12 Iulie 20

Fetele care au fost violate, carora li s-a furat in mod misel puritatea, ce sanse au sa revina la normal?

  • 10 Aprilie 17
  • Categorie: Despre familie
  • 0
    O cititoare îmi scrie: Un singur lucru vă întreb... Fetele care au fost violate, cărora li s-a furat în mod mişel puritatea, ce şanse au să revină la normal? Ştiţi prin ce trece o astfel de fată? Am observat că pe o astfel de femeie o respinge lumea toată, de parcă ar fi ciumată. Mai bine sunt văzute prostituatele care revin la Dumnezeu, pentru că El nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu, decât fetele astea... cărora li s-a luat ceva cu forţa. E adevărat că şi această faptă are circumstanţele ei, în sensul că nu toate sunt la fel. Eu întreb: o fată care a trecut prin aşa ceva şi care a intrat într-un conflict cu Dumnezeu (considerându-L „vinovat”) ce şanse mai are să aibă o viaţă normală? Mai poate avea ea încredere în IUBIRE şi mai ales în bărbaţi? Aţi vorbit în Cartea nunţii despre aproape toate categoriile de femei care vor să-şi întemeieze o familie (cochete, cuminţi, păcătoase, habotnice, divorţate etc.), mai puţin de una... de cele care au trecut prin experienţa violului. Nu aveţi idee ce este in sufletul unei astfel de femei, cum gândeşte, ce simte atunci, după aceea, şi mulţi ani mai târziu. Te întrebi de ce tu, unde a fost Dumnezeu în clipele acelea, de ce te-a părăsit… Îţi trebuie ani mulţi să uiţi, să ai încredere în tine, să ieşi în lume şi să cunoşti alţi oameni. Îţi trebuie voinţă, încredere, multă dragoste şi înţelepciune să ierţi, ca să poţi să te îndrăgosteşti de un bărbat. Apoi, după ce ai reuşit să faci pasul şi să te îndrăgosteşti de un băiat îţi dai seama că nici acesta nu e diferit de primul... de ticălos. Dacă unul ţi-a furat ce este mai de preţ şi pur pentru o fată şi ţi-a întinat trupul, celălalt îşi bate joc de suflet, care se vindecă mai greu sau chiar deloc. 
    Ce şansă mai are o astfel de femeie să răzbată în viaţă, să mai creadă în fiinţa pe care a creat-o Dumnezeu prima dată, şi anume - bărbatul. Să creadă în iubire, în familie, în tandreţe, şi aici lista poate continua. Ce fel de soţ să caute o astfel de fată? Am multe pe suflet, însă am senzaţia că vorbesc cu mine şi nu asta am căutat scriindu-vă. Poate că vi se pare că sunt în conflict cu Dumnezeu, şi trebuie să recunosc că aşa a fost. Mult timp am negat imensa bunătate a Celui Atotputernic şi am stat departe de El. Însă căzând în deznădejde şi fiind în pragul sinuciderii, m-am apropiat mai mult de Dumnezeu, dorind din tot sufletul să-L cunosc mai bine. Un pic de linişte am găsit, dar e o linişte de scurtă durată pentru că tot timpul mă apucă deznădejdea şi sunt o grămadă de lucruri care mă tulbură şi revin în inima mea suferinţe pe care am crezut că leam îngropat.  
    Cam atât pot să vă scriu acum, pentru că simt că mai mult nu pot. Sunt deschisă unui dialog, nu unui monolog. Sunt ani de când dialoghez cu mine însămi... 
 

    Mai multe fete m-au întrebat, în diferite scrisori, de ce nu scriu nimic despre urmările psihice şi duhovniceşti ale violului. Încep prin a spune că puţinele mele rânduri vor fi lipsite de referinţe ştiinţifice: nu ştiu nici cât de mare este rata violurilor, nici care este intervalul de vârstă în care se încadrează cele mai multe victime.
    Voi face referire doar la două studii. În primul, realizat în 1990, s-a constatat că „elevii care dezaprobau violul şi-au schimbat atitudinea, devenind mai deschişi în a accepta acest comportament, după numai 9 minute de vizionare zilnică, pe o perioadă de 6 săptămâni, a unor filme notate cu R-rated sau după vizionarea a 5 ore de filme cu conţinut explicit sexual”.
    Într-un raport realizat în 1986 de Larry Hoo s-au comparat rezultatele a 35 de cercetări privind rezultatele expunerii la pornografie. „Din aceste studii, 20 arată că pornografia măreşte agresivitatea; în 4 dintre ele s-a găsit că există o legătură între expunerea la pornografie şi cazurile de viol, iar în 11 s-a scos în evidenţă faptul că bărbaţii care vizionează pornografie acceptă mai uşor violenţa îndreptată împotriva femeilor şi batjocorirea acestora”. Întrucât din 1986 – când a fost realizat raportul – şi până astăzi pornografia difuzată prin mass-media s-a aflat într-un proces de creştere continuă – şi deci numărul violurilor a crescut pe măsură – este firesc ca şi acest subiect – violul – să fie integrat în problematica păcatelor contemporane.
    Întrucât subiectul articolului nu este prea plăcut, îmi voi permite să încep printr-o istorioară mai veselă. Bunica mea, nu cu multă vreme înainte de a muri, venea într-o seară acasă. Întrucât era destul de întuneric, şi pentru că bunica avea un mers destul de sportiv, deşi era bătrână, un individ s-a luat după ea. Bunica s-a cam speriat, s-a grăbit şi urmăritorul şi-a mărit şi el viteza. Când a ajuns pe o stradă mai luminată, bunica s-a uitat la urmăritor. Şi, când acesta şi-a dat seama că potenţiala sa victimă avea părul alb, a înghiţit în sec şi a plecat imediat (bine cel puţin că nu era gerontofil)…  
                                             
    Acum, să trecem la subiect. Am citit într-o revistă câteva mărturii ale fetelor care fuseseră violate. Am auzit un caz în care o fată fusese violată de mai multe ori de tatăl ei. Îi era ruşine să vorbească cu mama ei despre aceasta problemă. Până la urmă, l-a ameninţat pe tatăl ei că, dacă mai încearcă să o violeze o singură dată, se va sinucide. Şi de atunci, tatăl a lăsat-o în pace… Dar toată viaţa fetei a fost marcată de această experienţă. Deşi în relaţiile cu prietenii sau cu familia încerca să pară cât mai veselă, când rămânea singură sufletul ei era pustiit de durere… Tocmai de asta şi scriu, pentru a încerca să le ajut pe fetele care au trecut printr-o astfel de traumă să înţeleagă că viaţa merită trăită în continuare, şi amintirile apăsătoare pot fi uitate.
    Cazurile în care un obsedat urmăreşte o fată pe care în inima lui „o iubeşte” pe ascuns şi încearcă să o violeze în mai multe rânduri tocmai pentru a-şi manifesta sentimentele sunt foarte rare. Unei astfel de victime, la care agresorul încearcă să revină după o perioadă de timp, îi spun să îşi pună nădejdea în Dumnezeu, şi să ceară lui Dumnezeu să o izbăvească după cum ştie de agresor. 
    Cât priveşte violurile în familie (tată-fiică, tată-fiu, mamă-fiu, frate-soră), cred că sunt mult mai şocante… Întrucât cel mai des am auzit referiri la situaţia tată-fiică (sau fiice) voi scrie despre ea: Cum să îl ierte o fată pe tatăl ei care i-a batjocorit fecioria?
    Este imposibil… Să trăieşti ani de zile în aceeaşi casă cu cel pe care îl consideri duşmanul vieţii tale? Da, ar fi imposibil dacă nu ar exista harul lui Dumnezeu. Dumnezeu, care i-a păzit nevătămaţi pe mucenicii care erau aruncaţi în foc, poate să îi dea fetei puterea de a ierta. Da, numai Dumnezeu poate face o astfel de minune.
    Nu despre iertare vreau să scriu acum, ci despre vindecarea sufletească a fetelor care au fost violate. Unele din ele rămân atât de marcate de viol încât încearcă să se sinucidă. Dar ce le-ar putea aduce sinuciderea? Nimic, decât şi mai multă durere. Şi încă una veşnică.
    În ce poate consta vindecarea? Se poate reface fecioria? Bine, unele fete au fost violate după ce oricum îşi pierduseră fecioria cu prietenii lor, şi la ele se pune problema traumei fizice şi sufleteşti…
    Cred că este esenţial să înţelegem faptul că oricât de tare ar fi rănit un om, sufleteşte sau şi trupeşte, Dumnezeu vrea să îl mântuiască. Nu există nici un om, oricât de ticălos, oricât de urât sau de mândru ar fi, pe care Dumnezeu să nu îl aştepte şi căruia să nu vrea să îi iasă în întâmpinare. În cele din urmă, vindecarea ţine de credinţă. Aşa că o întreb pe fata care a fost violată:
    Crezi tu că Dumnezeu te-a uitat? Crezi că S-a scârbit de tine? Crezi că nu ştie prin ce ai trecut? Sau crezi că nu ţine seama de durerea ta? Nu, nu este deloc aşa…
    Ştiu că întrebarea care te apasă este: „De ce?” Şi eu m-am certat cu Dumnezeu ani de zile după ce mama mea a murit. Nu înţelegeam cum a îngăduit Dumnezeu să rămân fără fiinţa cea mai importantă pentru mine.
    Tu ai de ales între a te certa cu Dumnezeu şi a-L ruga să vindece rănile sufletului tău. Dar dă-ţi seama că Dumnezeu vrea să te vindece. Uită-te în oglindă: cum e privirea ta? Tristă, îndurerată, pierdută… Aşa va rămâne dacă te vei certa în continuare cu Dumnezeu. Dar va fi altfel dacă Îi vei cere ajutorul.
    Încet-încet, vei simţi cum rănile sufleteşti se vindecă. Procesul e greu, dar încă de la început vei conştientiza că eşti pe drumul cel bun. Cei din jurul tău – mă refer la cei care ştiu prin ce ai trecut – vor înţelege mai greu schimbarea.
    Poate te vor privi în continuare cu milă, sau chiar cu dispreţ. Dar Dumnezeu îţi va da putere să treci peste asta. Mai mult încă, atunci când vei fi pregătită pentru a-ţi întemeia o familie, îţi va trimite un om bun la suflet care se va purta cu tine ca şi cum ai fi fecioară. Da, aşa cum desfrânatele pot deveni fecioare prin pocăinţă, aşa şi tu poţi să îţi recapeţi fecioria sufletească. Totul este să ai credinţă, să te rogi mult şi să ai un duhovnic care să te ajute să mergi pe calea tămăduirii sufleteşti.
    Şi nu te uita la gura lumii. Alţii poate te vor mai cleveti pe la colţuri, imaginându-şi că sunt mai fericiţi că s-au destrăbălat în fel şi chip fără să treacă printr-o astfel de experienţă nedorită. Să nu pui la suflet răutăţile lor. Încearcă să îţi vezi de viaţa ta, fără să te uiţi în stânga şi în dreapta. Şi îţi vei da seama că Dumnezeu te ajută să ai o viaţă fericită, frumoasă, împlinită. O viaţă de care bârfitorii tăi, cu sufletele murdare de păcat, nu au parte…

Extras din: DANION VASILE  / TINERII ŞI SEXUALITATEA - Repere pentru mileniul trei
Foto: a1.ro
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe