație pe termen scurt, neașteptat de mari, în regiunea de control a ADN-ului mitocondrial. Regiunea de control este o parte a ADN-ului mitocondrial care nu codifică proteinele. Rata acceptată în mod normal este de o mutație la fiecare 300 până la 600 de generații (de la 6.000 la 12.000 de ani) și aceasta este calibrată, așa cum spune în mod corect Wieland, prin numărarea mutațiilor la hominizi și mitocondrii umane și regresând la vârsta divergenței lor, determinată folosind fosile datate radiometric.”

Este foarte semnificativ faptul că MacAndrew admite, atât explicit, cât și implicit, că rata de mutație „acceptată în mod normal” este calibrată prin ipoteze evolutive.

Acest lucru este evident mai ales prin afirmația sa înșelătoare despre „numărarea mutațiilor”. Nu numără așa ceva, deoarece nu au văzut, în acest caz, ADN-ul să sufere o mutație (schimbare). Mai degrabă, se presupune că diferențele sunt mutații, pe baza credinței lor că oamenii și maimuțele se trag, de fapt, dintr-un strămoș comun. Acest lucru îmi amintește de gafa recentă a anti-teistului agresiv Richard Dawkins:

„Evoluția a fost observată. Doar că nu s-a observat în timp ce se întâmplă.”6

Prin urmare, orice concluzie privind data Evei mitocondriale ce este bazată pe astfel de presupuneri evolutive de vârstă îndelungată, indiferent de orice altă „provocare” adresată scenariului vârstei îndelungate din observații, este în cel mai bun caz doar circulară.

Înțelegerea greșită a logicii
MacAndrew scrie:

„Nimeni din comunitatea științifică nu credea că studiul realizat de Parsons și colaboratorii săi a susținut că Cel mai Recent Strămoș Comun matrilineal este de 6500 de ani.”

Aceasta este o afirmație realizată probabil pentru efectul polemic. Nu numai că nu am sugerat acest lucru, dar nimeni cu capul pe umeri nu s-ar aștepta ca o unitate științifică dominată de evoluție să accepte o vârstă pentru CRSC de 6500 de ani, indiferent de date. În schimb, aceștia ar fi motivați să caute cu sârguință ipoteze și sub-modele alternative pentru a explica datele care nu se află în paradigmă. Ei pot oricând să propună/ajusteze ipoteze auxiliare pentru a proteja pe cea de bază (în cazul evoluționiștilor, naturalismul), așa cum a arătat filosoful Imre Lakatos7, dar să înțelegem exact ce se întâmplă în realitate.

Tipuril de explicații pe care le oferă MacAndrew pentru rezultatele care contravin direct paradigmei sale sunt, desigur, posibile, dar sunt, în cel mai bun caz, tentative. Și, în orice caz, el ar putea critica cu fermitate articolul meu pe baza acestor explicații doar dacă aș adopta o abordare bazată pe dovezi – adică, spunând că datele mtDNA dovedesc că Eva trăia la acea vreme. Dar, de fapt, adopt o abordare deschisă presupunerilor – axiomele mele paradigmatice sunt „în joc” când spun:

„Întrucât, de exemplu, Eva creaționistului (adevărată) a trăit doar cu câteva mii de ani în urmă, substituțiile mutaționale din mtDNA trebuie să fi avut loc într-un ritm mult mai rapid decât cel presupus de către evoluționiști până în prezent.”2

În articolul meu prezint dovezi care sunt în concordanță cu presupunerea respectivă. „Explicațiile” lui MacAndrew au, în esență, un caracter defensiv, pentru a încerca să arate de ce datele prezentate în mai multe lucrări, care au găsit rate mutaționale ridicate, nu susțin direct axiomele sale.

Îndepărtând probele contrare prin explicații
Una dintre explicațiile posibile ale lui MacAndrew este „variația statistică în eșantioane mici”. Dar el admite că acumularea datelor tot oferă o dată care este de cinci ori mai tânără decât cea bazată pe presupuneri evolutive. El vorbește despre necesitatea de a analiza dacă mtDNA „de fapt suferă mutații într-un ritm fix”. De acord. Dar, în același timp, aceasta ar face vulnerabil orice argument pentru vârste îndelungate bazat pe substituții mitocondriale, și astfel ar tinde să neutralizeze opoziția față de posibilitatea ca Eva mitocondrială să fie Eva biblică. Același criteriu de evaluare trebuie aplicat la restul listei sale de „posibile explicații”, care sunt furnizate ulterior ca fiind mai mult sau mai puțin rezultatele sigure ale „cercetărilor ulterioare”.

De asemenea, nu este de mirare să-l auzim spunând că analiza RFLP8 nu este „adecvată” în comparație cu „secvențierea întregului genom”. Dacă RFLP nu ar fi furnizat rezultate împotriva paradigmei, ar fi fost considerat ca inadecvat? Rezultatele lui Ingman și colaboratorii se potrivesc paradigmei, astfel încât acestea sunt adecvate „prin definiție”.

Concluzie: nu găsesc în lucrarea sa niciun element de corecție independent, prin care s-ar putea spune că erau mai potrivite, în afară de coerența cu datele mai lungi, derivate paradigmatic.9

A se vedea și comentariile mele în lucrarea originală subliniind nevoia de a fi conștienți de pledoarii speciale pentru a „îndepărta prin explicații” rezultatele pe care le-am evidențiat. Pledoaria specială nu înseamnă că cineva neapărat greșește, dar contribuie la deschiderea ochilor filosofici ai cititorului pentru a fi conștient de aceasta. Și nu cred că „povara dovezii” la care am făcut referire a fost, de fapt, tratată în mod corespunzător în articolul MacAndrew, în ciuda încercării sale îndrăznețe de a răspunde deficiențelor printr-un „baraj” adecvat.

Concluzie
Pe scurt, cred că MacAndrew afirmă prematur și prea încrezător că „cercetările ulterioare au rezolvat în mare măsură” provocarea prezentată pentru datele de vârstă îndelungată pentru „Eva mitocondrială”. De menționat, de asemenea, că înainte de provocarea cu cei 6500 de ani, literatura creaționistă sugera că Eva mitocondrială ar putea fi Eva biblică. Creaționiștii nu au fost încurcați sau intimidați de aparenta „certitudine” a datelor îndelungate din cauza temeliei pe care au fost stabilite. Provocarea cu cei 6500 de ani este, într-adevăr, un mod de a spune „Vezi? Cum poți nega Cuvântul lui Dumnezeu pe baza a ceva care ar putea fi răsturnat atât de ușor printr-un set de observații? ”

Dar vom recunoaște de-a lungul timpului (și am afirmat adesea) că nicio dată calculată (chiar și una care susține o concluzie biblică) nu este lipsită de presupuneri ce nu se pot dovedi și, prin urmare, nu poate fi folosită pentru a „dovedi” Biblia. Tot ceea ce MacAndrew a făcut cu adevărat este faptul că a subliniat că există presupuneri privind calculele de 6500 de ani .

Dacă aș fi un observator obiectiv din exterior (dacă ar putea exista vreodată așa ceva), cred că este rezonabil să concluzionăm că este inutilă acordarea unei semnificații definitive oricăreia dintre „datele” derivate din astfel de calcule, din cauza problemelor și incertitudinilor evidente. Astfel, nu există niciun motiv pentru care Eva mitocondrială nu ar putea fi Eva biblică, acesta fiind mesajul principal al articolului meu.

ADDENDUM: CÂTEVA LUCRĂRI CONEXE PUBLICATE ULTERIOR
Carter, R., Taking a crack at the Neandertal mitochondrial genome; 16 Septembrie 2008. O versiune mai detaliată a acestei lucrări a apărut în Journal of Creation: The Neandertal mitochondrial genome does not support evolution. Conceptul de ceas molecular și problemele sale au fost, de asemenea, discutate în legătură cu teoria Out of Africa despre originile umane: The Neutral Model of evolution and recent African origins.

[1] Nota editorului: Deși această propoziție este adevărată din punct de vedere tehnic, a fost o scăpare și ar trebui să fie citită ca „toți oamenii”, nu doar „femeile”. Întrucât aceasta este o arhivă web a Jurnalului nostru, iar prezentarea a fost inclusă în originalul tipărit, această notă de subsol a fost introdusă în locul unei modificări.

[2] Wieland, C., A shrinking date for Eve, Journal of Creation 12 (1):1–3, 1998.

[3] Loewe, L. și Scherer, S., Mitochondrial Eve: the plot thickens, Trends in Ecology and Evolution 12 (11):422–423, 1997.

[4] Lubenow, M.L., Recovery of Neandertal mtDNA: an evaluation, Journal of Creation 12 (1):87–97, 1998.

[5] MacAndrew, A., Misconceptions around mitochondrial Eve: a critique of Carl Wieland’ AiG article on mitochondrial Eve, <www.evolutionpages.com/Mitochondrial%20Eve.htm>, 9 Februarie 2005.

[6] ’Battle over evolution’, Bill Moyers intervievează pe Richard Dawkins la emisiunea Now, 3 Decembrie 2004, PBS network; <www.pbs.org/now/transcript/transcript349_full.html#dawkins>.

[7] Wieland, C., If you are truly scientists [response to critic], 7 Februarie 2003.

[8] Polimorfismul Lungimii Fragmentelor de Restricţie

[9] Acest lucru nu exclude, desigur, posibilitatea existenței unuia, dar lucrarea sa nu l-a indicat.”


Vaccinul contra COVID-19 a fost descoperit de catre OncoGen Timișoara

  • 25 Martie 20
  • 385
Astăzi au început deja testele pentru vaccinul împotriva Covid-19.

   Profesorul universitar doctor Virgil Păunescu, coordonator al cercetătorilor de la OncoGen, declară pentru timpolis.ro următoarele: „Datele făcute publice de alte colective sunt foarte puţine, pentru că majoritatea colectivelor de cercetare doresc să patenteze mai întâi ideile pentru a beneficia de un eventual profit. După părerea mea, la ora actuală, în lume lucrează, probabil, sute de colective de cercetători pentru un vaccin împotriva Covid-19. Noi, însă, nu am vrut să ţinem ascunsă informaţia. Având în vedere gravitatea situaţiei, am hotărât să punem toate datele noastre la dispoziţie, pentru oricine doreşte să le folosească. Deocamdată am făcut publică tehnologia de producere a unui vaccin împotriva Covid-19,  realizată aici, la Oncogen, şi cu mari şanse de reuşită. Şi, pentru că am luat hotărârea de a nu o patenta, oricine poate să o folosească.”

   „Centrul de Terapii Genice şi Celulare în Tratamentul Cancerului – OncoGen, din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Timișoara, este primul centru de cercetare în domeniul terapiilor genice cu dotări de ultimă generație din România și singurul de acest tip din Europa de Est care dispune de facilități de cercetare fundamentală și aplicată pentru medicina translațională.” conform timpolis.ro .

Mai multe detalii pe: Directorul OncoGen Timișoara: „Avem vaccinul împotriva Covid-19. Am început testele”
 


Descoperiri ȘTIINȚIFICE, Sfânta Împărtășanie: „apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot vindeca.” Cheia este CREDINȚA

  • 25 Martie 20
  • 863
    "O rugăciune este un remediu puternic", spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg .

    "Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei."

    Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut - a masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit - "stingerea" completă a cortexului cerebral.

    Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută. Pe masură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută "trezie uşoară, în rugăciune" şi a dovedit ca are o importanţă vitală pentru orice persoană.

    Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică.

    Slujbele bisericeşti ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în biserică normalizeaza tensiunea şi valorile analizei sângelui.

    Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la Cernobîl, instrumentele de masură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacitatea de măsurare a instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală.

    Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăţi vindecătoare.. De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor.

    Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos.

    Proteinele viruşilor se încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus A. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect şi mai semnificativ : omoară microbii patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi lacuri. Este chiar mai eficient decât aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetică.

    Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire.

    A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai mică. Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare.

    Astfel, recomandările Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una preventivă.

    Apa sfinţită nu este numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale.

    Spectrograful indică o densitate optică mai mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles sensul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat.

    Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca..

    Singura limită este că vindecă numai pe cei credincioşi.

    "Apa "distinge" nivelul de credinţă al oamenilor.", spune A. Malenkovskaia. Atunci când un preot sfinţeşte apa, densitatea optică este de 2,5 ori mai mare, atunci când sfinţirea este efectuată de o persoană credincioasă laică, numai de 1,5 ori mai mare, dar cu un om botezat şi necredincios, fără cruce la gât, schimbările au fost nesemnificative.

    De fapt, după cum se va vedea, au fost capabili să măsoare unele efecte, dovedind cu mijloacele ştiinţifice actuale ceea ce Sfinţii Părinţi ştiu, prin experinţă, de 2000 de ani, dar "mecanismul" , fiind divin, nu poate fi explicat în termeni omeneşti.

    "Doisprezece Paşi de Transformare" (Twelve Steps of Transformation) explică bazele ortodoxe ale programului, care are efecte pozitive şi asupra neortodocşilor, cu condiţia să aibă credinţă în Dumnezeu.(N. T.)" Sursă - S-a dovedit stiintific! Rugaciunea VINDECA

Notă site: Dacă toate aceste descoperiri științifice arată cum rugăciunea credinței ortodoxe are un remediu incredibil, acum întreb, oare Trupul și Sângele Mantuitorului după pogorârea Duhului Sfânt la rugăciunea specială a preotului în Sfânta Liturghie, poate îmbolnăvi? Nicicum fraților! De mii de ani Sfânta Împărtășanie și-a dovedit istoric, științific, practic autenticitatea SFÂNTĂ, anume că este adevăratul Trup și Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.


Știința CONFIRMĂ, Sfânta Împărtășanie NU îmbolnăvește

  • 24 Martie 20
  • 3890
   Conform unui articol de specialitate disponibil pe platforma Science Direct, aflăm că în 1998, „Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor a raportat că niciodată nu a existat o răspândire a infecției legată de potirul euharistic. Ei au făcut referire la un studiu din 1997 în care 681 participanți care s-au împărtășit zilnic din potirul comun nu au avut un risc mai mare de infecție decât cei care au participat mai rar la slujbele creștine sau care absentau total de la ele.”

Iată studiul complet care face referire la Sfânta Euharistie:

Potirul comun al Împărtășaniei

   „Sfânta Împărtășanie este o practică creștină care constă într-un grup adunat pentru a se împărtăși din pâine și vin primite de la un slujitor sau preot. Vinul este în mod frecvent oferit dintr-o cupă sau prin îmbibarea pâinii în vin, o practică numită întingere. După ce fiecare participant bea din potir, slujitorul îi șterge marginea înainte ca următoarea persoană să se împărtășească din acel potir. De asemenea, în unele biserici, prescurile sunt așezate în potirul cu vin, iar o linguriță (în latină cochlear) este utilizată pentru a scoate prescura de împărtășanie din potir pentru a fi așezată în gura primitorului. Lingurița comună nu este ștearsă între primitori.

   Posibilitatea ca potirul să împrăștie infecție a fost dezbătută în literatura medicală din secolul al 19-lea, când Forbes și Andres au ridicat ipoteza că o gură contaminată poate produce bacterii în vin.

   De atunci, patru alte studii, o recenzie și mai multe articole de opinie, inclusiv unul de la Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC) au fost publicate pe tema riscului infecției din potir.

   Riscul infecției depinde de mai mulți factori, inclusiv de încărcătura bacteriană sau virală din saliva celui care se împărtășește, abilitatea organismului de a rezista proprietăților antimicrobiene ale potirului de aur sau argint și conținutului de alcool din vin, pânza folosită pentru a șterge marginea potirului, abilitatea recipientului de a distruge orice organism patogenic. Exemple de potențiali patogeni sunt cei care se transmit prin salivă, prin leziuni cutanate orale/labiale, pe cale fecală-orală, prin picături sau prin căi aeriene.

   În 1946, Burrows a demonstrat că atunci când persoane voluntare s-au împărtășit din potirul euharistic, cu instrucțiunea de a lăsa cât mai multă salivă pe marginea potirului, bacteriile au fost recuperate în număr mic. În 1967, Gregory a arătat într-o simulare mai realistică a slujbei Împărtășaniei, că diferite specii de bacterii au putut fi recuperate de pe potir, inclusiv stafilococi, specii Neisseria, streptococi beta-hemolitici și non-hemolitici și specii Micrococcus.

   În 1967, Hobbs și unii colegi ai săi au făcut experimente care au concluzionat că argintul și vinul pot avea proprietăți antimicrobiene. Cu toate acestea, intervalul de timp dintre împărtăşirea din potir a fiecărei persoane, care de obicei este mai mic de cinci secunde, nu este suficient pentru a cauza o scădere semnificativă a numărului de bacterii. Ei au descoperit și că rotirea potirului era ineficientă pentru a scădea colonizarea (cu bacterii); totuși, ștergerea marginii potirului cu pânza de in scădea numărul de bacterii cu 90%. Toate studiile au concluzionat că riscul răspândirii bolii nu poate fi exclus dar este extrem de scăzut.

   În 1993, Furlow și Dougherty au prelevat probe de pe potire de argint și de ceramică înainte și după opt slujbe. Au cultivat organisme potențial patogene, precum stafilococul auriu, Haemophilus parainfluenzae și Moraxella catarrhalis. Ei au concluzionat că trebuie utilizate cupe individuale pentru a elimina riscul infecției.

   În cele din urmă, în 1998, Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor a raportat că niciodată nu a existat o răspândire a infecției legată de potirul euharistic. Ei au făcut referire la un studiu din 1997 în care 681 participanți care s-au împărtășit zilnic din potirul comun nu au avut un risc mai mare de infecție decât cei care au participat mai rar la slujbele creștine sau care absentau total de la ele.

   Ei au concluzionat că este cel mai probabil sigur să participăm la slujbele la care se utilizează un potir comun, cu menţiunea ca orice membru al comunităţii cu boală respiratorie activă sau cu leziuni ale buzelor sau gurii să se abţină de la împărtăşire.

   În concluzie, există dovezi bazate pe experimente care sugerează că împărtăşirea dintr-un potir comun contaminează vinul şi potirul. Însă, nu a fost niciodată un caz documentat de boală cauzat de împărtăşirea din potir şi care să fie menţionat în literatura de specialitate.” - text tradus de basilica.ro .

Notă site: Atenție, acest studiu, destul de vag pe alocuri, NU a fost făcut pe baza Sfintei Împărtășanie din Biserica Ortodoxă.

Se ridică întrebarea de ce chiar dacă se contaminează vinul și potirul, nu se îmbolnăvesc persoanele credincioase care se împărtășesc?

   Răspunsul este pentru că vinul din potir nu este vin obișnuit, ci vin sfințit, adică sângele lui Hristos, Izvorul Vieții, Cel ce a vindecat mulțimi de bolnavi și a biruit moartea prin Înviere (cf. Ioan 6:55-56; 11:25-26).


Jurnalistul Cătălin Sturza: Principalele obiecții ale celor care se opun OBLIGATIVITĂȚII vaccinării sunt legate de siguranța vaccinurilor

  • 07 Martie 20
  • 209
   Principalele obiecții ale celor care se opun OBLIGATIVITĂȚII vaccinării sunt legate de siguranța vaccinurilor, de accidente și incidente, de reacțiile adverse tot mai frecvent raportate (a se vedea de exemplu retragerea de pe paiță a vaccinului Hexavac din Germania), de componența schemelor de vaccinare și de mecanismele slabe sau inexistente de tragere la răspundere a producătorilor din industria pharma, în cazul unor incidente sau reacții adverse. Coronavirusul a creat o oportunitate pentru a scoate de la naftalină vaccinarea obligatorie în România și pentru instaurarea statului polițienesc în sănătate, nu doar în România. În acest timp, infrastructura sanitară este deficitară și nepregătită în probleme de sănătate publică.

   Știința necontrolată devine o armă seculară, un crez, care este impus prin amenzi și închisoare, care este proclamat ca adevăr nu în predici, ci în legi și statute, care este răspândit nu de predicatori, ci de polițiști. Problema științei oficiale este că, pe măsură ce devine treptat tot mai oficială, renunță la îndoială ca atitudine epistemologică, ajunge la un grad de suficiență încât orice obiecție este considerată blasfemie, și este astfel tot mai puțin științifică.

   Un text foarte limpede și lucid al profesorului Vasile Astărăstoae pe care îl reiau mai jos, alături de îndemnul de a vă alătura protestelor de astăzi, de la ora 14.00, împotriva OBLIGATIVITĂȚII vaccinării (subliniez ideea că protestele se opun vaccinării "cu forța", și nu vaccinării atunci când sunt respectate regulile etice - consmțământ informat, posologia riscurilor, respectarea demnității umane)..

Coronavirusul și legea vaccinării “cu forța” (articol de prof. Vasile Astărăstoae)

Coronavirusul și legea vaccinării “cu forța”

   Speriați de epidemia cu coronavirus, oamenii par să se fi resemnat cu noile intruziuni ale autorităților în viața lor și chiar acceptă cu bucurie limitarea drepturilor cetățenești și introducerea unui sistem diabolic de supraveghere și control. Coronavirusul a creat o oportunitate pentru instituirea statului polițienesc în sănătate. Lucrul evidențiat de modul în care (după ce 2 ani a zăcut în sertare) Comisia de sănătate a Camerei Deputaților a aprobat raportul la o lege, privind vaccinarea obligatorie. Repede, repede, într-o zi și fără să fie trecută pe ordinea de zi. Într-o formă “coafată” s-a renunțat la consimțământul prezumat și la incriminarea părinților pentru neglijența, dar în esență sa a rămas neschimbată. În declarații membrii comisiei ne vorbesc despre OMS și despre știința. Cât de pertinente sunt aceste argumente?

Organizația Mondială a Sănătății (OMS)

   Am mai scris despre OMS, această Mecca a medicinei. În realitate, OMS este o instituție birocratică, construită pe principiul reprezentativității și nu a competenței. Forul suprem este Adunarea Generala formată din delegații statelor member (desemnați de Guvernele statelor).Votul are aceeași valoare fie că e vorba de SUA, fie că e vorba de Papua-Nouă Guinee. Cu alte cuvinte un colhoz. Până în prezent OMS-ul nu se poate lăuda cu niciun succes – atât în proiecte punctuale cât mai ales în prognoze strategice. Exemplu. La sfârșitul secolului XX, birocrații OMS declarau: secolul XX este secolul sfârşitului erei pandemiilor. Aduceau drept argumente progrese realizate: variola eradicată, epidemia de poliomielită jugulată, numărul cazurilor de TBC în declin (în Europa şi în America de Nord). Progrese realizate pe baza a două metode: utilizarea produselor antibacteriene și vaccinarea. Realitatea: în ultimii 25 de ani au apărut peste 30 maladii infecțioase noi,tuberculoza este în creștere la fel și mortalitatea prin boli infecțioase. Ne aflăm azi în fața amenințării sănătății a sute de milioane de oameni. Utilizarea nejudicioasă a produselor antimicrobiene cu spectru larg a condus la apariția formelor farmacorezistente. Influența comercială a industriei farma a devenit un factor, care condiționează direct starea de sănătate. Și nu întotdeauna în bine, vezi iatrogenia. Vaccinarea este contestată din cauza accidentelor, incidentelor și reacțiilor adverse tot mai frecvent raportate (vezi retragerea de pe piață după patru ani de utilizare a vaccinului Hexavac din Germania sau decizia instanțelor italiene cu privire la vaccinul InfanrixHexa). Infrastructura sanitară este deficitară, nepregătită în probleme de sănătate publică.

Știința

   Scopul științei este acela de a integra omul și de a-l împăca cu natura. Prin urmare, în științele vieții numai cunoașterea nu este suficientă; ea trebuie înconjurată de umanism și controlată de valorile moralei, care sunt supreme. În științele vieții nu pot acționa axiome, prejudecăți, formalism, scheme. Există aprecieri potrivit cărora în 20 de ani cunoștințele se modifică fundamental. Cu alte cuvinte adevărul științific de acum 20 de ani nu mai este valabil azi. Este adevărat că progresul științific și tehnologiile moderne au crescut confortul individului, conferind omului o falsa imagine de maximă securitate. Pentru prima dată în istoria sa, omul are senzația că a devenit stăpân al gândirii și al naturii și a ales să înlocuiască sacralitatea și căldura vieții cu rigoarea rece a științei. Știința evoluează, însă, mai repede decât conștiința omului. De aceea știința devine necontrolabilă și tiranică. Am mai spus și repet: știința încearcă o tiranie prin intermediul statului. Știința necontrolată devine o armă seculară, un crez, care este impus prin amenzi și închisoare, care este proclamat ca adevăr nu în predici, ci în legi și statute, care este răspândit nu de predicatori, ci de polițiști. Problema științei oficiale este aceea că ea pe măsură ce devine treptat tot mai oficială, este tot mai puțin științifică. Renunță la îndoială (dubito) ca atitudine epistemologică, așa cum este descrisă de Descartes. Ajunge la un grad de suficiență încât ori ce îndoială este considerată blasfemie. Dacă există oamenii cărora le pasă de adevăr și încearcă să obiecteze, ei sunt îngrădiți, marginalizați, boicotați și împiedicați prin toate mijloacele să-și susțină punctul de vedere.

   După această introducere (recunosc cam lungă, dar necesară) să analizăm astăzi 3 articole din atât de lăudată lege a vaccinării obligatorii. Alte articole în postări viitoare.

   În art.10 al.2 aflăm că tipurile de reacții adverse postvaccinare se vor stabili prin hotărâre a Guvernului(!?). Fiecare vaccin este pus pe piață cu un prospect în care reacțiile adverse sunt deja menționate. De ce trebuie Guvernul să legifereze? Deoarece prevederea aceasta reprezintă practic o metodă de a limita numărul reacțiilor adverse eligibile pentru despăgubiri bănești. Mai mult al. 3 al aceluiași articol arată că reacțiile adverse și relația de cauzalitate cu vaccinul trebuie confirmate de către un Grup Tehnic de Coordonare a Activității de Vaccinare în condițiile în care cei mai în măsură să recunoască și să trateze prompt o reacție adversă postvaccinare sunt fie medicul vaccinator, fie medicul specialist (dacă pacientul a necesitat consult interdisciplinar). Delegarea competenței confirmării reacțiilor adverse postvaccinale unei comisii județene înseamnă de fapt încercarea de a exonera statul de răspunderea pe care și-a asumat-o prin vaccinarea forțată și a o transfera pe umerii pacienților sau a părinților.

   La art.11 se prevede la al.1 că Ministerul Sănătății derulează campanii de informare a populației cu privire la efectele vaccinării, singur sau în parteneriat cu societățile comerciale producătoare sau distribuitoare de vaccinuri, iar la al.2 permite producătorilor și distribuitorilor să desfășoare singuri campanii de informare (cu avizul M.S.). Deci firmele, care sunt preocupate de profit, își promovează produsele sub umbrela statului. Vor face o informare corectă, onestă și dezinteresată? Și lectorii vor fi plătiți (direct sau indirect) de firmă pentru că nimeni nu face o activitate “pro bono”. Nu va exista niciun conflict de interese?

   La art. 59 din proiectul de lege găsim „personalul medico-sanitar și farmaceutic, indiferent de specialitate” are obligația „să furnizeze informații corecte, dovedite științific, legate de vaccinuri și activitatea de vaccinare” iar, la art. 71 găsim că nerespectarea prevederilor art. 59 „constituie abatere disciplinară gravă” care se sancționează. Îmi pun întrebarea de ce ar furniza personalul medical informații „incorecte, nedovedite științific” legate de vaccinuri? Mai ales când curentul qvasi-unanim este pro-vaccinare? În lumea medicală, nu există o dispută privind rolul benefic al vaccinării, ci o dezbatere privind modalitatea de realizare: cu forța sau voluntar, cu consimțământul informat al pacientului sau părinților. Sintagma „informații dovedite științific” este extrem de confuză pentru că știința nu și-a spus ultimul cuvânt în domeniul vaccinării. Dimpotrivă. Noi vaccinuri apar continuu pe piață, altele sunt retrase, noi studii apar. De multe ori studiile noi răstoarnă informații considerate anterior ca „dovedite științific”. Cine va hotărî care sunt informațiile „dovedite științific”? Ministerul Sănătății, Comisia de sănătate, Colegiul Medicilor, firmele producătoare? Dacă un medic/farmacist, pe baza experienței personale sau în urma studiului literaturii științifice, ar ridica o problemă legată de siguranța sau de eficacitatea unui vaccine, proiectul de lege prevede o singură soluție: sancționarea medicilor/farmaciștilor respectivi.Prin aceste două articole de lege personalul medico-sanitar este descurajat să recunoască și să raporteze eventualele reacții adverse postvaccinale, iar statul nu va plăti despăgubiri.

   În concluzie, sunt pro vaccinare, cu respectarea regulilor etice (consimțământ informat, posologia riscurilor, respectarea demnității umane) și ferm împotriva vaccinării “cu forța”.

P.S.1. Știu că demersul meu este sortit eșecului și că legea va fi cel mai probabil votată în forma aprobată de Comisie. Am însă satisfacția că am să pot oricând să mă uit în ochii oamenilor pentru că mi-am apărat ideile până la capăt.

P.S.2. Primesc tot felul de apostrofări și lecții de la semi-medici, semi-jurnaliști sau semidocți. Le spun (dacă nu știu) sau le reamintesc că totdeauna încerc să-mi argumentez opiniile. Cunosc foarte bine Convenţia de la Oviedo, fie şi prin simplul fapt că 16 ani am făcut parte din Comitetul Director de Bioetică al Consiliului Europei (cel care a redactat Convenția de la Oviedo) .

P.S.3. Aștept cu nerăbdare să fiu anchetat, potrivit legii, de Comisia de disciplină a CMR unde să am posibilitatea să vorbesc despre caracterul științific al informațiilor, despre epistemiologie, despre Discursul asupra metodei a lui Descartes. Nu cred însă că dorința mi se va îndeplini. Am o bănuială că se va evita această confruntare. Nu de mine.
 
Sursă: Jurnalistul Cătălin Sturza, Facebook


Proiectul genomului de elefant infirmă teoria evoluționistă

  • 19 Septembrie 19
  • 152
    Rezultatele unui Proiect al Genomului de Elefant, care a durat zece ani, au dus la excluderea arborilor filogenetici acceptați anterior.

    Se credea anterior că există două specii vii de elefanți: cel african și cel asiatic. Cu toate acestea, cercetarea sugerează că există, de fapt, trei: elefantul asiatic, elefantul african care locuiește în pădure și elefantul african de savană.1

    Pe o scală evolutivă, cele două linii africane distincte se presupune că au trăit în izolare genetică completă timp de peste 600 000 de ani. Dar având în vedere apropierea lor geografică, cum ar putea fi menținută o astfel de izolare genetică pentru o perioadă atât de lungă, fără o amestecare amănunțită a ambelor genofonduri? Este cunoscut că cele două linii hibridizează și produc descendenți fertili în populațiile locale de astăzi! Lucrarea chiar a indicat hibridizarea drept motivul pentru care nu s-au recunoscut anterior tipurile de pădure și de savană ca fiind distincte.

    Aceste date au fost calculate prin asumarea unei rate de mutație (bazată pe modele evolutive ipotetice) pe care autorii înșiși le-au recunoscut ca fiind „foarte incerte”. O explicație mai probabilă, în special în ceea ce privește această hibridizare, este că ambele linii africane s-au despărțit mult mai recent de un strămoș necunoscut. Lucrarea recunoaște acest lucru ca o explicație alternativă. Acest lucru s-ar potrivi unui model biblic în care elefantul se diferențiază într-o serie de specii în secolele care au urmat Potopului (pentru mai multe despre o astfel de speciație, a se vedea creation.com/speedy).

    Studiul a arătat, de asemenea, că elefantul cu colți drepți, dispărut, care locuia în Eurasia, considerat anterior ca un grup soră a elefantului african, era de fapt un hibrid al elefantului antic african, al mamutului lânos și al elefantului pădurilor africane. Dovezile sugerează, de asemenea, că încrucișarea a avut loc între mamuții columbieni și mamuții lânoși.

    Această constatare este în concordanță cu alte studii de tip biblic. Biblia ne spune în Facerea 1 că Dumnezeu a creat toate animalele să se reproducă după felul lor. Această învățătură biblică este deseori interpretată greșit, spunându-se că Biblia respinge ideea de speciație, dar contrariul este, de fapt, adevărat. Creația biblică necesită nu doar speciație, ci speciație rapidă – mult mai rapidă decât ceea ce se așteaptă în cadrul modelului evoluționist.

    De la o pereche a fiecărui animal terestru2 și în doar câteva mii de ani de la Potop, speciația rapidă a dat naștere unei mari diversități de animale, toate reproducându-se în limitele tipului lor creat. Cuvântul tip este, în general, înțeles ca fiind situat între nivelul genului și cel al familiei în taxonomia Linneană. În concordanță cu așteptările biblice, studiile genetice și de hibridizare din ultimul deceniu au confirmat acum că toate cele 39 de specii de pisici au descins dintr-o pereche de feline ancestrale, câinele domestic, lupul, câinele dingo, coiotul și șacalul, au descins din tipul canin, iar urșii negrii, grizzly, polari și bruni au o descendență comună în cadrul tipului de urs. Delfinii și balenele pot hibridiza pentru a forma un balfin; iar zebrele și măgarii pot hibridiza pentru a da naștere la zegari. Chiar și caprele și oile de astăzi descind dintr-un tip de oaie-capră ancestrală. În același mod, cea mai recentă constatare din Proiectul Genomului de Elefant confirmă apropierea genetică a tuturor celor aparținând tipului de elefant, inclusiv a celor dispărute.
 
Autor: Joel Tay citat de pagina Ateismul, religia ignorantei.


Consumul de pornografie poate duce la stari de sevraj ...

  • 06 Septembrie 19
  • 165
DE CITIT CU MARE ATENȚIE!

~articol ce se adresează în special părinților adolescenților, dar si celor care doresc a-și păstra unitatea familială!~

Totodată ar fi util să DISTRIBUIŢI!

    Dacă argumentele teologice nu stau în picioare din cauza campaniei vădite de sexualizare a tinerilor, poate le luăm în considerare măcar pe cele medicale. Deci, știinţifice. Ar trebui felicitată doamna Doctor, care are curajul de a publica un asemenea articol, într-un context deloc favorabil celor care încearcă a frâna într-un fel sau altul acest desfrâu mediatic, la care cu toţii asistăm și ale cărui consecințe foarte mulţi le experimentează prin declinul relațiilor de familie si prin lipsa de control a propriilor simţuri, care se instalează rapid odată cu consumul repetat de materiale pornografice.

    Comportamentul celui căzut în capcana pornografiei nefiind cu mult diferit de cel al celor aflaţi în dependenţă faţă de substanțe de natură a crea dependenţa, întrucât, hormonal, se eliberează frecvent cantități suficient de mari de hormoni, ce induc pentru moment o stare de bine, pentru ca mai apoi, organismul să solicite din nou acea falsă trăire, a cărei absenţă poate induce chiar stări de sevraj.

Recomandăm: Ziarul Viaţa Medicală
 
Multumim pentru material parintelui Daniel Şovăială


Radiația 5G, un pericol?

  • 02 August 19
  • 213


Un student il intreaba pe parintele Serafim Rose: Ce ne puteti spune despre descoperirile craniilor omului de Neanderthal ?

  • 14 Iunie 19
  • 209
Părintele SERAFIM: în prezent se acceptă că Omul de Neanderthal este Homo erectus: aceeasi specie cu omul, dar altă varietate - nu mult mai diferită fată de om decât este englezul de chinez.
    [La sfârsitul anului 1980 câtiva evolutionisti au sugerat ca omului de Neanderthal să i se redea vechea denumire de Homo neanderthalensis. Totusi chiar si acestia admiteau că neanderthalienii erau contemporani cu fiintele umane moderne si se puteau încrucisa cu ei. Vezi Lubenow, Bones of Contention, ed. cit., p. 68. (n. ed.)]
    De fapt, oamenii fosili sunt foarte putin numerosi. Si, desigur, totul se bazează pe felul cum interpretezi: este om sau maimută ?  
    [ Richard Leakey îsi citează colegul paleontolog David Pilbeam care spunea: "Dacă ai aduce un om de stiintă inteligent dintr-o altă disciplină si i-ai arăta slabele dovezi pe care le-am găsit, cu sigurantă că ti-ar zice: Laso baltă; nu prea ai cu ce să mergi mai departe. Desigur, nici David si nici altii dintre cei implicati în cercetarea omului nu pot urma acest sfat, dar rămânem deplin constienti de pericolele de a trage concluzii din probe atât de incomplete" (Richard E. Leakey, The Making ofMankind, Michael Joseph, Londra, 1981). (n. ed.)]
    Nu este chiar simplu să găsesti ceva între cele două specii. Pe nici o fosilă pe care o vezi, fie că e a oamenilor "primitivi" sau a maimutelor "avansate", nu scrie "Eu sunt strămosul oamenilor de azi". Deci nu poti spune dacă e strămos, văr sau nici un fel de rudă. Depinde cum interpretezi. Până acum nu există de fapt vreun om vechi convingător care să arate cu adevărat ca si cum ar fi intermediar între om si maimută. Există diferite feluri de oameni fosili, unii "primitivi", unii cu cranii mari, unii cu cranii mici; dar nu se deosebesc între ei mai mult decât se deosebesc diferitii oameni ce trăiesc în prezent. Deci cei ce trebuie să aducă dovezi în acest caz, cred eu, sunt aceia care vor să dovedească că unul se trage din celălalt.
    Desigur că toată problema descendentei unuia din celălalt ridică o multime de întrebări fată de textul Facerii - de pildă, despre genealogii. Dacă omul are milioane de ani vechime, trebuie să alcătuiesti niste uriase epicicluri spre a rezolva genealogiile Patriarhilor. Unii chiar spun că Patriarhii nu sunt persoane adevărate: ei ar fi în realitate doar niste denumiri pentru mari perioade de timp.

Extras din: ÎNTREBĂRI Sl RĂSPUNSURI - Din cursul despre Cartea Facerii (1981 si 1982) - Parintele Serafim Rose


1-12 13-24 25-32
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe